REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

 

Ziua Duminicii îmi aduce aminte de atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și Ai răscumpărat pe om. Ție, deci, iubitorule de oameni Doamne, mă închin și-ți mulțumesc foarte pentru Darurile cele mari ce Ai făcut și Le faci tuturor fapturilor Tale. Inima mi se bucura și se desfățează când stau și cuget cum că ci aștepți căința mea, ca un iertătoriu atotbun și îndurat. Doamne Iisuse Hristoase, dă-mi Darul ca să petrec bine și creștinește în această săptămână și să nu mai păcătuiesc Ție, nici cu cugetarea, nici cu cuvântul și nici cu fapta, întru mărirea și onoarea Învierii Tale celei de a treia zi și a venirii Duhului Tău celui Sfânt asupra Apostolilor. Îndeosebi mă rog pentru ajutorul Tău, preabunule Stăpâne, ca să mă cunosc pe mine, să mă căiesc de păcatele mele și să mă îndrept cu mărturisirea; iar în ceasul morții să fiu aflat pregătit, cuminecat și cu inimă curată, și să fiu aflat demn de împărăția Ta cea veșnică. Amin.

  19 Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră și în vison f , în toate zilele veselindu-se în chip strălucit. 20 Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea în fața porții lui, plin de bube, 21 și-ar fi poftit să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; cu toate acestea, înșiși câinii, venind, ei îi lingeau bubele g . 22 Și a murit săracul și a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. Și a murit și bogatul și a fost îngropat. 23 Și în iad, fiind el în chinuri, își ridică ochii și-l vede de departe pe Avraam, și pe Lazăr în sânul lui. 24 Și i-a zis, strigând: Părinte Avraam, ai milă de mine și trimite-l pe Lazăr să-și ude vârful degetului în apă și să-mi răcorească limba, că mă chinuiesc în această văpaie. 25 Dar Avraam i-a zis: Fiule, adu-ți aminte că tu ți-ai primit pe cele bune în viața ta, și Lazăr, de asemenea, pe cele rele; iar acum, aici, el se mângâie, iar tu te chinuiești. 26 Și peste toate acestea, între noi și voi prăpastie mare s'a întărit, încât cei ce vor să treacă d...

  11 Vedeți cu ce litere mari v'am scris eu, cu mâna mea f . 12 Câți vor să fie binevăzuți în trup g , aceia vă silesc să vă tăiați împrejur, numai ca să nu fie ei prigoniți pentru crucea lui Hristos. 13 Fiindcă nici ei înșiși, cei care se taie'mprejur, nu păzesc legea, ci vor ca voi să vă tăiați împrejur pentru ca să se laude ei în trupul vostru. 14 Dar mie să nu-mi fie a mă lăuda decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine și eu pentru lume. 15 Că în Hristos Iisus nici tăierea'mprejur este ceva, nici netăierea'mprejur, ci făptura cea nouă. 16 Și toți cei ce vor umbla după dreptarul acesta, pace și milă asupra lor și asupra Israelului lui Dumnezeu! 17 De acum înainte nimeni să nu-mi mai facă supărare; căci eu în trupul meu port semnele Domnului Iisus h . 18 Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu duhul vostru, fraților! Amin.

  ​„Era un om oarecare bogat, și se îmbrăca în porfiră și în vison, veselindu-se în toate zilele luminat. Și era un sărac oarecare, anume Lazăr, care zăcea înaintea ușilor lui plin de bube. Și poftea să se sature din fărâmițările care cădeau din masa bogatului; și câinii venind, lingeau bubele lui” (Luca 16, 19-21) ​Prin această pildă, Hristos voiește să ne învețe următoarele: Era un om bogat, zice El, care trăia în multe desfrânări, și totuși nu suferise nici o nenorocire, ci, dimpotrivă, îi curgeau toate bunurile ca un râu. Că pe el nu l-a ajuns nici o întâmplare rea, neașteptată, că n-a avut nici o pricină de descurajare și nici o neîndemânare în viață, aceasta arată Domnul prin cuvintele: „veselindu-se în toate zilele luminat”. Iar că el trăia în păcate, se vede din sfârșitul ce l-a ajuns, și încă mai dinainte, din disprețul său către săraci. Căci el n-a fost fără milă numai către cel ce zăcea înaintea ușii lui, ci către toți. ​Dacă el nu s-a milostivit asupra unui om, care ...

