REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  ​Acesta s-a născut în Paflagonia, din vestiți părinți creștini, Theodot și Rufina. Părinții lui au fost întemnițați pentru credința în Hristos. Mai întâi a murit tatăl, care era întemnițat; apoi a murit maica lui, Rufina, de îndată ce l-a născut pe el, pruncul Mamant. Așa s-a aflat pruncul viu, între trupurile moarte ale părinților lui. ​Dar Dumnezeu de grijă purtătorul a trimis un înger la o femeie văduvă nobilă, pe nume Ammia. Ammia l-a văzut pe înger în vis: el îi poruncea să meargă la temniță și să ia copilul. ​Eparhul cetății i-a îngăduit Ammiei să meargă și să îngroape morții, și să ia pruncul la casa ei. ​Mamant nu a grăit până întru al cincilea an al vieții lui, și atunci, primul cuvânt pe care l-a rostit a fost Mama. De aceea s-a și numit Mamant. Copilul Mamant a dat dovadă de neobișnuită agerime la studiul cărții. ​Cum era crescut întru toată rânduiala credinței creștine, el nu și-o ascundea pe aceasta, ci o mărturisea și față de ceilalți copii și râdea de idoli. În tim...

  ​Sfântul Mare Mucenic Mamant s-a născut în Paflagonia, Asia Mică, în secolul al III-lea, din părinți evlavioși și de neam ilustru, creștinii Teodot și Rufina. Părinții sfântului au fost arestați de păgâni pentru mărturisirea deschisă a credinței lor și închiși în temniță în Cezareea Capadociei. ​Cunoscându-și propria slăbiciune trupească, Teodot s-a rugat ca Domnul să-l ia înainte de a fi supus chinurilor. Domnul i-a auzit rugăciunea și el a murit în închisoare. Sfânta Rufina a murit și ea după el, după ce a născut prematur un fiu. Ea l-a încredințat lui Dumnezeu, rugându-L să fie Ocrotitorul și Apărătorul pruncului orfan. Dumnezeu a ascultat rugăciunea pe moarte a Sfintei Rufina: o bogată văduvă creștină pe nume Amia a îngropat cu evlavie trupurile Sfinților Teodot și Rufina, și l-a luat pe copil în casa ei, crescându-l ca pe propriul fiu. ​Sfântul Mamant a crescut în credința creștină. Mama sa adoptivă s-a îngrijit de dezvoltarea abilităților lui naturale și l-a trimis de timpu...

  ​Viața Bisericii Ortodoxe ne pune înainte nenumărate exemple despre cum Atotputernicul Dumnezeu își descoperă puterea Lui adesea prin lucrurile neînsuflețite și aparent mici, mai ales prin acele lucruri care sunt semne ale întrupării, vieții și Patimilor Stăpânului Iisus Hristos. ​Aceste lucruri socotite de mulți "mici", sunt crucile, icoanele Maicii Domnului și ale Sfinților, apa sfințită, uleiul sfințit, sfântul mir, anafura și toate celelalte. ​Iată unul dintre aceste exemple: în anul 1748 a avut loc o minune care s-a făcut prin Icoana Maicii Domnului, în casa unui boier pe nume Khitrov, în apropiere de orașul rusesc Kaluga. ​Două dintre slugile boierului care într-o zi au avut ascultarea de a face rânduiala amănunțită în podul conacului, au dat la un moment dat, în lucrul lor, de o țesătură înfășurată pe care desfăcând-o, au aflat pictat pe ea cu o mare măiestrie și frumusețe, chipul unei femei. Chipul strălucea în jur sfințenie și evlavie. ​Una dintre slugi era smerită...

 

  ​Anul bisericesc ortodox constituie o călătorie duhovnicească prin istoria mântuirii neamului omenesc. Depășind o simplă succesiune cronologică a zilelor, timpul liturgic devine un prezent continuu în care credincioșii retrăiesc tainele fundamentale ale credinței. ​Indicțiionul și începutul anului bisericesc ​Indicțiionul, sau noul an bisericesc, debutează la 1 septembrie, reprezentând înnoirea timpului și mulțumirea adusă lui Dumnezeu pentru roadele pământului. Potrivit Erei Bizantine, noul an marchează intrarea în anul 7535 de la Facerea Lumii (AM). La fel ca anul civil, anul liturgic se desfășoară pe parcursul a 365 de zile (sau 366 în anii bisecți). Structura sa este ancorată în tradiția ebraică: ziua liturgică nu începe la miezul nopții, ci la apusul soarelui, odată cu slujba Vecerniei. În tradiția populară românească, zilele de la începutul toamnei sunt puse într-o simetrie spirituală cu cele de la începutul lunii martie (Zilele Babelor). ​Ocrotirea Maicii Domnului și lucra...

