Aflarea Sfintei Cruci și a Cinstitelor Cuie de către Sfânta Împărăteasă Elena
Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci (14 septembrie) își are originile în evenimentele petrecute în anul 326 d.Hr., când Sfânta Împărăteasă Elena, mama Sfântului Constantin cel Mare, a descoperit la Ierusalim instrumentele pătimirii Mântuitorului.
Contextul Istoric și Dorința Sfinților Împărați
După victoria de la Podul Milvius și proclamarea Edictului de la Milano (313), Sfântul Constantin cel Mare a dorit să curețe locurile sfinte de urmele păgânismului. Împăratul Adrian (117-138) încercase să șteargă memoria creștină, construind un templu dedicat zeiței Venus peste mormântul Domnului și unul dedicat lui Jupiter pe Golgota.
Potrivit istoricului bisericesc Eusebiu de Cezareea în lucrarea sa "Viața lui Constantin" (Vita Constantini), împăratul i-a scris Patriarhului Macarie al Ierusalimului, oferindu-i resurse nelimitate pentru construirea unei bazilici care să depășească în frumusețe orice alt edificiu din lume.
Căutarea și Descoperirea Crucii
Sfânta Elena, deși ajunsă la o vârstă înaintată (aproximativ 80 de ani), a plecat spre Ierusalim cu o evlavie profundă. Tradiția consemnată de istorici precum Socrates Scholasticus și Sozomen menționează dificultatea localizării locului exact.
- Mărturia lui Iuda: Se spune că un evreu în vârstă, pe nume Iuda (care ulterior s-a botezat sub numele de Chiriac), a indicat locul sub care se afla ascunsă Crucea.
- Excavațiile: După dărâmarea templului păgân, au fost descoperite trei cruci, alături de Titlul (tăblița pe care scria "Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor" - Ioan 19:19) și cele patru cinstite cuie.
Minunea Identificării Crucii de Viață Făcătoare
Pentru a distinge Crucea lui Hristos de cele ale tâlharilor, Patriarhul Macarie a recurs la o probă a credinței. Istoricul Teodorit al Cirului relatează două variante ale minunii care a confirmat autenticitatea:
- Vindecarea unei femei: O femeie nobilă, aflată pe patul de moarte, s-a vindecat instantaneu la atingerea celei de-a treia cruci.
- Învierea mortului: (Varianta cea mai răspândită în Sinaxar) Un cortegiu funerar trecea prin apropiere, iar Patriarhul a cerut ca cel răposat să fie atins de cele trei cruci. La atingerea Crucii Domnului, cel mort a înviat.
Înălțarea Sfintei Cruci
Văzând minunea, mulțimea de oameni a dorit să vadă și să se închine cinstitului lemn. Din cauza numărului mare de pelerini, Patriarhul Macarie s-a urcat pe un loc mai înalt (amvon) și a înălțat Crucea cu ambele mâini, binecuvântând poporul, în timp ce credincioșii strigau: "Doamne miluiește!".
Această scenă este reprezentată iconografic și liturgic până în zilele noastre în cadrul sărbătorii din 14 septembrie.
Surse Istorice și Patristice:
- Eusebiu de Cezareea, Vita Constantini (Cartea a III-a, Cap. 25-40).
- Socrates Scholasticus, Historia Ecclesiastica (Cartea I, Cap. 17).
- Sfântul Ambrozie al Milanului, De obitu Theodosii (Despre moartea lui Teodosie), unde menționează aflarea cuielor și a crucii.
- Sinaxarul Bisericii Ortodoxe, 14 septembrie și 6 martie (Aflarea Sfintei Cruci).

Comentarii
Trimiteți un comentariu