Brațele lui Simeon


 


 Brațele lui Simeon


În templul sfânt, sub bolta veche,

Un bătrân sfânt de ani se-nclină,

Așteptând tainic, fără pereche,

Să vadă Zorii de Lumină.

Simeon, stâlpul cel de pace,

Ce-a dus în spate veacuri grele,

Azi simte Duhul cum îi face

Cărare lină printre stele.


Iar la poartă, cu sfială,

Maica Fecioară-n pas ușor,

Aduce Lumea în poală,

Pe Pruncul lor, pe-al nostru Domn.

Nu e doar jertfă de-mplinit,

O turturică ori un miel,

Ci e Păstorul mult dorit,

E Însuși Pruncul Emanuel.


Bătrânul brațele întinde,

Tremură vechiul legământ,

Căci în palmele-i cuprinde

Pe Făcătorul de pământ.

„O, slobozește-mă, Stăpâne!” –

Răsună glasul lui duios –

„Căci moartea-n urmă-mi va rămâne,

Văzând pe Sfântul Tău Hristos.”


Iar Ana, văduva smerită,

Ce-n post și rugă a vegheat,

Mărturisește-n clipa sfântă

Pe Cel ce moartea a călcat.

E bucurie în cetate,

E sărbătoare-n cer și-n noi,

S-au stins tăcerile moarte,

Suntem cu Dumnezeu, nu goi.


O, Pruncule, în templul firii,

Vino și-n pieptul nostru mic,

Să fim și noi ai mântuirii,

Să nu ne temem de nimic.

Întâmpină-ne Tu, Iisuse,

Când rătăcim pe căi deșarte,

Și brațele-Ți de har aduse

Ne treacă pragul, dincolo de moarte.


---


**SĂRBĂTOARE BINECUVÂNTATĂ! 🙏**


**AUTOR:** TEOLOG ȘI JURNALIST CARANDA DANIEL ORȘOVA 

**DATA:** 02.02.2026





---


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Luca 1, 39-49, 56

Biblia Sectară și Biblia Ortodoxă. Diferentele dintre minciunile sectantilor si dreapta credinta

Rugăciune către Sfânta Muceniță Hristina