Legenda celor trei Moși și taina pomenirii celor adormiți

 

​În universul spiritual al satului românesc, timpul nu este doar o succesiune liniară de zile, ci un cerc sacru în care cerul se întâlnește cu pământul, iar cei vii se regăsesc în rugăciune cu cei plecați. Punctele de legătură cele mai profunde ale acestei comuniuni sunt „Moșii” – momente de prag dedicate strămoșilor, care împletesc vechile legende populare cu rânduiala milenară a Bisericii Ortodoxe.

​1. Triada legendară: Moș Ajun, Moș Crăciun și Moș Geraj (Moșii de Iarnă)

​Legenda populară spune că, la începuturi, existau trei frați sau trei figuri arhetipale care păzeau pragurile iernii. Dacă Moș Ajun și Moș Crăciun sunt strâns legați de Nașterea Domnului (reprezentând timpul așteptării și cel al împlinirii minunii în ieslea din Betleem), cel de-al treilea, adesea identificat în tradiții cu Moș Geraj sau legat de figurile aspre ale gerului, face trecerea spre moartea simbolică a naturii și nevoia de protecție a sufletelor.

​Acești „moși” nu sunt doar personaje de basm; în viziunea populară, ei sunt străjerii timpului care ne amintesc de rădăcinile noastre. Termenul de „moși” provine chiar de la „strămoși”, indicând faptul că această perioadă este una a recunoștinței față de cei care ne-au dat viață și nume.

​2. Semnificația teologică: Sâmbăta Morților

​În creștinismul ortodox, „Moșii de Iarnă” (pomenirea săvârșită în sâmbăta dinaintea Duminicii Înfricoșătoarei Judecăți) au o greutate teologică aparte. Biserica a rânduit această zi pentru a ne ruga ca toți cei adormiți să aibă „răspuns bun” la a Doua Venire a Mântuitorului.

• ​Sâmbăta – ziua odihnei: S-a ales ziua de sâmbătă deoarece este ziua în care Hristos a stat cu trupul în mormânt și cu sufletul S-a coborât la iad pentru a elibera sufletele drepților. Este ziua de legătură între moarte și Înviere.
• ​Comuniunea iubirii: Rugăciunea pentru cei morți este cea mai înaltă formă de iubire. Cei plecați nu mai pot face nimic pentru ei înșiși; noi, cei vii, prin milostenie și rugăciune, intervenim în destinul lor veșnic, cerând mila lui Dumnezeu.

​3. Tradiții și simbolism ritualic

​De Moșii de Iarnă, bisericile devin neîncăpătoare pentru coșurile pline cu ofrande. Fiecare element are un simbolism hristologic:

• ​Coliva: Grâul reprezintă însăși viața omului care, asemenea bobului, trebuie să fie îngropat și să putrezească pentru a învia într-o nouă formă (Ioan 12, 24). Dulceața mierii simbolizează fericirea veșnică.
• ​Vinul: Reprezintă aromatele cu care a fost uns trupul Domnului și sângele dătător de viață.
• ​Lumânarea: Este lumina credinței și călăuza sufletului prin valea umbrei morții către Lumina lui Hristos.

​În tradiția populară, se crede că în această zi sufletele „moșilor” coboară pe pământ pentru a se hrăni cu aburii prinosului sfințit. De aceea, pomană dată săracilor – în special piftia (răcitura) și colăceii – nu este doar un act social, ci o jertfă spirituală.

​4. Concluzie: De la legendă la mântuire

​Dacă legenda celor trei moși ne vorbește despre ordinea cosmică a iernii și despre respectul față de bătrâni, rânduiala ortodoxă a Moșilor de Iarnă transformă acest respect în speranță de mântuire. Pomenirea morților nu este un act de tristețe deznădăjduită, ci o afirmare a vieții veșnice. Ne aducem aminte de „moși” pentru că, în Dumnezeu, nimeni nu este uitat și toți suntem vii.

​Surse bibliografice și referințe credibile:

1. ​Pr. Prof. Dr. Ene Braniște, Liturgica Specială, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române (IBMBOR) – pentru fundamentarea teologică a sâmbetelor morților.
2. ​Simion Florea Marian, Trilogia Vieții: Înmormântarea la români, Editura Academiei Române – pentru detalierea credințelor populare și a originii termenului de „moși”.
3. ​Articol Teologic Doxologia, „Sâmbăta morților sau Moșii de iarnă – care este semnificația acestei zile?” (doxologia.ro).
4. ​Ziarul Lumina, „Moșii de iarnă în tradiția creștină”, documentar despre rânduiala parastasului și legătura cu Judecata de Apoi (ziarullumina.ro).
5. ​Ion Ghinoiu, Sărbători și obiceiuri românești, Editura Elion – pentru contextul etnografic al legendelor despre Moș Ajun și Moș Crăciun