  ​La începutul toamnei, pe când frunzele încep să se îngălbenească și soarele devine mai blând, un bătrân pustnic își aduna discipolii la poarta chiliei sale. Le spunea că în această zi, numită și Ziua lui Răpciune, lumea întreagă este invitată să privească spre cer și să înceapă o nouă viață spirituală. „Priviți natura”, le spunea el, „totul se pregătește pentru o odihnă și pentru o nouă primăvară a sufletului. Așa trebuie să faceți și voi cu inima voastră: să lăsați vechile greutăți în urmă și să porniți la drum cu gânduri curate.” ​Morala este că fiecare început de an bisericesc este un prilej de reînnoire spirituală, o invitație de a lăsa în urmă trecutul și de a ne orienta sufletul către Dumnezeu, primind harul și binecuvântarea pentru o viață rodnică. O icoană liniștită a bătrânului—

     Doamne, Dumnezeul meu, osândit stau înaintea feței Tale celei sfinte și-mi mărturisesc nevrednicia, neputința și sărăcia mea cea mare. Pentru aceasta mă rog Ție, o, izvorule cel dulce și noianule al milostivirilor: deschide stavilele cerului și plouă peste mine bunătățile îndurărilor Tale, ca să pot izvorî lacrimi care să-mi spele și să-mi curățească sufletul de întinăciunea păcatelor mele, cu tare și adevărată pocăință. Și ca să mă învrednicești de acest dar, Stăpâne, pun mijlocitor pe Înaintemergătorul Ioan, către care zic: o, învățătorule al pocăinței și slăvite proorocule, cel ce ești mai mare decât toți proorocii, precum Însuși Fiul lui Dumnezeu te-a mărturisit în Sfânta Evanghelie, tu, care ai arătat norodului pe Stăpânul Hristos, Cel pe care L-ai botezat în Iordan și ai văzut cerurile deschizându-se, care ai auzit glasul Părintelui ceresc și ai văzut pe Duhul Sfânt ca un porumbel pogorându-Se peste El, rogu-te, ajută-mi cu mijlocirea ta, ca cel ce șezi în cer ...

  24 Și le spunea: „Fiți cu luare-aminte la ceea ce auziți! Cu ce măsură măsurați, vi se va măsura; iar vouă, celor ce auziți, vi se va da cu adaos. 25 Pentru că celui ce are i se va da; iar de la cel ce nu are se va lua și ceea ce are“. e 26 Și zicea: „Așa este împărăția lui Dumnezeu, ca un om care aruncă sămânța în pământ, 27 și doarme și se scoală, noaptea și ziua, și sămânța răsare și crește fără ca el să știe cum. 28 Că pământul rodește de la sine: mai întâi pai, apoi spic, apoi grâu deplin în spic. 29 Iar când rodul se coace, îndată trimite secera, că a sosit secerișul“. 30 Și zicea: „Cum vom asemăna împărăția lui Dumnezeu, sau prin ce parabole ne-o vom închipui? 31 Cu grăuntele de muștar care, la vremea când se seamănă în pământ este mai mic decât toate semințele pământului; 32 dar după ce se seamănă, el crește și se face mai mare decât toate legumele și va face ramuri mari, încât sub umbra lui se pot sălășlui păsările cerului“. 33 Și cu multe parabole ca acestea le grăia...

