Acatistul Sfântului Cuvios Benedict de Nursia

 

Preotul dă obișnuita binecuvântare:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Iar dacă nu este preot, se zice:

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin!

Apoi Rugăciunile începătoare:

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Strana: Amin.

iar de nu este preot, se zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin.

Apoi Troparele de umilință, glasul al șaselea:

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de niciun răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Doamne, miluieşte-ne pe noi că întru Tine am nădăjduit, nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

Apoi Crezul:

Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor.
Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om.
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat.
Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.
Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui.
Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cela Ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.
Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească (apostolică) Biserică.
Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor.
Aştept învierea morţilor.
Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește. (de 12 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu!
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu!
Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru! (cu trei închinăciuni)

Psalmul 142:

1. Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi‑mă, întru dreptatea Ta.
2. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu‑i drept înaintea Ta.
3. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu‑m‑a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri.
4. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu.
5. Adusu‑mi‑am aminte de zilele cele de demult; cugetat‑am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m‑am gândit.
6. Întins‑am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat.
7. Degrab auzi‑mă, Doamne, că a slăbit duhul meu, nu‑Ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt.
8. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea; arată‑mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu.
9. Scapă‑mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne.
10. Învață‑mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu; Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății.
11. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește‑mi viață, întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu.
12. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule!
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule!
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie! (cu trei închinăciuni)

Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă. Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului. (de trei ori)

Troparul Sfântului Cuvios Benedict de Nursia

Glasul 1

Locuitor pustiului, înger în trup și de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Benedict. Cu postul, cu privegherea și prin rugăciune primind daruri cerești, tămăduiești pe cei bolnavi și sufletele celor ce aleargă la tine cu credință. Slavă Celui Ce ți-a dat ție putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

Glasul 8

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Benedict, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Glasul 8

Întru tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând Crucea ai urmat lui Hristos și lucrând ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Sfinte Cuvioase Părinte Benedict, duhul tău.

Doamne, miluiește. (de 12 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Psalmul 50:

1. Miluiește‑mă, Dumnezeule, după mare mila Ta.
2. Și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea.
3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește.
4. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea.
5. Ție Unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu.
6. Că iată, întru fărădelegi m‑am zămislit și în păcate m‑a născut maica mea.
7. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi‑ai arătat mie.
8. Stropi‑mă‑vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă‑vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
9. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se‑vor oasele mele cele smerite.
10. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge‑le.
11. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele.
12. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău Cel Sfânt nu‑L lua de la mine.
13. Dă‑mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește.
14. Învăța‑voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce.
15. Izbăvește‑mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura‑se‑va limba mea de dreptatea Ta.
16. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta.
17. Că de ai fi voit jertfă, Ți‑aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
18. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
19. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului.
20. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

Condacul 1

Pe luminătorul cel mare al Bisericii lui Hristos, pe luceafărul cel duhovnicesc al monahilor, pe podoaba Nursiei, veniți, toți cei binecredincioși, să-l lăudăm și cu evlavie din inimă să-i strigăm: Bucură-te, Benedicte Cuvioase, al monahilor povățuitorule!

Icosul 1

Îngerească viață din copilărie ai petrecut și cu pustnicească viață te-ai împodobit; lumea și slava veacului de acum le-ai urât și liniștea cu toată inima ai iubit; pentru care noi, nevrednicii, cu aceste laude te cinstim:
Bucură-te, Benedicte, care de copil viața cea sfântă ai iubit;
Bucură-te, că din fragedă vârstă pe Dumnezeu ai iubit;
Bucură-te, că pornirile poftelor trupului le-ai domolit;
Bucură-te, că din tinerețe trufia vieții ai urât;
Bucură-te, că pe acestea prăpastie sufletească le-ai socotit;
Bucură-te, că Marelui Antonie cu viețuirea te-ai asemănat;
Bucură-te, că aceluia cu viața ta i-ai urmat;
Bucură-te, al curăției vas preacinstit;
Bucură-te, al fecioriei odor neprețuit;
Bucură-te, că viața ta cu mari virtuți o ai împodobit;
Bucură-te, al desăvârșirii râvnitorule;
Bucură-te, al Cuvioșilor Părinți următorule;
Bucură-te, Benedicte Cuvioase, al monahilor povățuitorule!

