Pomenirea Sfântului Apostol Iuda

 

​Sfântul Iuda a fost unul dintre cei doisprezece Apostoli mari. El era fiul lui Iosif și al Salomeei, (nu Salomeea din Betleem, ci o alta) și fratele lui Iacov, ruda Domnului.

Iosif teslarul a avut cu Salomeea patru fii: Iacov, Osia, Simon și Iuda. Acest Iuda este uneori numit în Scriptura Noului Testament Iuda, fratele lui Iacov, din pricină că Iacov era mai bine cunoscut de către toți (Luca 6:16, Fapte 1:13).

Sfântul Iuda își începe astfel epistola sa: Iuda, rob al lui Iisus Hristos și frate al lui Iacov (Iuda 1:1). Chiar dacă s-ar fi putut numi pe sine frate al Domnului cu aceeași îndreptățire ca și Iacov, el nu o face, din smerenie și din rușine, căci el nu uită că nu a crezut în El de la început.

Când bătrânul Iosif, mai înainte de moartea lui, a voit să facă parte după dreptate și lui Iisus, ca și celorlalți fii ai lui, toți fiii lui după trup au protestat și s-au împotrivit, inklusive Iuda. Doar Iacov a fost cel care, de bună voia lui, i-a făcut parte lui Iisus din porția lui de moștenire. Iuda mai este cunoscut și ca Levi sau Tadeus.

Mai este un Tadeus, între cei șaptezeci de Apostoli mai mici (prăznuit la 21 august), dar acest Tadeus sau Iuda, a fost unul dintre Apostolii cei mari.

Iuda a predicat Evanghelia prin toată Iudeea, Samaria, Galileea, Idumeea, Siria, Arabia, Mesopotamia și Armenia. La Edessa, cetatea regelui Avgar, el a sporit predicarea celuilalt Tadeu, care fusese acolo mai înaintea lui.

Când Iuda a ajuns cu predicarea în ținutul Muntelui Ararat, el a fost prins de păgâni, răstignit și omorât cu săgeți. Așa a luat Sfântul Apostol Iuda și cununa muceniciei.

​Listă biografică

• ​Titlul original al textului: Pomenirea Sfântului Apostol Iuda.
• ​Date genealogice: Fiu al lui Iosif tâmplarul și al Salomeei, frate de sânge cu Iacov, Osia și Simon, fiind numit în chip extins „fratele lui Iacov” datorită renumelui acestuia din urmă în rândul primilor creștini.
• ​Identificări onomastice în Noul Testament: Menționat sub variantele de nume Levi sau Tadeus (Tadeu), fiind distinct de Sfântul Apostol Tadeu din rândul celor Șaptezeci, prăznuit la data de 21 august.
• ​Geografia propovăduirii: Misiune apostolică de amploare desfășurată în regiunile Iudeea, Samaria, Galileea, Idumeea, Siria, Arabia, Mesopotamia și Armenia, extinzând lucrarea creștină și în Edessa, cetatea regelui Avgar.
• ​Sfârșitul martiric: Capturat de autoritățile păgâne în regiunea Muntelui Ararat, unde a primit cununa muceniciei prin răstignire și străpungere cu săgeți.
• ​Praznic liturgic: 19 iunie (Meneionul pe Iunie).
• ​Surse publice de documentare:
  1. ​Proloagele de la Ohrida (Sfântul Nicolae Velimirovici) – Consemnarea hagiografică detaliată, învățăturile și meditațiile despre viața, smerenia și pătimirea Sfântului Apostol Iuda la data de 19 iunie.
  2. ​Sfânta Scriptură a Noului Testament – Evanghelia după Luca (6:16), Faptele Sfinților Apostoli (1:13) și Epistola Sobornicească a Sfântului Apostol Iuda (1:1).
  3. ​Sinaxarul Bisericii Ortodoxe (Viețile Sfinților) – Consemnarea oficială a praznicului, a genealogiei și a detaliilor martiriului de pe Muntele Ararat la data de 19 iunie.
  4. ​Istoria Bisericească și Tradiția Patristică – Detalii hagiografice privind moștenirea Dreptului Iosif, opoziția inițială a fraților după trup și primirea ulterioară a credinței.
• ​Autor adaptare: Teolog și jurnalist Daniel Caranda.