  Prochimen, glasul al 7-lea (Psalmul 63, 11) V eseli-se-va cel drept de Domnul și va nădăjdui în El și se vor lăuda toți cei drepți la inimă. Stih: Auzi, Dumnezeule, glasul meu, când mă rog Ție. 20 Căci mă tem ca nu cumva, atunci când voi veni, să vă găsesc pe voi așa cum n'aș vrea eu, iar pe mine să mă găsiți așa cum n'ați vrea voi; mă tem adică de certuri, de invidie, de mânii, de întărâtări, de clevetiri, de șoptiri, de îngâmfări, de tulburări; 21 mă tem ca nu cumva, când voi veni din nou, să mă umilească Dumnezeul meu față de voi și să-i plâng pe mulți care-au păcătuit înainte și nu s'au pocăit de necurăția și de desfrânarea și de necumpătarea pe care le-au făcut. 1 Aceasta e a treia oară când vin la voi. Din gura a doi și trei martori se va statornici tot ce se spune. 2 Celor ce-au păcătuit înainte și tuturor celorlalți le-am spus-o din vreme și, precum atunci când am fost de față a doua oară, le-o spun iarăși din vreme și acum, când nu sunt de față: dacă vin...

Prorocia lui Isaia 61, 1-10 1 Duhul Domnului e peste Mine, pentru că El M'a uns; El M'a trimis să le binevestesc săracilor, să-i vindec pe cei zdrobiți la inimă, robilor să le vestesc libertate și orbilor vedere, 2 să vestesc anul bineprimit al Domnului a și ziua răsplătirii, să-i mângâi pe toți cei ce plâng; 3 pentru ca celor ce plâng să li se dea în Sion slavă în loc de cenușă, ungere de veselie celor întristați, podoabă de slavă în loc de duh al mâhnirii; și ei se vor numi generații ale dreptății, răsadul Domnului întru slavă. 4 Și vor zidi vechile ziduri prăbușite și vor ridica locurile cele din vechime pustii și vor înnoi cetățile pustii, chiar pe cele pustiite cu mult în urmă b . 5 Și străini vor veni și-ți vor paște oile și cei de alt neam vor fi plugarii și vierii tăi. 6 Dar voi vă veți chema „preoți ai Domnului“, „slujitori ai lui Dumnezeu“; tăria neamurilor o veți mânca și'ntru bogăția lor minunați veți fi. 7 În locul îndoitei voastre înfruntă...

Părintele Iustin Pârvu s-a născut la 10 februarie 1919, în satul Poiana Largului, comuna Călugăreni, județul Neamț. Data nașterii sale este consemnată, potrivit Registrului Matricol al Mănăstirii Secu, în ziua de prăznuire a Sfântului Mare Mucenic Haralambie . La botez a primit numele Iosif , nume sub care avea să fie cunoscut în anii copilăriei și ai primei tinereți. Părinții săi, Ana și Gheorghe , erau oameni credincioși și l-au crescut în tradiția Bisericii Ortodoxe. În familia lor, apropierea de Biserică nu era desprinsă de viața cotidiană. Duminicile și sărbătorile erau legate de participarea la slujbe și de vizitarea mănăstirilor din ținutul în care familia locuia. Astfel, încă din copilărie, Iosif a ajuns să cunoască Mănăstirea Durău, Mănăstirea Secu și Mănăstirea Sihăstria . Aceste locuri au intrat de timpuriu în experiența sa religioasă și aveau să fie legate ulterior de drumul său monahal. Un reper aparte al copilăriei sale a fost Muntele Ceahlău , pe care îl vedea din...

  ​Al doilea mare teolog, cunoscut traducător de scrieri patristice și călugăr plin de dragostea lui Hristos, pe care ni l-a dat Dacia Pontică, după Sfântul Ioan Casian, a fost Cuviosul Dionisie cel Mic, adică „Smeritul”, iar în limba latină „Exiguul”. Acest venerabil slujitor al Bisericii lui Hristos s-a născut în Sciția Mică pe la anul 470 și s-a călugărit din tinerețe la una din renumitele mânăstiri ale Eparhiei Tomisului, care au dat în secolele IV–VII numeroși „călugări sciți”, cunoscuți în întreg imperiul ca teologi, asceți și apărători ai Ortodoxiei. ​Unul din dascălii săi de tinerețe, pe care avea să-l evoce mai târziu în „Prefața scrisorii sinodale a Sfântului Chiril al Alexandriei către Nestorie”, tradusă în latină, a fost un anume Petru, ajuns la bătrânețe episcop. Acesta fusese, probabil, egumenul mânăstirii dobrogene, unde s-a călugărit Cuviosul Dionisie, căruia i-a fost părinte sufletesc și care l-a deprins cu nevoința duhovnicească și frica de Dumnezeu. Iată cu cuvin...