Cuvânt la Întâmpinarea Domnului

După Nașterea Domnului Iisus Hristos, trecând patruzeci de zile și împlinindu-se vremea curăției celei legiuite, Preacurata și Preabinecuvântata Fecioară Maică, plecând din Betleem cu Sfântul Iosif, logodnicul, și venind la Ierusalim, în Biserica lui Dumnezeu, purtând pe Hristos Pruncul cel de patruzeci de zile, au mers să împlinească Legea Domnului și să se curățească după naștere, prin aducerea jertfei celei cuviincioase lui Dumnezeu și prin rugăciunea preotului. Apoi să pună înaintea Domnului pe Pruncul cel întâi născut și să-L răscumpere cu prețul cel rânduit, precum s-a poruncit lui Moise de către Domnul, în Legea Veche și cum se scrie despre aceea în legea curățirii, și anume: "Femeia care va zămisli și va naște parte bărbătească, necurată va fi șapte zile și în ziua a opta să se taie pruncul împrejur, iar ea va ședea treizeci și trei de zile sub acoperământul necurăției sale; de tot lucrul sfânt să nu se atingă și în biserică să nu intre, până ce se vor sfârși cele patruzeci de zile ale curăției ei."

Despre punerea înaintea Domnului a celui dintâi născut, astfel este scris: "Sfințește-Mi pe tot cel dintâi născut (parte bărbătească), care deschide pântecele". Aceasta se urma pentru facerea de bine cea mare a lui Dumnezeu, încă din Egipt, când s-au cruțat cei întâi născuți ai lui Israil. Pentru aceasta, israilitenii aduceau pe pruncii lor cei întâi născuți în biserică, dându-i dajdie lui Dumnezeu, ca pe o datorie stabilită prin lege. Prețul hotărât al răscumpărării era cinci sicli, care era înainte închipuire a celor cinci răni mari ale lui Hristos de pe Cruce.

Deci, acea lege a Domnului împlinind-o Maica lui Dumnezeu, a venit acum în biserică, cu Dătătorul Legii. A venit să se curățească deși nu-i trebuia curățire, fiind neîntinată și Preacurată. Pentru că aceea care a zămislit fără bărbat și a născut fără dureri, n-a avut nici un fel de necurăție. Prin ea a trecut Hristos precum raza soarelui trece prin sticlă sau prin cristal, fără să o vatăme, ci mai mult luminând-o cu dumnezeiasca lumină a harului.

Fecioara Maria a adus jertfă nu ca cei bogați, ci ca acei săraci, care aduceau două turturele sau doi porumbei, arătând în toate smerenie. Țiindu-L în mâinile Sale, și-a plecat genunchii și cu cinste-L înălța lui Dumnezeu, zicând: "Iată, o! Preaveșnice Părinte, Acesta este Fiul Tău, pe Care L-ai trimis ca să se întrupeze din mine, pentru mântuirea neamului omenesc. Primește pe Fiul Tău cel din mine, pe Care Îl aduc Ție, ca pentru El și pentru Mine să rânduiești precum Îți este plăcut."

În aceeași vreme, în biserică a venit, purtându-se de Duhul lui Dumnezeu, Sfântul Simeon, bătrânul, om drept și credincios. Acesta, primind în mâini pe Prunc cu bucurie negrăită, a dat mare mulțumire lui Dumnezeu, zicând: "Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după Cuvântul Tău, în pace. Că au văzut ochii mei mântuirea Ta." El a proorocit Maicii Domnului că prin sufletul ei va trece sabia durerii atunci când Îl va vedea pe Fiul său pironit pe Cruce. Atunci era acolo și Ana proorocița, fiica lui Fanuil, care de asemenea a dat mărturie despre Prunc tuturor celor ce așteptau izbăvirea în Ierusalim.

Prăznuirea Întâmpinării Domnului s-a așezat ca praznic mare în vremea împăratului Iustinian, în urma unei vedenii care a arătat că această sărbătoare va opri molima și cutremurele ce pustiiau Bizanțul și Antiohia. Începând să se prăznuiască cu priveghere la 2 februarie, mânia Domnului s-a potolit, iar credincioșii au adus slavă lui Hristos și Preacuratei Sale Maici în vecii vecilor. Amin.

Bibliografie selectivă

 * Biblia sau Sfânta Scriptură, Tipărită sub îndrumarea și cu purtarea de grijă a Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București. (Referințe: Leviticul 12, 2-8; Ieșirea 13, 2; Luca 2, 22-40).

 * Viețile Sfinților pe luna Februarie, Retipărite cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Teoctist, Editura Episcopiei Romanului, 1999. (Sursa hagiografică principală pentru relatarea sărbătorii).

 * Sfântul Nicolae Cabasila, Tâlcuirea Divinei Liturghii și Despre viața în Hristos, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 1989. (Pentru fundamentele teologice ale întrupării și curăției Fecioarei).

 * Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, vol. I-II, trad. de Pr. D. Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 1987.

 * Arhimandrit Ilie Cleopa, Predici la Praznicele Împărătești și la Sfinții de peste an, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2001.

Aș putea să te mai ajut cu ceva legat de acest text, cum ar fi redactarea unei scurte introduceri sau a unei concluzii teologice mai detaliate?