REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  Glasul 1 L ocuitor pustiului, înger în trup și de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Chiriac. Cu postul, cu privegherea și prin rugăciune primind daruri cerești, tămăduiești pe cei bolnavi și sufletele celor ce aleargă la tine cu credință. Slavă Celui Ce ți-a dat ție putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

  C uviosul Chiriac era de neam din Corint; tată era Ioan, presbiterul sfintei soborniceștii Biserici, iar mamă, Evdochia; s-a născut pe timpul împărăției lui Teodosie cel mic, cam pe la sfârșitul împărăției lui. Era rudă cu Petru, episcopul Corintului, de care, în tinerețe, a fost pus citeț la aceeași sobornicească Biserică, în Corint. Și se îndeletnicea cu osârdie cu citirea dumnezeieștilor cărți de dimineața până seara și de seara până dimineața tot la citire ședea; și tot citind el așa, a ajuns în nedumerire și a început a se minuna cum din început Dumnezeu a rânduit pe toate cele folositoare spre mântuirea omului! Cum, în tot neamul omenesc, pe cei ce I-au plăcut Lui, de multă cinste I-a învrednicit, luminați și preaînălțați i-a făcut! Că pe Avel, pentru jertfă, l-a prea înălțat; pe Enoh, fiindcă bine i-a plăcut Lui, cu mutarea în rai l-a cinstit; pentru dreptate pe Noe, scânteia neamului omenesc, l-a păzit întreg și nevătămat în apele potopului; pe Avraam pentru credința lu...

  E l s-a născut în Corint, din părinții Ioan și Eudoxia. Tatăl lui, Ioan, a fost presbiter, rudenie a lui Petru, episcopul Corintului. D in frageda lui tinerețe, Chiriac a fost hirotesit citeț al bisericii catedralei, de către episcop. Citind Sfintele Scripturi, Chiriac se minuna de Purtarea de Grijă a lui Dumnezeu, Care îi prea slăvește pe robii Lui adevărați și Care rânduiește mântuirea neamului omenesc. L a vârsta de optsprezece ani, dragostea fierbinte pentru Dumnezeu l-a purtat pe tânărul Chiriac la Ierusalim. Acolo el a intrat în mânăstirea lui Eustorghie, bărbat dumnezeiesc, care l-a instruit întru îngereasca viețuire. D upă aceea, el a mers și l-a cercetat pe Sfântul Eftimie, care i-a prorocit că va ajunge un mare povățuitor de suflete. Acesta l-a îmbrăcat în schima monahală și l-a trimis la Sfântul Gherasim de la Iordan, unde Sfântul Chiriac a petrecut timp de nouă ani. D upă fericita adormire a Avvei Gherasim, el s-a reîntors la Mânăstirea Sfântului Eftimie, unde a ...

  Glasul 4 Pe Întărirea Cea Neclintită... P e nevoitorul dreptei credințe și pe râvnitorul adevărului astăzi toți credincioșii cu cântări și cu laude să-l mărim: pe Sfântul Hariton păstorul și dascălul și luminătorul cel preacuvios al lumii. Căci se roagă Domnului pentru noi toți.

  Troparul Sfântului Cuvios Hariton Mărturisitorul, glasul al 8-lea: C u curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Hariton, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre. Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Adâncul Mării Roșii... Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Hariton, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C u arma Crucii cea purtătoare de viață înotând în adâncul mării celei pătimitoare, pe vicleanul Faraon cel înțelegător, cu Dumnezeiasca Putere l-ai înecat, fericite. Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Hariton, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. D in pruncie Domnului fiind făgăduit, înaintea divanului păgânesc, fericite, cu Dumnezeiască înțelepciune pe Hristos L-ai propovăduit; și ca Moise ai surpat trufiile celor împotrivă luptători. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. E giptul înșelăciun...

