Matei 25, 14-30

 

¹⁴ Aceasta este asemenea unui om care, plecând departe, și-a chemat slugile și le-a încredințat avuția sa: ¹⁵ unuia i-a dat cinci talanți, altuia doi, altuia unul, fiecăruia după puterea lui, și a plecat. ¹⁶ Îndată plecând cel ce primise cinci talanți, a lucrat cu ei și a câștigat alți cinci talanți. ¹⁷ De asemenea, și cel cu doi a câștigat încă doi. ¹⁸ Iar cel care primise un talant s'a dus, a săpat în pământ și a ascuns argintul stăpânului său. ¹⁹ Și după multă vreme a venit și stăpânul acelor slugi și s'a socotit cu ele. ²⁰ Și apropiindu-se cel care primise cinci talanți, a adus alți cinci talanți, zicând: Doamne, cinci talanți mi-ai dat; iată alți cinci talanți am câștigat cu ei. ²¹ Zisu-i-a stăpânul: Bine, slugă bună și credincioasă, peste puține ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău. ²² Apropiindu-se și cel care primise doi talanți, a zis: Doamne, doi talanți mi-ai dat; iată alți doi talanți am câștigat cu ei. ²³ Zisu-i-a stăpânul: Bine, slugă bună și credincioasă, peste puține ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău. ²⁴ Apropiindu-se apoi și cel care primise un talant, a zis: Doamne, te-am știut că ești om aspru, care seceri unde n'ai semănat și aduni de unde n'ai răspândit ²⁵ și, temându-mă, m'am dus de am ascuns talantul tău în pământ; iată, ai ce este al tău. ²⁶ Și răspunzând stăpânul său, i-a zis: Slugă vicleană și leneșă, știai că secer unde n'am semănat și adun de unde n'am răspândit? ²⁷ Se cuvenea deci să dai argintul meu la zarafi și eu, venind, aș fi luat ceea ce este al meu cu dobândă. ²⁸ Așadar, luați de la el talantul și dați-l celui care are zece talanți. ²⁹ Că tot celui ce are i se va da și-i va prisosi, iar de la cel ce nu are se va lua și ceea ce i se pare că are. ³⁰ Iar pe sluga cea netrebnică aruncați-o întru întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților.