Pomenirea Cuviosului Isidor Pelusiotul Isidor era de neam egiptean, fiul unei familii de vază și rudă a patriarhilor Alexandriei Teofil și Chiril. După săvârșirea în întregime a celor mai înalte studii ale acelor vremi, el nu a mai luat în seamă slava și bogățiile lumești, ci a ales să se închine total vieții duhovnicești și iubirii lui Hristos. A fost un mare și înflăcărat apărător și tâlcuitor al credinței ortodoxe. După afirmațiile istoricului Nichifor, Sfântul Isidor a scris mai mult de zece mii de scrisori către diverși corespondenți, în care pe unii îi certa, pe alții îi sfătuia, iar pe alții îi mângâia și îi povățuia în viață. În una din scrisori Sfântul Isidor scrie: „Este mai important să-i înveți pe alții prin trăirea propriei vieți decât prin multă elocință.” Iar în alta, el spune: „Oricine dorește să-și sporească virtuțile, să le socotească el însuși mici și atunci ceilalți i le vor vedea cu siguranță mari.” Principiul de aur al Sfântului Isidor era acesta: „Mai întâi fă și numai după aceea învață pe alții cum se face, după exemplul Mântuitorului Hristos.” În vremea sălbaticei prigoniri a Sfântului Ioan Gură de Aur, când tot poporul era împărțit în două tabere, una pentru, iar cealaltă contra Sfântului Ioan, Sfântul Isidor, acest mare stâlp al ortodoxiei, s-a aflat în întregime de partea Sfântului Ioan. El i-a scris patriarhului Teofil, arătându-i ce mare luminător al Bisericii este Sfântul Ioan Gură de Aur și rugându-l să nu-l mai urască pe acesta. Sfântul Isidor a trăit mult și a lucrat imens, slăvindu-L pe Hristos Dumnezeu cu viața și cu scrierile lui. Sfântul Isidor s-a mutat la locașurile cerești la anul 436 după Hristos. Surse bibliografice: * Migne, J.-P., Patrologia Graeca, vol. 78, Sanctus Isidorus Pelusiota. * Xanthopol, Nichifor Callist, Historia Ecclesiastica. * Velimirovici, Sfântul Nicolae, Proloagele de la Ohrida. * Viețile Sfinților pe luna Februarie, Editura Episcopiei Romanului și Hușilor. Etichete SEO: #SfantulIsidorPelusiotul #ViataSpirituala #EditorialOrtodox #SfintiParinti #ScrisoriDuhovnicesti #IstoriaBisericii #Ortodoxie #PomenireaZilei

 

Isidor era de neam egiptean, fiul unei familii de vază și rudă a patriarhilor Alexandriei Teofil și Chiril. După săvârșirea în întregime a celor mai înalte studii seculare ale acelor vremi, el nu a mai luat în seamă slava și bogățiile lumești, ci a ales să se închine total vieții duhovnicești și iubirii lui Hristos. A fost un mare și înflăcărat apărător și tâlcuitor al credinței ortodoxe.

După afirmațiile istoricului Nichifor, Sfântul Isidor a scris mai mult de zece mii de scrisori către diverși corespondenți, în care pe unii îi certa, pe alții îi sfătuia, iar pe alții îi mângâia și îi povățuia în viață.

În una din scrisori Sfântul Isidor scrie: „Este mai important să-i înveți pe alții prin trăirea propriei vieți decât prin multă elocință.”

Iar în alta, el spune: „Oricine dorește să-și sporească virtuțile, să le socotească el însuși mici și atunci ceilalți i le vor vedea cu siguranță mari.”

Principiul de aur al Sfântului Isidor era acesta: „Mai întâi fă și numai după aceea învață pe alții cum se face, după exemplul Mântuitorului Hristos.”

În vremea sălbaticei prigoniri a Sfântului Ioan Gură de Aur, când tot poporul era împărțit în două tabere, una pentru, iar cealaltă contra Sfântului Ioan, Sfântul Isidor, acest mare stâlp al ortodoxiei, s-a aflat în întregime de partea Sfântului Ioan. El i-a scris patriarhului Teofil (rudenia sa), arătându-i ce mare luminător al Bisericii este Sfântul Ioan Gură de Aur și rugându-l să nu-l mai urască pe acesta.

Sfântul Isidor a trăit mult și a lucrat imens, slăvindu-L pe Hristos Dumnezeu cu viața și cu scrierile lui.

Sfântul Isidor s-a mutat la locașurile cerești la anul 436 după Hristos.

Surse bibliografice

 * Migne, Patrologia Graeca (PG), vol. 78 – Conține corpusul principal al epistolelor Sfântului Isidor.

 * Nichifor Callist Xanthopol, Historia Ecclesiastica – Sursă istorică importantă.

 * Sfântul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida – Sinaxar și învățături.

 * Viețile Sfinților – Detalii despre contextul istoric.

 * Evagrie Ponticul și Istoria Bisericească a lui Sozomen – Referințe despre viața monastică.