REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  Glasul al 3-lea Podobie: Mare apărător … G rija cea lumească lepădând și viața pustnicească trăind, ca un bun păstor turma cea cuvântătoare a Moldovei ai păzit, pentru aceasta cu îngerii în ceruri te veselești, Sfinte Ierarhe Iacob, Arhiereul lui Hristos, roagă-te pentru sufletele noastre.

  ​Sfântul Iacob s-a născut la 20 ianuarie 1719 într-o familie dreptcredincioasă din Bucovina. Crescând în duhul adevăratei evlavii, la numai 12 ani a intrat în viața monahală. Formarea sa duhovnicească este legată de obștea Mănăstirii Putna și a Sihăstriei Putnei, dar și de Mitropolitul Antonie al Moldovei (1730-1740), al cărui ucenic a fost. ​Văzând părinții putneni pe acest tânăr cu înțelepciune de bătrân și viață aleasă, l-au rânduit a fi hirotonit preot la numai 17 ani, apoi a fost ales egumen al Mănăstirii Putna la vârsta de 25 de ani. În anul 1745 a fost ales episcop de Rădăuți, unde a tipărit un Liturghier slavo-român și a înființat o școală pentru învățarea limbilor slavonă, greacă și română. După doar cinci ani, vrednicia și râvna sa au fost hotărâtoare pentru mutarea sa în scaunul de mitropolit al Moldovei, la Iași. Între 1750 și 1760 a desfășurat o intensă activitate pastorală și socială, promovând tiparul românesc și veghind la traducerea de cărți folositoare de sufl...

  ​Într-o epocă marcată de umbra apăsătoare a regimului fanariot, un ierarh din inima Bucovinei avea să demonstreze că Biserica nu este doar o cetate a rugăciunii, ci și un scut al dreptății sociale și o fântână a cunoașterii. Sfântul Iacob Putneanul, născut la 20 ianuarie 1719, a înțeles de timpuriu că mântuirea unui popor trece prin luminarea minții și prin alinarea poverilor trupești. ​ O viață sub semnul jertfei și al cărții Ales episcop la doar 25 de ani și mitropolit al Moldovei la 31, Iacob Putneanul nu a văzut în cârja arhierească un semn al puterii, ci un toiag de sprijin pentru cei sărmani. În cei zece ani de păstorire la Iași (1750-1760), a desfășurat o activitate titanică, promovând tiparul românesc într-o vreme în care limba poporului era adesea ignorată de elite. A oferit neamului nostru primul Abecedar (Bucvar) și a înființat prima școală elementară rurală la Putna, convins fiind că „din creșterea copiilor, ca dintr-o rădăcină bună sau rea, toată viața curge”. ​...

  ​Se povestește că într-o celulă umedă și rece de la Aiud, doi deținuți politici, un tânăr student și un bătrân preot, își împărțeau firimiturile care reprezentau singura lor hrană pe acea zi. Tânărul, slăbit de bătăi și de foame, abia mai putea sta în picioare. ​Într-o seară, gardianul a aruncat pe vizetă o singură bucată de pâine, mai mică decât de obicei, spunând cu răutate: „Mâncați-o și crăpați!”. Bătrânul preot a luat pâinea, a rupt-o în două și i-a dat tânărului partea mai mare. Acesta, văzând cât de tras la față era părintele, a refuzat spunând: — Preasfințite, sfinția voastră aveți nevoie de putere ca să ne mai spuneți un cuvânt de duh. Eu sunt tânăr, pot răbda. ​Preotul i-a zâmbit cu o pace nepământeană și i-a răspuns: — Fiule, în temniță am învățat că foamea trupului se potolește cu pâine, dar foamea sufletului se satură doar cu iubire. Dacă eu mănânc această bucată, trupul meu va mai trăi o zi. Dar dacă tu o mănânci din mâna mea, sufletul meu va trăi o veșnicie în...

       Doamne Iisuse Hristoase, Fiule și Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl, Care în ziua de astăzi ai stat împreună cu ucenicii Tăi la Cina cea de pe urmă și cu mare umilință le-ai spălat picioarele tuturor, chiar și pe ale aceluia care Te-a vândut și luând apoi în mâinile Tale pâine și vin și binecuvântându-le, le-ai făcut Însuși trupul și sângele Tău cu care i-ai împărtășit zicând : Luați, mâncați și beți, că acestea sunt Trupul și Sângele Meu, pentru ca să se ierte păcatele voastre , mântuiește-mă!  Cel ce tot întru această zi Te-ai înălțat la cer și ai șezut de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatălui Tău, ca să împărățești împreună cu El în veci, ca Unul Născut Fiul al Său preaiubit, rogu-Te, pentru rugăciunile ucenicilor Tăi și ale Sfântului ierarh Nicolae, iartă păcatele noastre, ale tuturor, ale celor vii și ale celor răposați. Dă-mi, Doamne, lacrimi fierbinți ca să-mi plâng păcatele mele; darul Tău cel curățitor care a spălat picioarele ucenicilor Tăi, să spele și să ...