Condacul al 2-lea

Părăsit-ai, Cuvioase Părinte, pe fericita ta maică și departe în munți te-ai sălășluit, urmând Părinților celor de demult, și în singurătate petrecând, din mijlocul pietrelor ai dat glas, strigând către Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Aflatu-te-a în peștera cea din pustie monahul Roman, care cu dragoste îți slujea ție. Iar tu, preafericite, într-o peșteră strâmtă închizându-te, în rugăciune și gânduri de Dumnezeu petrecând, te rugai lui Dumnezeu. Pentru aceasta noi cu evlavie te cinstim așa:
Bucură-te, că în peșteră pentru Hristos te-ai închis;
Bucură-te, că acolo cu dorul de Dumnezeu te-ai aprins;
Bucură-te, că în lacrimi și suspine acolo petreceai;
Bucură-te, că acolo cu nădejdea mântuirii te mângâiai;
Bucură-te, că acolo monahul Roman te-a ajutat;
Bucură-te, că deasupra peșterii o funie a legat;
Bucură-te, că vasul cu hrană cu acea funie îl slobozea;
Bucură-te, că ție clopoțelul legat de funie îți vestea;
Bucură-te, că în acest fel hrana la tine venea;
Bucură-te, că Domnul de tine se îngrijea;
Bucură-te, al pustiei luminătorule;
Bucură-te, al sihaștrilor următorule;
Bucură-te, Benedicte Cuvioase, al monahilor povățuitorule!

Condacul al 3-lea

Voind diavolul să împiedice fapta cea bună a lui Roman, o piatră a aruncat deasupra clopotului și l-a spart; iar tu, Părinte, cu rugăciunea viclenia acestuia o ai biruit și cu mulțumire lui Dumnezeu ai cântat: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Și altă dată Dumnezeu printr-un preot hrană la ziua Învierii Domnului ți-a trimis, pe care preot cu cuvinte duhovnicești l-ai hrănit; iar noi, văzând pronia cea mare a lui Dumnezeu asupra ta, cu evlavie te lăudăm așa:
Bucură-te, cel ce grija trupului o ai trecut cu vederea;
Bucură-te, că privirea celor duhovnicești ți-a fost ție mângâierea;
Bucură-te, că Împărăția cerurilor ai căpătat;
Bucură-te, că dreptatea Lui ai aflat;
Bucură-te, că tu spre Dumnezeu ai nădăjduit;
Bucură-te, că mila Lui nu te-a părăsit;
Bucură-te, că pe diavol în chip de mierlă l-ai cunoscut;
Bucură-te, că măiestria lui o ai priceput;
Bucură-te, că războiul desfrânării l-ai biruit;
Bucură-te, că în luptă Dumnezeu nu te-a părăsit;
Bucură-te, al curăției râvnitorule;
Bucură-te, al dezmierdării trupului biruitorule;
Bucură-te, Benedicte Cuvioase, al monahilor povățuitorule!

Condacul al 4-lea

Auzind de petrecerea ta cea pustnicească, monahii al căror egumen murise au venit cu multe rugăminți să le fii lor povățuitor; iar tu, biruindu-te de ale lor rugăciuni, ai primit și această grea sarcină spre folosul lor și lui Dumnezeu ai cântat: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Zis-ai, fericite, către monahii cei ce stăruiau a te avea păstor: „Fraților, obiceiurile mele nu se potrivesc cu ale voastre”, căci ai cunoscut din vreme neorânduiala lor; dar cu gândul de a-i îndrepta ai primit a-i povățui pe ei. Pentru aceasta noi cu acestea te lăudăm:
Bucură-te, că liniștea pustiei cu mâhnire ai lăsat;
Bucură-te, că de singurătate cu durere de inimă te-ai depărtat;
Bucură-te, că pentru fapta bună limanul liniștii ai părăsit;
Bucură-te, că de folosul altora te-ai îngrijit;
Bucură-te, că petrecerea ta cea pustnicească nu o ai schimbat;
Bucură-te, că nevoințe peste nevoințe ai adăugat;
Bucură-te, că monahii cei răzvrătiți pentru fapta cea bună au început a te urî;
Bucură-te, că viața ta cea pustnicească nu au putut-o suferi;
Bucură-te, că unii din ei răutăți asupra ta au uneltit;
Bucură-te, că și otravă asupra ta au pregătit;
Bucură-te, că și de la această primejdie te-a scos Mântuitorul;
Bucură-te, că ai biruit cu ajutorul Lui pe răufăcătorul;
Bucură-te, Benedicte Cuvioase, al monahilor povățuitorule!

