Pomenirea Sfântului și măritului Proroc Samuel

 

Samuel a fost cel de al cincisprezecelea și ultimul dintre Judecătorii poporului lui Israel. El a trăit cu unsprezece veacuri mai înainte de Hristos.
Samuel s-a născut din tribul lui Levi, din părinții Elkanah [Elcana] și Hannah [Ana], la locul numit Ramatha [Rama, Arimathea], unde peste multe veacuri avea să se nască Iosif cel din Arimathea, care L-a înmormântat pe Domnul Hristos.
Cu rugăciunea și cu lacrimile cele de mulți ani, vârstnica și stearpa Ana a cerut de la Dumnezeu prunc de parte bărbătească, spre a îl afierosi Domnului. Domnul i-a ascultat rugăciunea și i l-a dăruit pe Samuel. Ea și-a ținut cuvântul și după ce a înțărcat pruncul la vârsta lui de trei ani, l-a adus și l-a dăruit la templul Domnului.
Locuind lângă Chivotul Legii care atunci se afla la Silo, copilul Samuel, în anul al doisprezecelea al vieții lui, a avut descoperire de la Dumnezeu despre pedepsele ce aveau să cadă asupra casei marelui preot Eli din pricina depravării și desfrâului fiilor acestuia, Hophni și Phineas [Ofhi și Finees].
Descoperirea s-a împlinit în curând, căci filistinii i-au robit pe israeliți, i-au ucis pe amândoi fiii lui Eli și au pus mâna pe Arca Legământului [Chivotul Legii]. Când trimisul i-a adus lui Eli această cumplită veste, el a căzut la pământ mort, întru al nouăzeci și optulea an al vieții lui. Același lucru s-a întâmplat și cu nora lui, soția lui Finees.
Timp de douăzeci de ani au rămas poporul lui Israel robi la filisteni. După aceea, Dumnezeu l-a trimis pe Samuel înaintea poporului ca să îi predice pocăința, ca aceștia să se pocăiască și să le pară rău de păcatele lor, dacă vor să scape de sub robia idolatrilor și păgânilor filisteni. Poporul s-a pocăit, a lepădat idolii filistenilor și au început a umbla în căile Domnului Dumnezeu, recunoscând în Samuel pre prorocul, preotul și judecătorul Domnului.
Samuel atunci a alcătuit o armată cu care a pornit împotriva filistenilor. Cu ajutorul lui Dumnezeu, el a semănat panică, derută și groază în armata dușmană, a învins-o și l-a eliberat pe Israel. După acestea, Samuel a judecat cu pace poporul lui Dumnezeu până la bătrâneți adânci. Văzându-l de acum bătrân, poporul i-a cerut să le pună un rege care să rămână în urma lui. Zadarnic a încercat Samuel să întoarcă poporul de la o asemenea nelegiuire, zadarnic le-a arătat că Domnul Dumnezeu este regele lor care este cu ei în toate zilele și în veșnicie, Viu în veci și puternic să-i călăuzească fără îndoială. Poporul a insistat cu încăpățînare să fie asigurat cu un rege după moartea lui Samuel.
Deși cu adevărat lucrul acesta L-a scârbit pe Dumnezeu, El i-a zis lui Samuel să ungă acestui popor îndărătnic rege pe Saul, care era fiul lui Kis din tribul lui Veniamin.
Saul nu a fost decât puțin timp rege în Israel, căci Dumnezeu l-a lepădat de la fața Lui, din pricina obrăzniciei și neascultării lui.
Domnul apoi i-a poruncit lui Samuel să îl ungă Rege în Israel pe David, fiul lui Iesei, înaintea morții lui, Samuel a adunat la sine tot poporul și s-a despărțit de ei.
Când a murit, tot poporul l-a plâns, apoi l-a luat și l-a îngropat cu cinste în pământul casei lui din Rama.