  39 Și Iisus a zis: „Spre judecată am venit în lumea aceasta, pentru ca cei ce nu văd să vadă, iar cei ce văd să fie orbi“. 40 Au auzit acestea unii dintre fariseii care erau cu El și I-au zis: „Nu cumva și noi suntem orbi?“ 41 Iisus le-a zis: „Dacă ați fi orbi, n'ați avea păcat. Dar pentru că acum ziceți: Vedem..., păcatul vostru rămâne. 1 Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce nu intră pe ușă în staulul oilor, ci sare pe oareunde, acela este fur și tâlhar. 2 Dar cel ce intră pe ușă este păstorul oilor. 3 Acestuia portarul îi deschide și oile ascultă de glasul lui și el își cheamă oile pe nume și le scoate afară. 4 Și când pe toate ale lui le scoate afară, el merge înaintea lor și oile îl urmează, fiindcă-i cunosc glasul. 5 Dar pe un străin ele nu-l urmează, ci fug de el, fiindcă ele nu cunosc glasul străinilor“. 6 Această pildă le-a spus-o Iisus, dar ei n'au înțeles ce însemnau cele ce le grăia a . 7 A zis deci iarăși Iisus: „Adevăr, adevăr vă spun: Eu sunt ușa oilor. 8 Toți câți...

  Prochimen, glasul al 8-lea (Psalmul 18, 4) Î n tot pământul a ieșit vestirea lor, și la marginile lumii cuvintele lor. Stih: Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria. 20 Dar înconjurându-l ucenicii, el s'a sculat și a intrat în cetate. Și a doua zi s'a dus cu Barnaba la Derbe. 21 Și binevestind ei în cetatea aceea și făcând ucenici mulți, s'au înapoiat la Listra, la Iconiu și la Antiohia, 22 întărind sufletele ucenicilor și îndemnându-i să stăruie în credință, că „prin multe necazuri trebuie să intrăm în împărăția lui Dumnezeu“. 23 Și hirotonindu-le preoți în fiecare Biserică d , rugându-se cu postiri, i-au încredințat Domnului în Care crezuseră. 24 Și străbătând Pisidia, au venit în Pamfilia. 25 Și după ce au grăit cuvântul Domnului în Perga, au coborât la Atalia. 26 Și de acolo au mers cu corabia spre Antiohia, de unde fuseseră ei încredințați harului lui Dumnezeu spre lucrarea pe care-au împlinit-o. 27 Și venind și adunând Biser...

  Glasul 4 Arătatu-Te-ai astăzi lumii... Î ndreptător prea mare lumii tu te-ai arătat, sfinte, cu rugăciunile tale cele către Dumnezeu. Pentru aceasta te lăudăm pe tine astăzi, mucenice de Dumnezeu înțelepțite, mărite Isidor.

  Troparul Sfântului Mucenic Isidor din Hios, glasul al 4-lea: M ucenicul Tău, Doamne, Isidor, întru nevoința sa, cununa nesctricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru.; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule. Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Apa trecând-o... Stih: Sfinte Mucenice Isidor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C u rugăciunile tale, mucenice al lui Hristos, Isidore, dă-mi mie lumină din cer și har ca să laud pomenirea ta cea cinstită, fericite. Stih: Sfinte Mucenice Isidor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C u totul ți-a fost către Dumnezeu inima și sufletul, mucenice Isidore, căci ai avut și viață preacurată, nevoindu-te ca un mucenic. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Î ndreptându-ți sufletul după lege, fericite Isidore, ca o avuție nerăpită ai ținut credința cea mântuitoare nestrămutată, preafericite. Și ...