Condacul al 5-lea

Văzând răutatea celor ce au voit să-ți ia viața, nu te-ai supărat, Preafericite Părinte, ci sculându-te de la masă, cu față și gând bun, ai dat slavă lui Dumnezeu, Care tea izbăvit de moarte năprasnică, și din inimă ai cântat Lui: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Sfărâmat-ai paharul cel cu otravă prin semnul Crucii lui Hristos, Benedicte, iar către cei ce puseseră la cale moartea ta ai zis: „Mult Milostivul Dumnezeu să vă ierte pe voi, fiii mei, pentru ceea ce ați voit a-mi face mie!”. Iar noi, minunându-ne de atâta nerăutate, cu smerenie te cinstim așa:
Bucură-te, că prin aceasta Domnului te-ai asemănat;
Bucură-te, că pilda Domnului ai urmat;
Bucură-te, că asemenea Lui pentru vrăjmași te-ai rugat;
Bucură-te, că prin aceasta dragoste ai arătat;
Bucură-te, că obiceiurile lor cu ale tale nu s-au asemănat;
Bucură-te, că iarăși la pustie ai alergat;
Bucură-te, că iarăși limanul liniștii ai îmbrățișat;
Bucură-te, că peștera pustiei o ai sărutat;
Bucură-te, că iarăși lângă tine mulți monahi s-au adunat;
Bucură-te, al pustiei iubitorule;
Bucură-te, al singurătății luminătorule;
Bucură-te, Benedicte Cuvioase, al monahilor povățuitorule!

Condacul al 6-lea

Strălucit-ai ca un soare în viața ta cea singuratică prin care ai tras la lumină mulțime de monahi care se sileau a urma petrecerea ta cea sfântă și lui Dumnezeu a cânta: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Întemeiat-ai cu puterea lui Hristos douăsprezece mănăstiri, Cuvioase Părinte, și mulți din Roma au alergat ca să fie ucenicii tăi spre a-i conduce pe ei la calea mântuirii; pentru care noi, nevrednicii, cu aceste laude te cinstim:
Bucură-te, că Domnul de sub obrocul pustiei te-a scos;
Bucură-te, că multora ai fost de folos;
Bucură-te, că asemenea unei lumini, în sfeșnic ai luminat;
Bucură-te, că multora calea cea către Lumină o ai arătat;
Bucură-te, că pe monahul cel leneș l-ai îndreptat;
Bucură-te, că pe diavolul ce-l scotea din biserică în vremea pravilei multora l-ai arătat;
Bucură-te, că apă din piatră cu rugăciunea ai scos;
Bucură-te, că prin aceasta monahilor ai fost de mult folos;
Bucură-te, că și unealta cea de fier cu rugăciunea din râu o ai scos;
Bucură-te, că prin aceasta asemenea cu Elisei Proorocul vestit ai fost;
Bucură-te, al minunilor proorocești arătătorule;
Bucură-te, al petrecerilor lor următorule;
Bucură-te, Benedicte Cuvioase, al monahilor povățuitorule!

Condacul al 7-lea

Arătat-ai, Preafericite Părinte, viclenia și răutatea lui Florentie, care voia să te piardă prin otrăvire; căci rugându-te lui Dumnezeu pentru îndreptarea lui, te-ai ferit din calea primejdiei. Pentru aceasta ai mulțumit lui Dumnezeu și din inimă ai cântat: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Auns-a mânia cea dreaptă a lui Dumnezeu pe vicleanul și zavistnicul Florentie, căci, căzând din foișorul casei sale, rău a pierit; iar tu, omule al lui Dumnezeu, auzind de pierzania lui, ai plâns și te-ai mâhnit; iar noi nevrednicii, minunându-ne de atâta nerăutate, zicem așa:
Bucură-te, că pentru moartea vrăjmașului te-ai întristat;
Bucură-te, că Marcu monahul de moartea lui Florentie s-a bucurat;
Bucură-te, că pentru acesta foarte l-ai mustrat;
Bucură-te, că pe Marcu foarte l-ai sfătuit;
Bucură-te, că pe el l-ai canonisit;
Bucură-te, că Marcu după sfătuire a cerut iertare;
Bucură-te, că prin sfat și canonisire a primit vindecare;
Bucură-te, că în inima ta dragoste de vrăjmași ai purtat;
Bucură-te, că de moartea vrăjmașului tău nu te-ai bucurat;
Bucură-te, că prin aceasta învățăturii Domnului ai urmat;
Bucură-te, al iubirii de vrăjmași arătătorule;
Bucură-te, al învățăturii Evangheliei plinitorule;
Bucură-te, Benedicte Cuvioase, al monahilor povățuitorule!

