Pilda Sfântului Partenie și a pescarului deznădăjduit

---

 

Se spune că, pe când Sfântul era deja episcop, a fost căutat de un pescar sărac a cărui singură sursă de hrană era o barcă veche. Pescarul era sfâșiat de durere deoarece fiul său fusese mușcat de un șarpe veninos și zăcea pe moarte.

Sfântul Partenie, văzând lacrimile omului, nu s-a grăbit să facă un gest teatral. În schimb, a spus un lucru care l-a uimit pe pescar: 

> „Frate, nu eu îl voi vindeca pe fiul tău, ci credința ta și milostivirea lui Dumnezeu. Dar, pentru ca minunea să rămână între noi, să facem un târg: eu îi cer lui Dumnezeu viața fiului tău, iar tu Îi dai Lui prima ta captură de pește.”

Pescarul a fugit acasă și și-a găsit fiul sănătos, ridicat din pat ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Plin de bucurie, s-a dus la mare, a aruncat mreaja și a prins un pește uriaș, cum nu mai văzuse niciodată. S-a grăbit la episcop să i-l dăruiască.

**Lecția de smerenie:**

În loc să primească lauda sau peștele, Sfântul Partenie a luat peștele, l-a binecuvântat și l-a dat înapoi pescarului, spunându-i:

* „Dumnezeu nu are nevoie de peștele tău, ci a vrut să vadă dacă inima ta este recunoscătoare. Acum, du-te, vinde acest pește și hrănește-ți familia, iar de restul banilor, ajută un vecin mai sărac decât tine.”

### Ce ne învață această istorisire?

* **Smerenia autentică:** Sfântul refuză rolul de „magician” sau „izbăvitor”, mutând mereu atenția către Dumnezeu.

* **Recunoștința ca jertfă:** Minunea nu este gratuită în plan spiritual; ea cere o schimbare a inimii (pescarul a trebuit să fie gata să renunțe la ceva).

* **Circuitul binelui:** Harul primit de la Dumnezeu trebuie să se transforme în milostenie față de aproapele, nu în profit personal.

---

Sfântul Partenie este considerat și ocrotitorul celor bolnavi de cancer și al celor posedați, fiindcă el „nu dădea înapoi în fața niciunei suferințe, oricât de hidoasă ar fi fost”.