  Glasul 4 M ucenicul Tău, Doamne, Isidor, întru nevoința sa, cununa nesctricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru.; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

  ​În anul dintîi al împărăției lui Decie, a ieșit poruncă împărătească, în toate părțile stăpînirii Romei, ca să se scrie, să se numere ostașii și să se rînduiască cetele. Și au mers corăbiile unui voievod, Numerian, la ostrovul (insula) Hiului, în care erau adunați cei înscriși la oaste. În acea vreme era în ostrovul acela, Sfîntul Isidor, cu neamul din Alexandria. Cu trupul era tare și viteaz, iar cu credința creștin, avînd viață plăcută înaintea lui Dumnezeu. Toate zilele sale și le petrecuse în post și în înfrînare, iar în lucrurile cele bune umbla cu întreagă înțelepciune. De deșertăciunile și desfătările lumii acesteia se ferea și fugea de necurățiile păgînești. Acesta, pentru vitejia sa, s-a scris în oaste și s-a rînduit în ceata lui Numerian. ​După aceea a ieșit altă poruncă de la împărat, ca toți cei ce cinstesc pe Hristos să se închine zeilor păgînești; iar cei ce nu vor să se închine să fie siliți cu munci. Atunci un ostaș oarecare, cu numele Iulie, apropiindu-se de v...

  ​Sfântul Isidor a trăit în timpul domniei împăratului Decius (249-251) și provenea din Alexandria în Egipt. Era ofițer în Marina Romană când flota comandată de Amiralul Numerius s-a întâmplat să fie ancorată lângă insula greacă Chios. Acolo creștinismul nu era persecutat, iar poate Sfântul Isidor nu a fost atât de precaut pe cât ar fi trebuit. Într-un fel, centurionul Iulius a descoperit că Isidor era creștin și l-a denunțat Amiralului Numerius. ​Amiralul l-a chemat pentru a determina dacă acuzația era adevărată sau nu. Sfântul Isidor a recunoscut că era într-adevăr creștin și a refuzat să aducă jertfă idolilor neînsuflețiți. Numerius l-a îndemnat să asculte de decretul Împăratului de a aduce jertfă ca să nu fie supus torturii. Sfântul Isidor a răspuns: „Poate vei putea să-mi ucizi trupul, dar nu ai nicio putere asupra sufletului meu. Adevăratul Dumnezeu viu, Iisus Hristos, locuiește în mine; chiar și după moartea mea El va fi cu mine și eu cu El. Voi rămâne în El și nu voi înc...

  ​În timpul domniei împăratului Decius (249-251), insula Chios a devenit martora unei jertfe cutremurătoare. Sfântul Isidor, ofițer în Marina Romană originar din Alexandria, a fost denunțat amiralului Numerius pentru credința sa în Hristos. Deși era un ostaș destoinic, Isidor a ales să fie, înainte de toate, un ostaș al Împăratului Cerului. ​ Mărturisirea și prigoana tatălui În fața amiralului, Sfântul a rostit cuvinte ce au rămas înscrise în istoria mântuirii: „Poate vei putea să-mi ucizi trupul, dar nu ai nicio putere asupra sufletului meu” . Chiar și tatăl său, un păgân convins, a venit în Chios încercând să-l abată de la credință. Văzând statornicia fiului său, tatăl l-a dezmoștenit și i-a cerut amiralului execuția imediată. Isidor a fost supus unor chinuri groaznice: bătut cu bice, târât pe pământ stâncos și, în final, i s-a tăiat limba. Prin minune dumnezeiască, sfântul a continuat să vorbească clar, slăvindu-L pe Hristos, în timp ce chinuitorul său și-a pierdut vocea. ​...

  ​Tot în această zi, facem pomenirea Sfântului Sfințitului Mucenic Terapont. Deși datele exacte despre originile sale, părinții săi sau perioada precisă în care a trăit s-au pierdut în negura timpului, evlavia Bisericii a păstrat vie amintirea jertfei sale. ​ Viața și Nevoința Iconografia și tradiția orală a Bisericii ni-l înfățișează pe Sfântul Terapont ca pe un ales al lui Hristos care a îmbrățișat mai întâi viața monahicească. Ulterior, pentru virtuțile sale, a fost ridicat la treapta de episcop în insula Cipru. Acolo, el și-a păstorit turma cu dragoste, dar a și pecetluit mărturisirea sa cu propriul sânge, primind cununa muceniciei în timpul unei perioade de prigoană împotriva creștinilor. ​ Mutarea Moaștelor și Minunile sale Cinstitele sale moaște au rămas o vreme în Cipru, devenind izvor de tămăduiri. Însă, când agarenii (păgânii) pregăteau o năvălire asupra insulei, însuși Sfântul Terapont s-a arătat prin descoperire dumnezeiască, poruncind ca trupul său să fie mutat p...

