Pomenirea celor doisprezece Sfinți Mucenici uciși în timpul împărăției lui Dioclețian

 

​Pamfilie, primul dintre aceștia, era presbiter al bisericii din Cezareea Palestinei. El a fost un om învățat și credincios care a îndreptat textul Noului Testament, curățindu-l de greșelile diverșilor copiști. El însuși copia cu mâna lui această carte mântuitoare și o dădea celor care o doreau.

​Al doilea a fost diaconul Valentin, bătrân cu vârsta și alb de înțelepciune. Acesta era o autoritate recunoscută în Sfintele Scripturi, pe care le cunoștea pe de rost.

​Al treilea a fost Pavel, un cetățean de frunte, care în timpul unei persecuții anterioare fusese aruncat în foc pentru credința lui în Hristos.

​Pe lângă aceștia se mai aflau cinci frați după trup și după duh, care se născuseră în Egipt și care se întorceau în patria lor după ce fuseseră siliți să muncească în minele din Cilicia. La porțile Cezareei ei au declarat că sunt creștini și au fost aduși în fața judecății.

​La întrebarea: „Care sunt numele voastre și din ce neam sunteți?" - ei au răspuns: “Numele păgâne date de maica noastră noi le-am lepădat și ne-am numit în loc Ilie, Isaia, Ieremia, Samuil și Daniil. "

​La întrebarea „Care este patria voastră?" - ei au răspuns: „Ierusalimul cel de Sus. "

​Repere biografice ale celor doisprezece mucenici

​Pentru a onora memoria și contextul istoric al acestor mărturisitori, iată detaliile biografice care susțin cronica pătimirii lor:

1. ​Sfântul Pamfilie Presbiterul: Originar din Berit (Beirut), a studiat la Alexandria și a devenit custodele faimoasei Biblioteci din Cezareea. A fost mentorul istoricului Eusebiu și a dedicat viața corectării manuscriselor biblice.
2. ​Sfântul Valentin Diaconul: Slujitor al bisericii din Diospolis, era renumit pentru memoria sa fenomenală, fiind capabil să recite întreaga Scriptură fără eroare.
3. ​Sfântul Pavel: Supraviețuitor al unor chinuri anterioare prin foc, acesta a rămas neclintit în credință, devenind un simbol al rezilienței creștine în Cezareea.
4. ​Sfântul Ilie: Unul dintre cei cinci egipteni; a ales numele profetului pentru a marca lepădarea de identitatea păgână și legătura cu „Ierusalimul cel de Sus”.
5. ​Sfântul Isaia: Frate de suferință al lui Ilie, s-a întors din robia minelor din Cilicia doar pentru a primi cununa muceniciei.
6. ​Sfântul Ieremia: Al treilea tânăr egiptean care a refuzat să-și declare patria pământească, mărturisind apartenența la Împărăția lui Dumnezeu.
7. ​Sfântul Samuil: S-a distins prin curajul de a-și asuma public credința în fața guvernatorului Firmilian.
8. ​Sfântul Daniil: Cel de-al cincilea frate din grupul egiptenilor, executat prin decapitare alături de tovarășii săi.
9. ​Sfântul Porfirie: Tânăr ucenic al lui Pamfilie (doar 18 ani), plin de râvnă, care a fost ars de viu pentru că a cerut permisiunea de a îngropa trupurile mentorilor săi.
10. ​Sfântul Seleuc: Fost ofițer în armata romană și atlet, a fost ucis după ce l-a salutat pe Sfântul Pamfilie în drumul spre execuție.
11. ​Sfântul Teodul: Membru al casei guvernatorului Firmilian; fiind în vârstă, a fost răstignit pentru dragostea arătată moaștelor sfinților.
12. ​Sfântul Iulian: Originar din Capadocia, a sosit în Cezareea exact în timpul execuțiilor; sărutând trupurile mucenicilor, a fost condamnat pe loc la moarte prin ardere.

​Toți acești opt au fost decapitați, iar după ei a fost ucis încă și tânărul Porfirie, care a căutat trupurile mucenicilor ca să le îngroape. Pe Porfirie l-au îngropat de viu ca și pe Seleuc, care mai înainte fusese ofițer și care se apropiase să sărute picioarele mucenicilor înainte să cadă sabia peste capetele lor; de asemenea ucis a fost vârstnicul Teodul, o slugă a judecătorului roman, care în timpul înmormântării mucenicilor le-a sărutat sfintele lor moaște; iar la sfârșit mucenicie a primit și Iulian, care s-a închinat și el și a luat sfintele trupuri cele fără de viață ale mucenicilor. Și așa, dând ceea ce este mic și puțin pentru ceea ce este mult, de mare preț și veșnic, ei cu toții s-au mutat la Domnul la anul 308 după Hristos.