Cântare de laudă la Sfinții Mucenici Adrian și Natalia și a celor douăzeci și trei împreună cu dânșii

Spinoasă este calea,

dar plin de trandafiri este Raiul.

Amar este chinul,

dar Dulce Hristos.

Ce sunet se-aude din temniț-adâncă?

Cu fier pe nicovală se zdrobesc mucenici.

Ei sparg ale lor oase

La mâini și la picioare,

Ei îi ucid în chinuri

Pe-ai lui Hristos mucenici.

Oșteni ai Raiului sunt mucenicii.

O mână nobilă cade, plină de sânge,

E mâna Pretorului Adrian.

Sfânta Natalia din țărână ridică

Mâna soțului ei iubit.

Ea aleargă și-o spală, o-nfășoară-n mătase,

Și la piept o pune, scump odor al ei.

„Să nu mă lași pe mine, ci să mă iei curând!

La tine să mă chemi, la Domnul și-ai Lui Sfinți!”

Și cu adevărat, Adrian la ea vine,

Înconjurat de lumină, în strai împărătesc:

Cu glas ceresc îi spune:

„Gătește-te să vii, scumpă soția mea.

Iată, sosit-a ceasul, Domnul Hristos te cheamă,

Cu El în veșnicie noi alături vom fi”.