  Glasul 8 C u curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Hariton, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

  C uviosul Hariton era din eparhia Licaoniei, locuitor în cetatea Iconiei, creștin bine credincios și ales întru bunătăți. Acesta în vremea lui Aurelian, rău credinciosul împărat (270-275), s-a arătat Mărturisitor al numelui lui Iisus Hristos. Când a ieșit acea poruncă fără de Dumnezeu de la împăratul prin toate părțile ca să fie siliți creștinii să jertfească idolilor, iar cei ce nu se vor supune poruncii să fie uciși, atunci Hariton, în Iconia, la un lucru ca acesta strălucea cu bună credință, ca cel mai dintâi dintre creștini; și a fost prins și legat de guvernatorul țării aceleia și adus la judecata păgânilor, unde l-a întrebat pe el judecătorul, zicând: "Pentru ce nu te închini zeilor celor cu nume mare, cărora împăratul și toți supușii își smeresc capetele lor?" Răspuns-a Hariton: "Toți idolii păgânilor sunt diavoli, care, oarecând, pentru mândria lor, au fost surpați din cer în iadul cel mai de jos, căci voiau să se asemene cu Dumnezeul cel prea înalt. I ar ac...

  S fântul Hariton a fost un cetățean de frunte al cetății Iconium și binecredincios creștin. Plin de duhul compatrioatei lui, Sfânta Tecla, Sfântul Hariton a mărturisit pe față Numele lui Hristos. D ezlănțuindu-se cumplitele prigoane împotriva creștinilor de sub domnia lui Aurelian, Sfântul Hariton îndată a fost adus la judecată înaintea eparhului. J udecătorul i-a poruncit să se închine la idoli, dar Sfântul Hariton a zis: „Toți dumnezeii voștri sunt diavoli, care din ceruri au fost izgoniți, în iadul cel mai dedesubt. " H ariton și-a propovăduit cu putere credința întru Unul Dumnezeu Cel Viu, Făcătorul a toate și întru Unul Domn Iisus Hristos, Mântuitorul omenirii. E parhul a pus să fie torturat și bătut, până când trupul mucenicului s-a făcut tot numai o rană. Dar pe Aurelian l-a ajuns urgia păcatelor lui, din pricina cărora rău a pierit. A tunci Sfântul Hariton a fost și el scos din temniță și lăsat liber. El atunci a pornit către Ierusalim. Pe cale a fost însă prins d...

 

---   Trăia odată, pe malul unui lac mare, un pescar bătrân și priceput, pe nume Ilie. El știa toate secretele apei: unde stă peștele noaptea, cum bate vântul și când e cel mai bun moment de aruncat mreaja. Într-o seară, el și ucenicul său s-au trudit toată noaptea, aruncând plasele în toate locurile știute. Au muncit până în zori, dar nu au prins **nimic**. Au scos mrejele goale la țărm, pline de nisip și noroi, iar oboseala lor era mare și fără rod. În timp ce spălau plasele, un **Învățător** necunoscut S-a apropiat de ei. Multimea Îl urma. Învățătorul S-a urcat în corabia lui Ilie și a început să vorbească mulțimii de pe mal, despre lucruri cerești. După ce a terminat de vorbit, S-a întors către Ilie și i-a zis: **„Mergi la adânc și aruncați mrejele pentru pescuit.”** Ilie a simțit un fior de neîncredere. Experiența lui de o viață spunea clar: ziua nu se prinde pește, mai ales la adânc. Dar, în același timp, în cuvintele Învățătorului era o putere pe care nu o mai întâlnise. Ili...

