Pilda celor trei lumânări și a Templului Inimii

 

---

 

Se povestește că un bătrân sihastru a fost întrebat de ucenicul său: „Avva, de ce începem Triodul cu pilda Vameșului și a Fariseului chiar acum, când ne pregătim să prăznuim Întâmpinarea Domnului?”

Bătrânul a zâmbit și i-a cerut ucenicului să aducă trei lumânări. 

1.  **Prima lumânare**, groasă și înaltă, simboliza **Fariseul**. Odată aprinsă, lumina ei era puternică, dar scotea mult fum și sfârâia, de parcă ar fi vrut să spună tuturor: „Priviți cât de tare strălucesc eu față de celelalte!”.

2.  **A doua lumânare**, mică și fragilă, simboliza **Vameșul**. Abia pâlpâia, retrasă într-un colț, de teamă să nu fie stinsă de curent, dar flacăra ei era curată și nemișcată.

3.  **A treia lumânare** stătea neaprinsă. Ea simboliza **Înainte-praznuirea Întâmpinării Domnului**.

Sihastrul a spus: 

— Vezi tu, fiule? Fariseul a venit în Templu crezând că el este lumina. El nu a venit să se închine, ci să fie admirat. Mândria lui a scos atâta fum, încât nu a mai putut vedea fața lui Dumnezeu. Vameșul, însă, s-a considerat pe sine întuneric. Din cauza acestei smerenii, el a lăsat loc lui Dumnezeu să-i aprindă inima.

Apoi, bătrânul a luat lumânarea cea mică (a Vameșului) și, cu flacăra ei smerită, a aprins-o pe cea de-a treia. 

— Triodul este drumul nostru spre marele praznic al Învierii. Dar înainte de a ajunge la Paști, trebuie să trecem prin **Întâmpinarea Domnului**. Pentru ca brațele noastre să devină ca ale Dreptului Simeon, capabile să-L țină pe Hristos, ele trebuie să fie goale de mândrie. 

**Învățătura:**

Dacă suntem „plini de noi” ca Fariseul, brațele noastre sunt ocupate cu propriile merite și nu mai avem loc să-L primim pe Pruncul Iisus. Doar cel care se golește de sine prin pocăința vameșului, își face din inimă un „templu” pregătit pentru Înainte-praznuirea de azi. Cine plânge ca vameșul, Îl va vedea pe Dumnezeu cu ochii lui Simeon!

---

### ✨ Gândul zilei:

În această duminică, să nu căutăm să fim lumânări înalte care scot fumul mândriei, ci flăcări smerite care așteaptă în tăcere să fie aprinse de harul Întâmpinării Domnului.

**Dorești să îți pregătesc și o scurtă rugăciune care unește tema smereniei vameșului cu bucuria Întâmpinării Domnului?**