Pomenirea Sfîntului Sfințitului Mucenic Dorotei, Episcopul Tirului

 

Sfântul Dorotei a fost episcop al cetății Tirului, pe vremea împărăției lui Dioclețian, păgânul împărat al Romei. Din cauza prigonirii celei cumplite care pornise contra creștinilor, el și-a lăsat scaunul și s-a ascuns prin locuri neștiute. Pe vremea împărăției marelui Constantin și după ce Biserica lui Hristos a luat alinare, Sfântul Dorotei s-a întors iarăși în Tir la scaunul său și păstorea bine turma oilor celor cuvântătoare, aducând pe mulți de la rătăcirea închinării de idoli. El a trăit până pe vremea lui Iulian Paravatul, care, luând împărăția, la început nu dușmănea pe față Biserica lui Hristos, ci în ascuns, poruncind boierilor săi celor de un gând cu el, care stăpâneau țările, să muncească și să ucidă pe creștini.

Sfântul Dorotei, văzând muncirea cea mare, care se făcea credincioșilor, și-a lăsat iarăși scaunul cetății Tirului, fugind de groaza muncitorilor; pentru că Domnul a poruncit să nu ne lăsăm în primejdii de bună voie, de la prigonitori, ci să fugim de ele, după cum zice: Când vă vor izgoni pe voi din cetatea aceasta, fugiți în cealaltă... Deci, ieșind de la Tir, a mers în Tracia; dar nici acolo n-a scăpat de slujitorii de idoli, chemându-l astfel Dumnezeu la cununa mucenicească. El a fost prins de boierii lui Iulian în cetatea Diopolin, unde, suferind multe bătăi și răbdând diferite pătimiri, și-a dat în astfel de munci fericitul său suflet, în mâinile lui Hristos Dumnezeu, fiind foarte bătrân; căci avea de la nașterea sa o sută și șapte ani. El a lăsat după sine diferite scrieri folositoare Bisericii, în limba greacă și latină, pentru că era bine iscusit în amândouă limbile acestea, fiind bărbat desăvârșit în înțelepciunea cea duhovnicească, atât cea dinlăuntru cât și cea dinafară. El a scris viețile proorocești și apostolești și alte cuvinte folositoare și tâlcuiri. Iar acum, fiind însuși scris în cartea vieții, se sălășluiește cu acei sfinți, ale căror vieți le-a scris.