Condacul al 8-lea

Mutatu-te-ai, fericite Benedicte, în țara Campaniei, în hotarele cetății Casina, și acolo ai distrus capiștea lui Apolon, ridicând Biserica Sfântului Martin și a Sfântului Ioan Botezătorul, unde monahii și creștinii adunându-se, slăveau pe Dumnezeu cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Vicleanul vrăjmaș al mântuirii oamenilor, văzând că i-ai stricat cuibul din acele părți, cu mare furie se pornea asupra ta; dar tu, Părinte, cu postul și cu rugăciunea stricai toate uneltirile lui. Pentru care noi cu dragoste te cinstim așa:
Bucură-te, că piatra cea îngreuiată de diavol o ai ușurat;
Bucură-te, că pe diavolul de sub piatră l-ai rușinat;
Bucură-te, că drăceasca nălucire cu rugăciunea ta a pierit;
Bucură-te, că viclenia diavolului o ai batjocorit;
Bucură-te, că pe tânărul monah cel strivit de zid l-ai vindecat;
Bucură-te, că răutatea diavolului o ai defăimat;
Bucură-te, că ai arătat monahilor cele ce făcuseră în călătorie;
Bucură-te, că s-au rușinat de a lor fățărnicie;
Bucură-te, că le-ai arătat unde le-a dat de mâncare;
Bucură-te, că le-ai descoperit și cele trei pahare;
Bucură-te, al minciunii mustrătorule;
Bucură-te, Benedicte Cuvioase, al monahilor povățuitorule!

Condacul al 9-lea

Arătat-ai, Cuvioase Părinte, monahilor care te-au mințit, unde au stat la masă și câte pahare de vin au băut; iar ei, văzându-se descoperiți, au cerut iertare și, înaintea lui Dumnezeu căindu-se, din inimă I-au cântat: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Având darul vederii mai înainte, ai descoperit arătat și credinciosului celui viclean care venea la tine că și-a călcat legea cea pusă de el; iar acela, văzându-se descoperit, a cerut cu lacrimi iertare pentru a lui greșeală, iar noi te rugăm să primești aceste cântări de laudă:
Bucură-te, că ostenelile tale Domnul le-a încununat;
Bucură-te, că darul descoperirii ție ți-a dat;
Bucură-te, că și darul proorociei de la Domnul ai luat;
Bucură-te, că pe Totile craiul l-ai rușinat;
Bucură-te, că pe Rigon pentru viclenie l-ai mustrat;
Bucură-te, că și acela, văzându-se descoperit, foarte s-a rușinat;
Bucură-te, că pe Totile foarte l-ai înfricoșat;
Bucură-te, că și Totile, craiul goților, de la tine iertare a cerut;
Bucură-te, că moartea stăpânirii lui i-ai descoperit;
Bucură-te, că înaintea ta cu fața la pământ a căzut;
Bucură-te, că lui Totile i-ai proorocit;
Bucură-te, al darului proorociei moștenitorule;
Bucură-te, Benedicte Cuvioase, al monahilor povățuitorule!

Condacul al 10-lea

Proorocit-ai lui Totile, craiul goților, că va intra în Roma și după nouă ani de stăpânire, întru al zecelea se va săvârși; care proorocie întocmai s-a împlinit, pentru care a dat slavă lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Descoperit-ai episcopului Bisericii Canusiei că Roma de mari cutremure va fi distrusă, care lucru îndată s-a adeverit. Iar noi, de împlinirea acestei proorocii minunându-ne, cu laudă pe tine te cântăm așa:
Bucură-te, izvorule al adevăratelor proorociri;
Bucură-te, că prin darul lui Dumnezeu toate mai înainte le știi;
Bucură-te, că și darul vindecărilor de la Hristos ai luat;
Bucură-te, că pe clericul cel îndrăcit l-ai vindecat;
Bucură-te, că acelui cleric canon i-ai rânduit;
Bucură-te, că și lui i-ai proorocit;
Bucură-te, că i-ai zis canonul să și-l păzească;
Bucură-te, că de la carne și de la băutură i-ai zis să se înfrâneze;
Bucură-te, că și de preoție i-ai zis să se oprească;
Bucură-te, al sfințeniei preoției păzitorule;
Bucură-te, al darului preoției apărătorule;
Bucură-te, al nedreptății mustrătorule;
Bucură-te, Benedicte Cuvioase, al monahilor povățuitorule!

