Brațele lui Simeon
Brațele lui Simeon
În templul sfânt, sub bolta veche,
Un bătrân sfânt de ani se-nclină,
Așteptând tainic, fără pereche,
Să vadă Zorii de Lumină.
Simeon, stâlpul cel de pace,
Ce-a dus în spate veacuri grele,
Azi simte Duhul cum îi face
Cărare lină printre stele.
Iar la poartă, cu sfială,
Maica Fecioară-n pas ușor,
Aduce Lumea în poală,
Pe Pruncul lor, pe-al nostru Domn.
Nu e doar jertfă de-mplinit,
O turturică ori un miel,
Ci e Păstorul mult dorit,
E Însuși Pruncul Emanuel.
Bătrânul brațele întinde,
Tremură vechiul legământ,
Căci în palmele-i cuprinde
Pe Făcătorul de pământ.
„O, slobozește-mă, Stăpâne!” –
Răsună glasul lui duios –
„Căci moartea-n urmă-mi va rămâne,
Văzând pe Sfântul Tău Hristos.”
Iar Ana, văduva smerită,
Ce-n post și rugă a vegheat,
Mărturisește-n clipa sfântă
Pe Cel ce moartea a călcat.
E bucurie în cetate,
E sărbătoare-n cer și-n noi,
S-au stins tăcerile moarte,
Suntem cu Dumnezeu, nu goi.
O, Pruncule, în templul firii,
Vino și-n pieptul nostru mic,
Să fim și noi ai mântuirii,
Să nu ne temem de nimic.
Întâmpină-ne Tu, Iisuse,
Când rătăcim pe căi deșarte,
Și brațele-Ți de har aduse
Ne treacă pragul, dincolo de moarte.
---
**SĂRBĂTOARE BINECUVÂNTATĂ! 🙏**
**AUTOR:** TEOLOG ȘI JURNALIST CARANDA DANIEL ORȘOVA
**DATA:** 02.02.2026
---

Comentarii
Trimiteți un comentariu