Cântare de laudă la Sfântul Benedict de Nursia

 

Făcător de minuni a fost Benedict,
Plin de evlavie și iubitor de frați.

El în Duhul cunoștea toate fără greșeală,
Iar obștea sa cu dragoste, putere și smerenie
O păstorea.

Placidus în acea mânăstire era frate
începător.
Tocmai atunci Benedict lui Dumnezeu
Se ruga,
Și deodată cu duhul a văzut până departe:
Cum râul s-a umflat,
Cum pietre se rostogolesc la vale,
Pe fratele cel mic Placidus
Prinzându-l și ducându-l cu totul.

Sfântul a auzit un strigăt,
Pe nume s-a auzit chemat.
Credința cea mare a fost atunci de trebuință,
Dar și ajutorul cel grabnic, omenesc:
Grabnic bătrânul Benedict pe monahul Maurus
L-a trimis,
Iar Maurus viteaz a alergat, sărind fără frică în apă.

Pe apă ca pe uscat, la Placidus îndată a ajuns.
Căci Maurus seama nu și-a dat
Că merge cu picioarele pe apă.
Pe Maurus rugăciunile starețului sfânt
La suprafața apei l-au ținut.

Maurus cu Placidus împreună
În fața starețului s-au înfățișat,
Și i-au sărutat sfânta lui mână.
Placidus plângea suspinând:
Te-am văzut, Părinte, deasupra capului meu,
Când inima mea desăvârșit
De deznădejde era cuprinsă.
Te-am văzut cum de perii capului
M-ai apucat,
Scoțându-mă din apă.

Și atunci pe Maurus l-am văzut
Cum vine în ajutorul meu.
Cu rugăciunile Sfântului Părinte Benedict,
Dumnezeu și pe Maurus
Făcător de minuni l-a făcut.