  ​În fiecare an, la data de 14 mai, România își pleacă fruntea în fața celor care au transformat celula temniței într-un altar de rugăciune. Această zi nu este doar o comemorare istorică, ci o lecție vie de demnitate, credință și iubire de neam, oferită de cei care au refuzat să își vândă sufletul în schimbul libertății fizice. ​ De ce 14 mai? Data amintește de noaptea de 14 spre 15 mai 1948, când regimul comunist a declanșat cea mai mare operațiune de arestări din istoria României. Peste 10.000 de tineri, intelectuali, preoți și ofițeri au fost ridicați din casele lor și aruncați în închisorile de la Aiud, Gherla, Pitești, Mislea sau Sighet. ​ Martirii – Lumini în întunericul ideologic Martirii din temnițele comuniste, numiți adesea „Sfinții Închisorilor”, au îndurat chinuri ce depășesc imaginația umană: înfometare, bătăi sistematice, izolare și umilință. Totuși, sub teroarea „reeducării” de la Pitești sau în minele de plumb de la Baia Sprie, acești oameni au descoperit rugă...

 

  ​Biblia este cuvântul lui Dumnezeu vorbit către oameni, este glasul Creatorului către făptura Sa. Atunci când ne rugăm, noi ridicăm glasul către El, iar când citim Sfânta Scriptură, El ne vorbește nouă. Cu toate acestea, există diferențe majore între Biblia Ortodoxă și versiunile folosite de diverse grupări sectare. ​ Diferențe de conținut: Cărțile lipsă Sectarii au scos din Scriptură multe cărți importante. Biblia Ortodoxă autentică cuprinde un total de 80 de cărți. În Vechiul Testament avem 39 de cărți canonice la care se adaugă 14 cărți (precum Tobit, Iudita, Cartea lui Baruh, Înțelepciunea lui Solomon, Macabeii etc.), însumând 53 de cărți. Versiunile sectare păstrează doar 39, eliminând peste 180 de pagini de text insuflat. La Apocalipsă scrie clar: „De va scoate cineva din cuvintele cărții acestei proorocii, Dumnezeu va scoate partea lui din pomul vieții” (Apoc. 22, 19). ​ Greșeli de traducere și interpretare Deși Noul Testament are 27 de cărți în ambele versiuni, trad...

  5 Deci ridicându-Și Iisus ochii și văzând că mulțime multă vine la El, a zis către Filip: „De unde vom cumpăra pâine ca să mănânce aceștia?“ 6 Dar pe aceasta i-o spunea ca să-l încerce, că El știa ce avea să facă. 7 Filip I-a răspuns: „De două sute de dinari nu va ajunge pâinea ca să ia fiecare câte puțin...“. 8 Și I-a zis unul dintre ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru: 9 „Este aici un băiat care are cinci pâini de orz și doi pești. Dar ce sunt ele la atâția?...“. 10 Și a zis Iisus: „Faceți-i pe oameni să se așeze“. Și era iarbă multă în acel loc. Deci s'au așezat bărbații, în număr ca la cinci mii b . 11 Și Iisus a luat pâinile și, mulțumind, a dat ucenicilor; iar ucenicii, celor ce ședeau; asemenea și din pești, cât au vrut aceștia. 12 Iar după ce s'au săturat, le-a zis ucenicilor Săi: „Adunați fărâmiturile care au rămas, ca să nu se piardă ceva“. 13 Deci au adunat și au umplut douăsprezece coșuri de fărâmituri care au rămas din cele cinci pâini de orz de la ce...

  Prochimen, glasul al 3-lea (Luca 1, 47) M ărește sufletul meu pe Domnul și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu. Stih: Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum, mă vor ferici toate neamurile. 13 Și plecând cu corabia de la Pafos, Pavel și cei împreună cu el au venit la Perga Pamfiliei. Iar Ioan, despărțindu-se de ei, s'a întors la Ierusalim. 14 Iar ei, trecând de Perga, au ajuns la Antiohia Pisidiei e ; și intrând în sinagogă într'o zi de sâmbătă, s'au așezat. 15 Și după citirea legii și a profeților, mai-marii sinagogii au trimis la ei, zicându-le: Bărbați frați, dacă aveți vreun cuvânt de mângâiere către popor, vorbiți! 16 Și ridicându-se Pavel și făcându-le semn cu mâna, a zis: „Bărbați israeliți și voi, cei temători de Dumnezeu f , ascultați: 17 Dumnezeul acestui popor al lui Israel i-a ales pe părinții noștri, și pe popor l-a înălțat când era străin pe pământul Egiptului, și cu braț înalt i-a scos de acolo. 18 Și vreme ca de patr...