    Ziua Duminicii imi aduce aminte de Atotputernicia Ta, Stapane, cu care ai zidit lumea și ai rascumparat pe om. Tie deci, iubitorule de oameni, Doamne, ma inchin și-Ti multumesc foarte pentru Darurile cele mari ce ai facut și le faci tuturor fapturilor Tale. Inima mi se bucura și se desfateaza cand stau și cuget cum ca numai Tu Insuti esti Dumnezeu Atotsfint, Atotintelept, Atotputernic, necuprins, incat nici o bunatate și nici o marire nu-Ti lipseste. Tu esti Unul Dumnezeu in Trei Fetze: Tatal, Fiul și Duhul Sfint. Numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevarat și Te marturisesc și Te maresc, Tie ma inchin și-Ti servesc pururea, cu toata inima și cu toata puterea. O, Parinte Sfinte, indura-Te de noi! O, Binecuvantat Fiu al lui Dumnezeu, mantuieste-ne de iad! O, Duhule Sfinte, da-mi Darul și acoperamantul Tau! Mult indurate Stapane, rogu-Te, sa uiti pacatele mele cele multe, dupa multimea indurarilor Tale. Multumesc din toata inima pentru bunatalile ce-mi trimiti in toate zilele,...

  1 Și a fost că pe când mulțimea Îl îmbulzea ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu și El ședea lângă lacul Ghenizaret, 2 a văzut două luntri stând lângă țărm; iar pescarii, coborâți din ele, își spălau mrejele. 3 Și urcându-Se într'una din luntri, care era a lui Simon, l-a rugat s'o depărteze puțin de la uscat. Și șezând în luntre, din ea învăța mulțimile. 4 Iar când a încetat să vorbească i-a zis lui Simon: „Du-o la adânc și aruncați-vă mrejele să pescuiți“. 5 Și Simon I-a răspuns: „Învățătorule, toată noaptea ne-am trudit și n'am prins nimic; dar după vorba Ta voi arunca mrejele“. 6 Și făcând aceasta, au prins mulțime mare de pește, că li se rupeau mrejele. 7 Și le-au făcut semn fârtaților lor din cealaltă luntre să vină să le ajute. Și ei au venit; și au umplut amândouă luntrile, că mai se afundau. 8 Și văzând Simon Petru, a căzut la genunchii lui Iisus, zicând: „Ieși de la mine Doamne, că sunt om păcătos...“. 9 Că spaimă îl cuprinsese, pe el și pe toți cei ce erau cu e...

  6 V'o spun însă: Cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va și secera; iar cel ce seamănă cu dărnicie, cu dărnicie va și secera. 7 Să dea fiecare așa cum socotește el cu inima, nu cu părere de rău sau de silă, căci Dumnezeu îl iubește pe cel ce dă cu voie bună. 8 Și Dumnezeu poate să prisosească tot darul la voi, pentru ca'ntotdeauna întru toate având toată îndestularea, spre tot lucrul bun să prisosiți 9 așa cum este scris: Împărțit-a, dat-a săracilor; dreptatea lui rămâne în veac. 10 Iar Cel ce-i dă pe deasupra c semănătorului sămânță și pâine spre mâncare, vă va da și va înmulți sămânța voastră și va face să crească roadele dreptății voastre. 11 Întru toate vă veți îmbogăți, spre toată dărnicia care-I aduce prin noi mulțumire lui Dumnezeu -

  „De acum înainte vei fi pescar de oameni” (Luca 5, 10). Comportarea creștinului către greșelile aproapelui V ă laud, prietenii mei, că nu încuviințați ușurimea minții și lenevirea altora, și prihăniți aceste rele purtări, și mă minunez de această râvnă a voastră; însă doresc ca ea să fie amestecată și măsurată cu blândețe și cu iubirea aproapelui. O râvnă fără băgare de seamă și fără de blândețe nu este râvnă, ci urgie, și sfătuirea fără iubirea aproapelui este o nepriință și amărăciune. D e aceea vă rog, să nu judecați cu asprime greșelile celor de aproape ai voștri! P recum cel ce fără compătimire se atinge de rănile fraților săi, și el de asemenea nu va afla iertare greșelilor sale la alții; tot așa pe de altă parte cel ce judecă cu milă greșelile aproapelui, când el însuși va cădea vreodată, va afla multe mâini, care iarăși îl vor ridica. Z ic aceasta nu cu scopul, de a întări în lenevirea lor pe cei ușori de minte și nepăsători, mai vârtos voiesc eu a spori încă râv...