Condacul al 11-lea

Mustrat-ai cu blândețe, Părinte, pe monahul cel mândru care ținea sfeșnicul în vremea mesei tale, descoperindu-i gândurile. De această descoperire mirându-se frații, au dat lui Dumnezeu laudă, cântând: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Arătat-ai prin vis fraților unde se cade a zidi mănăstirea lor și, fiind întrebat a doua zi de ei unde s-o zidească, le-ai zis: „Acolo unde v-am arătat astă-noapte!”. De care lucru ei mirându-se, pe tine te lăudau zicând:
Bucură-te, Benedicte, că darul descoperirii de la Dumnezeu ai luat;
Bucură-te, că de acest lucru cu toții s-au mirat;
Bucură-te, că prin vis locul zidirii ai arătat;
Bucură-te, că cele arătate în vis a doua zi le-ai descoperit;
Bucură-te, că acolo ei mănăstire au zidit;
Bucură-te, că pe fecioarele cele nemulțumitoare le-ai certat;
Bucură-te, că a-și îndrepta viața le-ai învățat;
Bucură-te, că pe acele fecioare de la împărtășire le-ai oprit;
Bucură-te, că la scumpătatea Sfintelor Taine ai râvnit;
Bucură-te, că Darul Sfintelor Taine l-ai prețuit;
Bucură-te, al nedreptății pedepsitorule;
Bucură-te, Benedicte Cuvioase, al monahilor povățuitorule!

Condacul al 12-lea

Arătatu-s-a minune înfricoșătoare asupra fecioarelor neîmpărtășite, căci în vremea Liturghiei din mormântul cel din biserică afară ieșeau, de care lucru toți credincioșii foarte se mirau și cu frică pe Dumnezeu lăudau cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Luat-ai, de la Dumnezeu, diferite daruri, Benedicte, spre folosul turmei tale și al multor credincioși, pentru care noi lăudăm pe Bunul Dumnezeu, Care te-a împodobit cu ele, și către tine zicem așa:
Bucură-te, că pe monahul cel leneș, prin vederea balaurului l-ai înțelepțit;
Bucură-te, că pe ipodiaconul Agapit pentru neascultare l-ai pedepsit;
Bucură-te, că untdelemnul cu rugăciunea ta l-ai înmulțit;
Bucură-te, că pe Tala păgânul numai prin privire l-ai speriat;
Bucură-te, că pe copilul cel mort cu rugăciunea l-ai înviat;
Bucură-te, că sufletul surorii tale în chip de porumb ți s-a arătat;
Bucură-te, că zburând sufletul ei în rai a intrat;
Bucură-te, că, slăbind cu trupul, cu Sfintele Taine te-ai împărtășit;
Bucură-te, că îndată a sosit și al tău sfârșit;
Bucură-te, Benedicte mult ostenitorule;
Bucură-te, al Sfinților Părinți următorule;
Bucură-te, al raiului moștenitorule;
Bucură-te, Benedicte Cuvioase, al monahilor povățuitorule!

Condacul al 13-lea

O, Cuvioase și mult nevoitorule al lui Hristos Benedicte, al monahilor și al creștinilor luminătorule, tu pe Dumnezeu din toată inima L-ai iubit și pentru dragostea Lui pururea te-ai ostenit. Auzi-ne și pe noi, smeriții care te cerem în ajutor și lui Dumnezeu Care te-a împodobit pe tine cu aceste daruri, Îi cântăm: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Icosul 1

