Catavasiile Întâmpinării Domnului

 

Glasul al III-lea.

(Se cântă între 16 ianuarie și Odovania Întâmpinării Domnului care este de obicei la 9 februarie dar uneori poate fi mai înainte, în funcție de indicațiile Triodului)

Cântarea I:

Pământul cel roditor de adâncime, uscat l-a trecut oarecând soarele; căci ca un zid s-a închegat apa de amândouă părțile, trecând poporul marea pedestru și lui Dumnezeu cu plăcere cântând: Să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit.

Cântarea a III-lea:

Întărirea celor ce nădăjduiesc spre Tine, întărește, Doamne, Biserica Ta, pe care o ai câștigat cu scump sângele Tău.

Cântarea a IV-lea:

Acoperit-a cerurile bunătatea Ta, Hristoase; că ieșind din chivotul sfințirii Tale, din Maică nepătată, în Biserica slavei Tale arătatu-Te-ai ca un prunc în brațe purtat; și s-au umplut toate de lauda Ta.

Cântarea a V-lea:

Când a văzut Isaia, în vedenie, pe Dumnezeu pe scaun preaînalt, de Îngerii slavei înconjurat, a grăit: O, eu, ticălosul. Că am văzut mai înainte pe Dumnezeu întrupat, Lumina cea neînserată, pe Cel ce stăpânește pacea.

Cântarea a VI-lea:

Strigat-a Ție bătrânul, văzând cu ochii mântuirea, care a venit popoarelor de la Dumnezeu: Hristoase, Tu ești Dumnezeul meu.

Cântarea a VII-lea:

Pe Tine, Cel ce ai răcorit în foc pe tinerii cei ce Dumnezeu Te-au numit, și în Fecioară nepătată Te-ai sălășluit, Dumnezeu-Cuvântul, Te lăudăm, cântând cu dreaptă credință: Binecuvântat ești, Dumnezeul părinților noștri.

Cântarea a VIII-lea:

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

În focul cel mistuitor uniți fiind tinerii, cei ce au fost cei dintâi în cinstirea de Dumnezeu, dar de văpaie nefiind vătămați, cântare dumnezeiască au cântat: Binecuvântați, toate lucrurile Domnului, pe Domnul și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a IX-lea:

Născătoare de Dumnezeu, nădejdea tuturor creștinilor, acoperă, apără, păzește pe cei ce nădăjduiesc în tine.

În Lege, în umbră și în Scriptură, închipuire vedem noi, credincioșii: cel de parte bărbătească, ce deschide pântecele, sfânt lui Dumnezeu este. Deci, pe Cuvântul Cel mai înainte născut, Fiul Tatălui Celui fără de început, Cel întâi-născut din Maică, fără ispită bărbătească, Îl mărim.