Pomenirea Sfântului Apostol Acvila

 

Sfântul Acvila a fost unul dintre cei șaptezeci de Apostoli mai mici. El era evreu și a locuit mai întâi la Roma, împreună cu soția lui, Priscilla. Când împăratul Claudius a decretat izgonirea evreilor din Roma și din Italia, Acvila s-a dus și s-a sălășluit în Corint.
Acolo l- a cunoscut întâi Sfântul Apostol Pavel și a rămas în casa lui timp de un an și jumătate, botezându-l atât pe el cât și pe soția lui.
Arzând de râvna pentru Sfânta credință, Acvila și Priscilla l-au însoțit pe Sfântul Apostol Pavel la Efes și i-au slujit lui în nevoințele apostolești.
La Efes, Sfântul Pavel a scris întâia Epistolă către Corinteni, în care zice: Vă îmbrățișează mult, în Domnul, Acvila și Priscila, împreună cu Biserica din casa lor (I Corinteni 16:19).
După moartea împăratului Claudius, evreilor li s-a permis să se întoarcă la Roma și astfel Acvila și Priscila s-au întors și ei în vechea cetate.
Când mai târziu Sfântul Apostol Pavel a scris Epistola către Romani din Corint, el i-a salutat și pe prietenii și împreună-nevoitorii lui: îmbrățișați pe Priscila și Acvila, împreună-lucrători cu mine în Hristos Iisus, care și-au pus grumazul lor pentru viața mea și cărora nu numai eu le mulțumesc, ci și toate Bisericile dintre păgâni și Biserica din casa lor (Romani 16:3-4).
Îl aflăm peste un oarecare timp pe Acvila la Efes, unde se nevoiește împreună cu Sfântul Timotei.
Înlănțuit fiind la Roma, Pavel îi scrie lui Timotei la Efes: îmbrățișează pe Priscila și pe Acvila (II Timotei 4:19).
Ca episcop, Sfântul Acvila a botezat pe mulți și pe mulți a luminat cu credința; el a dărâmat idoli, a zidit biserici, a sfințit preoți și a vestit oamenilor slava Fiului lui Dumnezeu întrupat. El a fost la sfârșit asasinat de păgânii cei plini de toată răutatea și s-a strămutat la locașurile cerești ale împărăției lui Dumnezeu.