Îngerească viață din copilărie ai petrecut și cu pustnicească viață te-ai împodobit; lumea și slava veacului de acum le-ai urât și liniștea cu toată inima ai iubit; pentru care noi, nevrednicii, cu aceste laude te cinstim:
Bucură-te, Benedicte, care de copil viața cea sfântă ai iubit;
Bucură-te, că din fragedă vârstă pe Dumnezeu ai iubit;
Bucură-te, că pornirile poftelor trupului le-ai domolit;
Bucură-te, că din tinerețe trufia vieții ai urât;
Bucură-te, că pe acestea prăpastie sufletească le-ai socotit;
Bucură-te, că Marelui Antonie cu viețuirea te-ai asemănat;
Bucură-te, că aceluia cu viața ta i-ai urmat;
Bucură-te, al curăției vas preacinstit;
Bucură-te, al fecioriei odor neprețuit;
Bucură-te, că viața ta cu mari virtuți o ai împodobit;
Bucură-te, al desăvârșirii râvnitorule;
Bucură-te, al Cuvioșilor Părinți următorule;
Bucură-te, Benedicte Cuvioase, al monahilor povățuitorule!

Condacul 1

Pe luminătorul cel mare al Bisericii lui Hristos, pe luceafărul cel duhovnicesc al monahilor, pe podoaba Nursiei, veniți, toți cei binecredincioși, să-l lăudăm și cu evlavie din inimă să-i strigăm: Bucură-te, Benedicte Cuvioase, al monahilor povățuitorule!

și această

Rugăciune către Sfântul Benedict de Nursia

O, Sfinte al lui Dumnezeu și făcătorule de minuni Benedicte, cine va putea cu adevărat să spună ostenelile tale cele din toată viața ta? De aceea mai mult te-ai sârguit de a ascunde isprăvile cele duhovnicești decât a le arăta. Ai urât slava lumii și ai fugit de dânsa până ce Dumnezeu a binevoit a te descoperi și la vreme a te pune în sfeșnicul Bisericii Sale spre folosul monahilor și al tuturor creștinilor. Cu multe daruri de la Dumnezeu ai fost împodobit și ca un soare duhovnicesc în lume ai strălucit. Te-ai arătat desăvârșit în lucrarea tuturor faptelor bune și prin pilda vieții, mai mult decât prin vorbe, pe ucenicii tăi la calea mântuirii i-ai povățuit. Tu, pe Dumnezeu din toată inima L-ai iubit și, crucea ostenelilor și a răbdării o ai dus până la sfârșit. Aceasta înțelegând, noi nevrednicii, despre sfânta ta viață și crezând că mare îndrăzneală ai către Prea Bunul Dumnezeu, venim cu rugăminte către tine, să te rogi, ca prin mila Domnului și prin sfintele tale rugăciuni, să dobândim milă și iertare în toată viața noastră, în vremea sfârșitului și în ziua judecății de apoi. Amin.

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Strana: Amin.

iar de nu este preot, se zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin.

Troparul Sfântului Cuvios Benedict de Nursia

Glasul 1

Locuitor pustiului, înger în trup și de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Benedict. Cu postul, cu privegherea și prin rugăciune primind daruri cerești, tămăduiești pe cei bolnavi și sufletele celor ce aleargă la tine cu credință. Slavă Celui Ce ți-a dat ție putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

Glasul 8

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Benedict, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Glasul 8

Întru tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând Crucea ai urmat lui Hristos și lucrând ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Sfinte Cuvioase Părinte Benedict, duhul tău.

Preotul (sau diaconul) zice ectenia:

Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ție, auzi-ne și ne miluiește.

Strana: Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Înca ne rugăm pentru mila, viața, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, lăsarea și iertarea păcatelor, buna-sporire și ajutorul robilor lui Dumnezeu (N, cei pentru care se face rugăciunea) și pentru ca să li se ierte lor toată greșala cea de voie și cea fără de voie.

Strana: Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Încă ne rugăm ca să se păzească sfânt locașul acesta, țara aceasta, orașul (satul) acesta și toate mănăstirile, orașele și satele, de boală, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră și de războiul cel dintre noi; pentru ca milostiv, blând și lesne iertător să ne fie nouă Bunul și Iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, să îndepărteze și să împrăștie toată mânia care se pornește asupra noastră, să ne izbăvească pe noi de mustrarea Lui cea dreaptă, care este asupra noastră, și să ne miluiască pe noi.

Strana: Doamne, miluiește. (de 40 de ori)

Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului și a celor ce sunt pe mare departe, și, Milostive, milostiv fii nouă, Stăpâne, pentru păcatele noastre și ne miluiește pe noi.

Strana: Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Preotul zice ecfonisul: Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Strana: Amin.

În lipsa preotului, încheiem, zicând:

Doamne, miluiește. (de 40 de ori)

Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.