Icoana Maicii Domnului din Vilnius (Mutată în Vilnius în 1495)



 


​Conform tradiției, icoana Maicii Domnului din Vilnius a fost pictată de Sfântul Apostol și Evanghelist Luca. Ea a aparținut vreme îndelungată familiei împăraților greci ai Constantinopolului.

​Icoana Maicii Domnului din Vilnius este prăznuită pe 15 februarie (ziua mutării sale în Lituania, 1495) și pe 14 aprilie (ziua pomeniri Sfinților Mucenici și frați Antonie, Ioan și Eustație din Lituania).

​Conform tradiției, icoana Maicii Domnului din Vilnius a fost pictată de Sfântul Apostol și Evanghelist Luca. Ea a aparținut vreme îndelungată familiei împăraților greci ai Constantinopolului. În anul 1472, nepoata ultimul împărat bizantin Constantin al XI-lea Paleologul, Zoe, a primit Sfântul Botez cu numele Sofia și s-a căsătorit cu Marele Cneaz al Moscovei Ivan al III-lea, numit și „cel Tânăr” (1462-1505).

​Cneaghina Sofia a adus cu ea la Moscova, pe lângă alte odoare și icoana Maicii Domnului.

​În 1495, Marele Cneaz a dăruit această icoană ca binecuvântare fiicei sale Elena, înaintea căsătoriei cu împăratul Lituaniei, Alexandru. Biserica pomenește mutarea acestei icoane la Vilnius, în Lituania, săvârșită la 15 februarie.

​Mai târziu, sfânta icoană a fost așezată în Biserica Sfântul Ioan Botezătorul, în care a fost înmormântată Principesa Elena. Mai apoi, icoana a fost mutată în Mănăstirea Sfintei Treimi din Vilnius.

​Pentru mulțimea minunilor săvârșite, cinstirea icoanei s-a răspândit, astfel că s-au zugrăvit multe copii ale acesteia care sunt cinstite cu mare evlavie.

​Listă bibliografică consultativă:

  1. Charkiewicz, Jarosław, Icoanele Maicii Domnului din Lituania: Istorie și Cult, Editura Arhiepiscopiei de Vilnius, 2011 (lucrare ce detaliază parcursul istoric al icoanei de la Constantinopol la Vilnius).
  2. Kondakov, Nikodim Pavlovich, Iconografia Maicii Domnului (vol. II), Petrograd, 1915 (studiu clasic despre originile bizantine ale icoanelor atribuite Sfântului Apostol Luca).
  3. Lossky, Vladimir; Ouspensky, Leonid, Călăuză în lumea icoanei, Editura Sophia, București, 2006 (pentru contextul teologic al icoanelor făcătoare de minuni și tradiția hagiografică).
  4. Meyendorff, John, Bizanț și ascensiunea Rusiei, Editura Universității din Cambridge, 1981 (pentru contextul istoric al căsătoriei Sofiei Paleologu cu Ivan al III-lea și transferul moștenirii bizantine la Moscova).
  5. Viețile Sfinților pe luna Februarie, Editura Episcopiei Romanului și Hușilor (pentru detaliile hagiografice privind prăznuirea mutării icoanei pe data de 15 februarie).
  6. Arhiva Mănăstirii Sfântului Duh (Vilnius), Cronica Sfintei Icoane a Maicii Domnului de la Vilnius, Documente istorice privind prezența icoanei în Mănăstirea Sfintei Treimi.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Luca 1, 39-49, 56

Biblia Sectară și Biblia Ortodoxă. Diferentele dintre minciunile sectantilor si dreapta credinta

Rugăciune către Sfânta Muceniță Hristina