Pilda Cuviosului Erasm și Taina Păcii Lăuntrice

 

​Se povestește că în vremurile de demult trăia un bătrân îmbunătățit, pe nume Erasm, care își ducea viața într-o chilie aspră, departe de zgomotul lumii. În ciuda lipsurilor și a încercărilor care veneau asupra lui, oricine îi trecea pragul rămânea încremenit de un lucru: pe chipul cuviosului domnea o pace atât de adâncă, încât părea că nicio furtună pământească nu o poate clinti.

​Într-o zi, un tânăr frate, chinuit de gânduri, de neliniști și de nemulțumirile vieții de zi cu zi, a venit la el și l-a întrebat cu durere:

— Avvă, cum poți să rămâi mereu atât de liniștit? Lumea fierbe, oamenii se ceartă pentru averi și întâietate, bolile ne bântuie, iar în sufletul meu este un război continuu. Care este secretul păcii tale?

​Cuviosul Erasm a zâmbit cu blândețe, l-a luat de mână și l-a dus la malul unui râu din apropiere, care curgea învolburat după o ploaie mare.

— Vezi acest râu, frate? a întrebat bătrânul. Dacă arunci în el o piatră, crezi că apele lui o vor simți sau se vor opri? Nicidecum. Ele își urmează cursul cu zgomot, lovindu-se de stânci. Așa este mintea omului care caută pacea în lucrurile exterioare: se lovește de toate încercările lumii și se tulbură.

​Apoi, Cuviosul l-a dus înapoi în chilie și i-a arătat un vas curat, plin cu apă adusă din izvorul cel liniștit. Apa era atât de curată și nemișcată, încât în ea se reflecta perfect chipul cerului.

— Pacea, dragul meu, nu înseamnă absența furtunii din jur, ci prezența lui Hristos în inimă. Când omul își curăță sufletul prin pocăință, prin iertare și prin rugăciune smerită, inima lui devine ca acest vas. Atunci, Dumnezeu Își oglindește slava în el. Eu nu am averi și nici faimă, dar Îl am pe Domnul. De aceea, sufletul meu nu are de ce să se teamă.

​Tânărul a înțeles că pacea nu se cumpără și nici nu se găsește în confortul acestei lumi, ci este un dar al Duhului Sfânt pentru cei smeriți. Cuviosul Erasm a trăit mulți ani în această sfântă liniștire, devenind un far de lumină pentru toți cei deznădăjduiți, iar când a sosit ceasul plecării sale, el s-a mutat la cele veșnice adormind cu zâmbetul pe buze, în deplină împăcare cu Dumnezeu și cu oamenii.