    ​Frați creștini, ​Scopul pildei din Evanghelia care s-a citit astăzi, este arătarea osândirii bogaților iubitori de plăceri și nemilostivi și răsplătirii cu slavă a celor care, fiind în sărăcie și suferințe, n-au uitat pe Dumnezeu. Cel care va asculta această cerească învățătură, cu credință și cu evlavie, dacă va fi bogat, se va face cumpătat și milostiv; iar dacă va fi sărac și suferind, se va întări în sufletul său și în nădejdea ajutorului și răsplătirii lui Dumnezeu. Pentru aceasta, să ascultăm cu evlavie pilda Sfintei Evanghelii. ​„Domnul a zis: era odată un om bogat, care se îmbrăca în porfiră și în in de mare preț și petrecea în fiecare zi, înconjurat de slavă“. (Luca 16, 19) ​Bogatul acesta, care înfățișează pe orice bogat iubitor de plăceri și nemilostiv, se îmbrăca cu haine roșii de porfiră și cu vison din pânză de in de mare preț și se veselea în chip strălucit, nu numai uneori, ci în toate zilele. El trăia, adică, în mare lux, cu multe cheltuieli, în multă...

  ​Frați creștini, ​Scopul pildei din Evanghelia care s-a citit astăzi, este arătarea osândirii bogaților iubitori de plăceri și nemilostivi și răsplătirii cu slavă a celor care, fiind în sărăcie și suferințe, n-au uitat pe Dumnezeu. Cel care va asculta această cerească învățătură, cu credință și cu evlavie, dacă va fi bogat, se va face cumpătat și milostiv; iar dacă va fi sărac și suferind, se va întări în sufletul său și în nădejdea ajutorului și răsplătirii lui Dumnezeu. Pentru aceasta, să ascultăm cu evlavie pilda Sfintei Evanghelii. ​„Domnul a zis: era odată un om bogat, care se îmbrăca în porfiră și în in de mare preț și petrecea în fiecare zi, înconjurat de slavă“. (Luca 16, 19) ​Bogatul acesta, care înfățișează pe orice bogat iubitor de plăceri și nemilostiv, se îmbrăca cu haine roșii de porfiră și cu vison din pânză de in de mare preț și se veselea în chip strălucit, nu numai uneori, ci în toate zilele. El trăia, adică, în mare lux, cu multe cheltuieli, în multă îndest...

  ​Evanghelia Duminicii a 22-a după Rusalii ne pune înainte una dintre cele mai cutremurătoare pilde rostite de Mântuitorul Iisus Hristos: pilda bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr (Luca 16, 19-31). Această pericopă evanghelică nu este doar o istorisire despre viața de dincolo, ci o oglindă profundă a stării noastre duhovnicești din această viață pământească. ​Pe de o parte, vedem un om bogat care se îmbrăca în porfiră și vison, veșminte scumpe, și se vesela în fiecare zi în lux și desfătare. Pe de altă parte, la poarta casei sale zăcea un sărac numit Lazăr, plin de bube, care dori să se sature din fărâmiturile căzute de la masa bogatului, dar nimeni nu-i dădea ajutor, în afară de câini care veneau și-i lingeau bubele. Numele săracului, Lazăr (care în limba ebraică, Eleazar , înseamnă „Dumnezeu ajută”), are o profundă semnificație: în timp ce bogatul era uitat și necunoscut în egoismul său, săracul era cunoscut și iubit de Dumnezeu. ​Dreptatea divină se descoperă însă în m...

