Pomenirea Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron
Cuvântul tiron înseamnă recrut. De îndată ce Teodor a intrat în armată, în regimentul Marmarit, în orașul Amasia, a și izbucnit persecuția contra creștinilor, pornită de împărații Maximian și Maximus.
Cum Teodor nici nu s-a gândit să ascundă faptul că este creștin, el a fost târât înaintea curții și aruncat în temniță, care a fost încuiată și pecetluită, pentru că ticălosul judecător voia ca Teodor să moară de foame.
Mântuitorul Hristos însuși a venit la Teodor în temniță și l-a întărit pe mucenicul Său, zicându-i: „Nu te teme, Teodore, căci Eu sunt cu tine; de hrana cea trupească și de băutura cea pământească de acum nici să nu te mai atingi, căci cu Mine vei fi în împărăția Mea cea cerească și veșnică.”
Atunci în temniță au venit mulțime de îngeri și temnița a strălucit tare, încât temnicerii s-au umplut de spaimă; căci i-au văzut și ei pe îngeri îmbrăcați în haine albe, strălucitoare.
După aceasta Sfântul Teodor a fost scos afară, schingiuit mult și osândit la moarte. El a fost aruncat în foc și așa și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu Celui Preaînalt.
Sfântul Teodor a luat mucenicia pentru Hristos la anul 306.
Repere Biografice: Sfântul Teodor Tiron
- Originea numelui: Termenul „Tiron” provine din limba latină (tiro) și indică statutul său de tânăr soldat/recrut în armata romană.
- Locul activității: A slujit în legiunea Marmaritilor, fiind încartiruit în orașul Amasia (astăzi în Turcia), în provincia Pont.
- Context istoric: Viața și pătimirea sa au avut loc în timpul marii persecuții declanșate de împărații Maximian și Galerius (începutul secolului al IV-lea).
- Actul de curaj: A refuzat să aducă jertfe zeilor păgâni și a incendiat templul zeiței Cibele din Amasia, mărturisindu-și public credința în Hristos.
- Intervenția divină: Este cunoscut pentru vedenia din temniță, unde a fost hrănit și îmbărbătat de Mântuitor și de oști îngerești.
- Data martiriului: A trecut la Domnul în anul 306, fiind condamnat la ardere pe rug.
- Moștenire spirituală: Este prăznuit anual la data de 17 februarie, fiind renumit și pentru „minunea colivelor” din timpul împăratului Iulian Apostatul (sărbătorită în prima sâmbătă a Postului Mare).

Comentarii
Trimiteți un comentariu