Aducerea moaștelor Sfântului Nichifor, Patriarhul Constantinopolului

 

​Marele arhiereu al lui Dumnezeu, Sfântul Nichifor, a strălucit ca un stâlp al dreptei credințe într-o epocă de mari tulburări. Din cauza devotamentului său față de cinstirea sfintelor icoane, a fost izgonit din scaunul patriarhal de către împăratul iconoclast Leon Armeanul și trimis în exil pe insula Prokenesis. Acolo, timp de treisprezece ani, a îndurat lipsuri și strâmtorări, până când s-a mutat la Domnul, fiind înmormântat în mănăstirea ridicată chiar de el în cinstea Sfântului Mucenic Teodor.

​După trecerea anilor și stingerea împăraților și patriarhilor potrivnici icoanelor, la cârma Imperiului au venit dreptcredincioasa împărăteasă Teodora și fiul său, Mihail. Odată cu restabilirea Ortodoxiei, Sfântul Metodie a ocupat scaunul patriarhal și a hotărât că este datoria morală a Bisericii să repare nedreptatea făcută înaintașului său.

​Sfântul Metodie a convins-o pe împărăteasă că aducerea trupului Sfântului Nichifor înapoi la Constantinopol este un act de binecuvântare pentru întreaga cetate. „Veselească-se iarăși Sfânta Biserică de mirele său, de care s-a lipsit când era viu”, a rostit patriarhul. Astfel, o delegație de preoți și monahi a pornit spre insula Prokenesis. La deschiderea mormântului, după nouăsprezece ani de la îngropare, trupul sfântului a fost găsit întreg, nestricat și răspândind o mireasmă dumnezeiască.

​Purtate pe umeri cu imnuri de slavă, cinstitele moaște au ajuns la Constantinopol chiar în ziua de 13 martie — o coincidență providențială, fiind exact aceeași zi în care, cu mulți ani în urmă, sfântul fusese silit să plece în exil. Împărăteasa Teodora, tânărul Mihail și poporul credincios au întâmpinat procesiunea la țărm cu lumânări aprinse și bucurie negrăită.

​Moaștele au fost așezate mai întâi în Catedrala Sfânta Sofia, restabilind simbolic demnitatea patriarhului în locul de unde fusese alungat, iar a doua zi au fost mutate definitiv în Biserica Sfinților Apostoli. Astăzi, pomenirea aducerii moaștelor sale rămâne un simbol al victoriei adevărului asupra prigoanei și a sfințeniei asupra morții.

​Repere Biografice: Sfântul Nichifor Mărturisitorul (cca. 758–828)

• ​Nașterea și moștenirea: S-a născut în Constantinopol, într-o familie nobilă și profund atașată valorilor ortodoxe; tatăl său a fost, de asemenea, persecutat pentru apărarea icoanelor sub Constantin al V-lea.
• ​Om de stat: În tinerețe, a fost secretar imperial de rang înalt (asecretis), remarcându-se prin inteligență și diplomație la Sinodul al VII-lea Ecumenic din 787.
• ​Alegerea ca Patriarh: În 806, deși era încă mirean, a fost ales Patriarh al Constantinopolului datorită autorității sale morale, primind toate treptele preoției în câteva zile.
• ​Conflictul Dogmatic: A fost principalul adversar teologic al lui Leon al V-lea Armeanul, refuzând să scoată icoanele din biserici chiar și sub amenințarea morții.
• ​Opera Teologică: A lăsat posterității lucrări fundamentale (precum Antirrhetici), care au demontat logic și teologic argumentele iconoclaste, fiind considerat unul dintre cei mai mari teologi ai Bizanțului.
• ​Exilul și Canonizarea: A murit în surghiun în anul 828. Canonizarea sa și aducerea moaștelor în 846 au marcat „Triumful Ortodoxiei”.