  POPORUL ROMÂN S-A NĂSCUT CREȘTIN, FIIND ÎNCREȘTINAT CHIAR DE PRIMUL CREȘTIN, CEL DÎNTÎI CHEMAT LA APOSTOLAT, SFÂNTUL APOSTOL ANDREI. AȘA CUM FRUMOS ZICE POETUL GEORGE COȘBUC ÎN POEZIA SA SCUT ȘI ARMĂ: ​„Nici prin vremi ce ne-ncercară Altă armă n-am avut Numai dragostea de țară Ce strămoșii ne-o lăsară, Și pe Sfântul Domn de scut.” ​AVÂND ÎN VEDERE CĂ SUNTEM UN NEAM CREȘTIN ȘI ÎL AVEM CA OCROTITOR PE SFÂNTUL APOSTOL ANDREI. ​AVÂND ÎN VEDERE LEGEA CULTELOR (Legea 489/2006 actualizată 2022) dar și autonomia și autocefalia Bisericii Ortodoxe Române, adresăm public B.O.R. rugămintea de a ni se dovedi că această sărbătoare este canonică. ​Așa cum ne învață Cuvântul Evangheliei, nu poți fi slugă la doi stăpâni: nu poți prăznui în același timp și Halloween-ul și pe Sfântul Apostol Andrei. Ocrotitorul României este Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi Chemat, motiv pentru care Halloween-ul nu este și nu va fi vreodată în calendarul creștin ortodox (nici pe rit nou, nici pe rit vechi)...

 

​Într-un sat mic, trăia un bătrân înțelept care își petrecea serile pe prispă, având mereu lângă el o candelă mică de lut, curată și plină cu untdelemn. În fiecare amurg, o aprindea, iar lumina ei blândă lumina drumul îngust din fața casei, ajutându-i pe drumeții întârziați să nu se împiedice în beznă. ​Într-o seară, un tânăr din sat, trecând pe acolo, s-a oprit și l-a întrebat cu mirare: — Bunicule, de ce aprinzi în fiecare seară această candelă mică? Casa ta este aproape de biserică, drumul e cunoscut de toți, iar uleiul costă. De ce te ostenești? ​Bătrânul a zâmbit cu blândețe, a pus mâna pe umărul tânărului și i-a răspuns: — Fiule, candela aceasta nu o țin aprinsă doar pentru a arăta pietrele de pe cărare. O țin aprinsă pentru ca inima mea să nu se obișnuiască cu întunericul. Dacă nu dăruiesc puțin din lumina mea în fiecare seară, sufletul meu riscă să uite că lumina există, iar casa mea interioară s-ar umple de umbre. Lumina nu scade atunci când o împărtășești; din contră, ea...

  Doamne Iisuse Hristoase, Judecătorul meu, cunosc că păcatele mele sunt fără de număr. De aceea, Te rog în această zi, în care de Iosif și de Nicodim pus fiind în Mormânt, Te-ai pogorât în iad cu Sfântul și Îndumnezeitul Tău suflet și de acolo ai îndepărtat întunericul cu lumina Dumnezeirii Tale și ai adus bucurie nespus de mare strămoșilor noștri, căci i-ai mântuit de sclavia cea cumplită și i-ai suit în Rai. Îngroapă păcatele și cugetele mele cele rele și viclene, ca să piară din mintea mea și să nu se mai lupte cu sufletul meu. Luminează întunecatul iad al inimii mele, alungă întunericul păcatelor și suie mintea mea la cer, ca să mă bucur de Fața Ta. Așa, Doamne, primește umilita mea rugăciune ca o tămâie mirositoare, pentru rugăciunile iubitei Tale Maici, care Te-a văzut pe Cruce pironit între doi tâlhari și de durerile Tale cumplite i s-a rănit inima, care împreună cu ucenicii și cu mironosițele Te-au pus în mormânt, iar a treia zi Te-au văzut înviat din morți și la înălțare...