Aflarea Sfintei Cruci și a Cinstitelor Cuie de către Sfânta Împărăteasă Elena


 



​Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci (14 septembrie) își are originile în evenimentele petrecute în anul 326 d.Hr., când Sfânta Împărăteasă Elena, mama Sfântului Constantin cel Mare, a descoperit la Ierusalim instrumentele pătimirii Mântuitorului.

​Contextul Istoric și Dorința Sfinților Împărați

​După victoria de la Podul Milvius și proclamarea Edictului de la Milano (313), Sfântul Constantin cel Mare a dorit să curețe locurile sfinte de urmele păgânismului. Împăratul Adrian (117-138) încercase să șteargă memoria creștină, construind un templu dedicat zeiței Venus peste mormântul Domnului și unul dedicat lui Jupiter pe Golgota.

​Potrivit istoricului bisericesc Eusebiu de Cezareea în lucrarea sa "Viața lui Constantin" (Vita Constantini), împăratul i-a scris Patriarhului Macarie al Ierusalimului, oferindu-i resurse nelimitate pentru construirea unei bazilici care să depășească în frumusețe orice alt edificiu din lume.

​Căutarea și Descoperirea Crucii

​Sfânta Elena, deși ajunsă la o vârstă înaintată (aproximativ 80 de ani), a plecat spre Ierusalim cu o evlavie profundă. Tradiția consemnată de istorici precum Socrates Scholasticus și Sozomen menționează dificultatea localizării locului exact.

  • Mărturia lui Iuda: Se spune că un evreu în vârstă, pe nume Iuda (care ulterior s-a botezat sub numele de Chiriac), a indicat locul sub care se afla ascunsă Crucea.
  • Excavațiile: După dărâmarea templului păgân, au fost descoperite trei cruci, alături de Titlul (tăblița pe care scria "Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor" - Ioan 19:19) și cele patru cinstite cuie.

​Minunea Identificării Crucii de Viață Făcătoare

​Pentru a distinge Crucea lui Hristos de cele ale tâlharilor, Patriarhul Macarie a recurs la o probă a credinței. Istoricul Teodorit al Cirului relatează două variante ale minunii care a confirmat autenticitatea:

  1. Vindecarea unei femei: O femeie nobilă, aflată pe patul de moarte, s-a vindecat instantaneu la atingerea celei de-a treia cruci.
  2. Învierea mortului: (Varianta cea mai răspândită în Sinaxar) Un cortegiu funerar trecea prin apropiere, iar Patriarhul a cerut ca cel răposat să fie atins de cele trei cruci. La atingerea Crucii Domnului, cel mort a înviat.

​Înălțarea Sfintei Cruci

​Văzând minunea, mulțimea de oameni a dorit să vadă și să se închine cinstitului lemn. Din cauza numărului mare de pelerini, Patriarhul Macarie s-a urcat pe un loc mai înalt (amvon) și a înălțat Crucea cu ambele mâini, binecuvântând poporul, în timp ce credincioșii strigau: "Doamne miluiește!".

​Această scenă este reprezentată iconografic și liturgic până în zilele noastre în cadrul sărbătorii din 14 septembrie.

​Surse Istorice și Patristice:

  • Eusebiu de Cezareea, Vita Constantini (Cartea a III-a, Cap. 25-40).
  • Socrates Scholasticus, Historia Ecclesiastica (Cartea I, Cap. 17).
  • Sfântul Ambrozie al Milanului, De obitu Theodosii (Despre moartea lui Teodosie), unde menționează aflarea cuielor și a crucii.
  • Sinaxarul Bisericii Ortodoxe, 14 septembrie și 6 martie (Aflarea Sfintei Cruci).

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Luca 1, 39-49, 56

Biblia Sectară și Biblia Ortodoxă. Diferentele dintre minciunile sectantilor si dreapta credinta

Rugăciune către Sfânta Muceniță Hristina