  Glasul al VIII-lea. (Se cântă în miercurea săptămânii a patra după Paști și la Odovanie, în miercurea săptămânii a cincea după Paști) Cântarea I: M area ai împreunat-o, înecând pe trufașul faraon, cu carele de război, și pe popor neudat l-ai izbăvit, Doamne, și l-ai dus în muntele cel sfânt, cântând Ție: Cântare de biruință cânta-vom Ție, Dumnezeului nostru Celui tare în războaie! Cântarea a III-lea: Î ntăritu-s-a inima mea în Domnul; înălțatu-s-a fruntea mea întru Dumnezeul meu; lărgitu-s-a gura mea asupra vrăjmașilor mei; veselitu-m-am de mântuirea Ta. Cântarea a IV-lea: P rorocul Avacum, cu ochii minții, a văzut mai înainte venirea Ta, Doamne; pentru aceasta a și grăit: Din Teman va veni Domnul. Slavă slavei Tale, Hristoase! Slavă pogorârii Tale! Cântarea a V-lea: D oamne, Dumnezeul nostru, pace dă-ne nouă, Doamne, Dumnezeul nostru, ia-ne pe noi în stăpănirea Ta. Doamne, pe altul afară de Tine nu știm, numele Tău numim. Cântarea a VI-lea: C a apele mării ...

  ​În vremea împăratului Antonin, în cetatea Heracleea, trăia tânăra Glicheria, fiica unui fost guvernator al Romei. Deși provenea dintr-o familie nobilă, inima ei nu aparținea bogățiilor pământești, ci lui Hristos. ​Când guvernatorul Sabin a forțat poporul să aducă jertfe idolului Zeus, Glicheria nu s-a ascuns. A mers în templu, nu cu teamă, ci cu o seninătate care îi tulbura pe prigonitori. Întrebată unde îi sunt podoabele și lămpile pentru ceremonie, ea a răspuns simplu: ​ "Lampa mea este credința, iar podoaba mea este Hristos." ​ Momentul Minunii Glicheria a cerut să fie lăsată în fața idolului. În loc să înalțe rugăciuni zeului de piatră, ea și-a ridicat privirea spre cer și a făcut semnul Sfintei Cruci pe frunte. În acea clipă, statuia lui Zeus s-a prăbușit și s-a sfărâmat în mii de bucăți. Nu prin forță fizică, ci prin puterea numelui lui Dumnezeu rostit cu o convingere de nezdruncinat. ​ Finalul Jertfei După multe chinuri și temniță, unde a fost hrănită în m...

      Doamne atotputernice și atotîndurate, știu că Te-ai născut Om din Sfânta Fecioară, în peșteră, și ai fost vândut cu treizeci de arginți de ucenicul cel viclean, ca să ne răscumperi pe noi, păcătoșii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta rogu-Te să Te milostivești și spre mine, vânzătorul! Primește, Doamne, această smerită rugăciune a mea, căci mă mâhnesc pentru că Te-am întristat și mă amărăsc pentru că Te-am mâniat fără de număr. Spre Tine, preabunule, îmi pun toată nădejdea și cred că Tu, Care din iubire de oameni ai primit să fii vândut pentru noi, Te vei milostivi și spre mine acum, ca de muncile cele veșnice să mă mântuiești și împărăției Tale să mă învrednicești. Nu Te depărta de la mine, Doamne, ci-mi ajută ca întru toate să fac voia Ta și să nu Te mai răstignesc în toate zilele cu păcatele mele, nici să Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum făceau iudeii cei necredincioși în vremea sfintelor Tale patimi, ci ca femeia cea desfrânată să-ți spă...

  Glasul 3 Fecioara astăzi... P e Fecioara și de Dumnezeu Născătoarea Maria iubind, ți-ai păzit fecioria ta nestricată, și din dragostea cea către Domnul îndemnându-te, cu bărbătesc cuget ai pătimit până la moarte. Pentru aceasta Glicheria, cu îndoită cunună, te-a încununat pe tine Hristos Dumnezeu.

  Troparul Sfintei Mucenițe Glicheria, glasul al 4-lea: M ielușeaua Ta, Iisuse, Glicheria, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre. Cântarea 1, glasul al 2-lea. Irmos: Veniți popoarelor... Stih: Sfântă Muceniță Glicheria, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. S fânta Muceniță Glicheria,umplând astăzi paharul cel de taină de bunătăți și de minunile ei, cheamă pe toți credincioșii la băutură de veselie. Stih: Sfântă Muceniță Glicheria, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. F iind luminată cu strălucirile muceniciei, stai înaintea Mirelui tău celui curat, muceniță, cerând să se izbăvească de greșelile pierzătoare de suflet...