Pomenirea celui dintre Sfinți Părintele nostru Sofronie, Patriarhul Ierusalimului

 

​Sfîntul Sofronie, cel numit cu numele întregii înțelepciuni, s-a născut în Damasc, din părinți dreptcredincioși și deplin înțelepți, ale căror nume au fost Plintos și Mira, și erau cetățeni vestiți. Din tinerețile sale fericitul Sofronie și-a cîștigat viața potrivit cu numele său, iubind înțelepciunea cea duhovnicească și cea dinafară, păzindu-și fecioreasca sa curățenie, întreagă și neprihănită din pîntecele maicii sale.

​El a deprins mai întîi filosofia cea din afară, fiind numit și "sofist". După aceea, vrînd să cîștige înțelepciunea cea duhovnicească, umbla prin mănăstiri și prin sihăstrii, adunînd folos pentru sufletul său. Mergînd la Ierusalim, a intrat în viața de obște a marelui Teodosie, unde l-a găsit pe monahul Ioan Moscu, preot îmbunătățit și iscusit. Lipindu-se de acesta ca un fiu de tată, i-a urmat pînă la sfîrșit, scriind împreună cartea numită "Limonariu" sau "Grădină de flori".

​Din cauza năvălirii perșilor conduși de Hosroe, cei doi s-au refugiat în Antiohia și apoi în Alexandria. În Egipt, Sfîntul Sofronie a primit tunderea în monahism și a devenit un apărător dârz al Ortodoxiei împotriva eresului lui Sevir, fiind prețuit de Patriarhul Ioan Milostivul. După moartea acestuia din urmă și în fața expansiunii perșilor, Sofronie și Ioan Moscu s-au refugiat la Roma.

​După trecerea la Domnul a dascălului său în Roma, Sofronie i-a adus moaștele înapoi în Palestina, la mănăstirea Sfântului Teodosie. A asistat la întoarcerea Sfintei Cruci sub împăratul Ieraclie și, după moartea patriarhilor Zaharia și Modest, a fost ales el însuși Patriarh al Ierusalimului. În această calitate, a luptat neîncetat împotriva ereziei monotelite, condamnând-o printr-un sinod local.

​Ultimii ani ai vieții au fost marcați de asediul mahomedanilor asupra Ierusalimului. După doi ani de rezistență, patriarhul a negociat predarea cetății către califul Omar, cerând protecția creștinilor. Văzând însă nerespectarea promisiunilor și profanarea locurilor sfinte, s-a rugat cu lacrimi să fie luat din această lume. Sfîntul Sofronie a trecut la Domnul în anul 644, lăsând posterității scrieri de o valoare inestimabilă, precum viața Sfintei Maria Egipteanca și imne liturgice fundamentale.

​📜 Fișă Biografică: Sfântul Sofronie Sofistul

• ​Nume și Titlu: Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului (supranumit „Sofistul”).
• ​Origine: Născut în Damasc, fiul lui Plintos și al Mirei.
• ​Educație: Format în filosofia clasică („cea din afară”) și teologia patristică profundă.
• ​Mentor Spiritual: Sfântul Ioan Moscu (împreună cu care a călătorit în Palestina, Egipt, Antiohia și Roma).
• ​Opera Literară Principală:
  • ​Limonariu (Grădina de flori): Scriere hagiografică de referință.
  • ​Viața Sfintei Maria Egipteanca: Model de pocăință pentru întreaga creștinătate.
  • ​Imnografie: Rânduiala Sfințirii Apei Celei Mari și numeroase cântări bisericești.
• ​Repere Cronologice:
  • ​Anul 610-630: Perioada exilului și a pelerinajelor din cauza războaielor bizantino-persane.
  • ​Anul 634: Instalarea ca Patriarh al Ierusalimului.
  • ​Anul 637-638: Negocierea predării Ierusalimului către califul Omar.
  • ​Anul 644: Trecerea la cele veșnice.
• ​Realizări Dogmatice: Apărător al credinței împotriva ereziei monotelite (o singură voință în Hristos), prin scrisoarea sinodică acceptată ulterior la al VI-lea Sinod Ecumenic.
• ​Virtuți: „Întreaga înțelepciune” (fecioria unită cu cunoașterea duhovnicească) și dragostea pentru locurile sfinte.