Pădurea de Stejari Străvechi
---
Imaginează-ți o pădure străveche, aflată pe un tărâm binecuvântat. Nu e o pădure oarecare, ci una plină de **stejari seculari**, unii dintre ei stând drepți de sute și chiar mii de ani. Fiecare stejar are o poveste: unii au crescut pe stânci golașe, înfruntând vânturile cele mai puternice; alții au răsărit lângă izvoare limpezi, oferind adăpost și umbră călătorilor; alții au stat martori tăcuți la trecerea furtunilor și a vremurilor grele. Rădăcinile lor sunt adânc înfipte în pământul locului, iar coroanele lor se unesc sus, formând un acoperiș verde și protector. Chiar dacă unii dintre ei par la fel, fiecare stejar este unic, cu nodurile și ramurile sale specifice, purtând amprenta luptelor și a creșterii sale. Privind această pădure, simți o forță ancestrală, o mărturie vie a rezistenței și a vechimii.
**Duminica a Doua după Rusalii**, când prăznuim **Sfinții Români**, este ca această **pădure de stejari străvechi**. Poporul român este ca pământul binecuvântat pe care au crescut acești stejari.
* **Fiecare sfânt român** – de la martirii din primele veacuri, precum Zotic, Atal, Camasie și Filip, până la cuvioșii sihastri din munți, ierarhii luminați, voievozii dreptcredincioși și mărturisitorii din temnițele comuniste – este ca un **stejar falnic** în această pădure sfântă.
* **Rădăcinile lor adânci** sunt credința apostolică, primită direct din primele veacuri creștine pe pământul românesc, care i-a ținut puternici în fața oricăror vânturi și furtuni (prigoane, erezii, invazii).
* **Coroanele lor unite** simbolizează comuniunea sfinților în Biserică, unitatea de credință și de neam. Ei formează un "acoperiș" spiritual protector pentru noi, cei de astăzi.
* **Diversitatea lor** arată că sfințenia este accesibilă tuturor, indiferent de stare socială, de vârstă sau de ocupație, atâta timp cât suntem gata să ne înfruntăm propriile "stânci" și "furtuni" și să creștem cu credință.
Această pildă ne învață că sfinții români nu sunt doar figuri izolate în cărți, ci o pădure vie de mărturisitori și ocrotitori, o parte integrantă și luminoasă a identității noastre. Ei sunt dovada că pământul nostru a fost și este un loc în care harul lui Dumnezeu rodește cu prisosință, iar exemplul lor ne îndeamnă să ne înfigem și noi rădăcinile adânc în credință, pentru a crește puternici și a aduce roade duhovnicești.
---
Comentarii
Trimiteți un comentariu