Pildă: Grâul de Sub Piatră
---
Imaginează-ți un bob de grâu mic și aparent neînsemnat. El este aruncat pe un ogor și, în mod normal, ar trebui să cadă în pământ moale, să prindă rădăcini și să crească spre lumină. Însă, printr-o întâmplare, acest bob de grâu cade sub o piatră mare și grea, care îl apasă puternic.
Piatra este rece și întunecată, iar ceilalți buruieni și plante din jur cresc libere, râzând parcă de soarta bietului bob. Cu toate acestea, bobul de grâu, deși zdrobit de greutate și lipsit de lumină, nu moare. El își folosește toată puterea interioară, toată "sămânța" de viață pe care o poartă în el. Cu o tărie uimitoare, începe să crească încet, cu dificultate, forțându-și tulpina firavă să găsească o crăpătură în piatră. Zi după zi, el împinge, se luptă, se adaptează. Și, în cele din urmă, cu o ultimă sforțare, sparge piatra sau găsește o cale să iasă de sub ea, ajungând la lumină. Deși a suferit enorm, tulpina sa este acum mai puternică, iar bobul pe care îl va aduce va fi mai roditor, căci a învățat să lupte și să persevereze în condiții extreme.
**Sfântul Mucenic Iulian din Tarsus** este ca acest **bob de grâu sub piatră**. El a trăit în timpul prigoanei împăratului Dioclețian, o perioadă de o cruzime extremă pentru creștini. Ca și bobul de grâu, Iulian a fost supus unei presiuni imense. Timp de peste un an, a fost purtat prin diverse orașe și a fost supus la chinuri repetate – nu o singură tortură, ci o serie lungă și chinuitoare de maltratări, de la închisoare la foame, la bătăi și la umilințe publice. Fiecare etapă a chinului era ca o nouă "piatră" care voia să-l zdrobească și să-l facă să renunțe la credință.
Însă, asemenea bobului de grâu, Sfântul Iulian a arătat o tărie interioară de neclintit. El nu s-a plâns, nu a cedat disperării, ci și-a folosit toată puterea credinței pentru a rezista. Fiecare chin l-a întărit, iar răbdarea sa a fost ca tulpina care împinge piatra. Prin perseverența sa supraomenească și prin refuzul constant de a se lepăda de Hristos, el a "spart" tirania răului și a ieșit la "lumina" mărturisirii depline. Martiriul său, deși a fost o suferință cumplită, a fost de fapt o biruință, transformându-l într-un model de rezistență și fidelitate pentru toți creștinii. El a dovedit că credința autentică nu poate fi zdrobită de nicio piatră sau de nicio prigoană.
---
Comentarii
Trimiteți un comentariu