Viața Sfântului Partenie, Episcopul Lampsacu

 

lui

Sărbătorit la data de 7 februarie

Contextul istoric și sursele bibliografice

Sfântul Partenie a trăit în secolul al IV-lea, în perioada de tranziție a Imperiului Roman către creștinism. Sursele principale pentru viața sa includ:

 * Sinaxarul Bisericii Constantinopolitane (Codex Hierosolymitanus).

 * Migne, Patrologia Graeca (PG), vol. 114 (unde este cuprinsă biografia redactată de Simeon Metafrastul).

 * Bibliotheca Hagiographica Graeca (BHG), nr. 1422.

Originea și chemarea

Cel numit cu numele fecioriei, Sfântul Partenie, s-a născut în Melitopoli (Asia Mică). Tatăl său se numea Cristofor și era diacon. Deși nu a învățat carte în mod formal, Partenie a dovedit o memorie fenomenală pentru Scripturi, aspect confirmat de textele hagiografice care îl descriu ca pe un „cărturar ales” prin har, nu prin studiu.

Formarea și slujirea preoțească

Aflat sub îndrumarea Episcopului Filip al Melitopoliei, Partenie este hirotonit preot. Sursele istorice (cf. L’art de vérifier les dates, vol. 1) menționează că în această perioadă sfântul a început să fie recunoscut pentru darul vindecării.

Episcopatul în Lampsac

Datorită faimei sale, Ahilie, Arhiepiscopul Cizicului, l-a numit episcop în cetatea Lampsacului (vechi oraș grecesc pe malul Hellespontului, astăzi Lapsaki, Turcia).

> Notă istorică: La acea vreme, Lampsacul era un centru puternic al păgânismului. Misiunea lui Partenie a fost una de creștinare activă, susținută de minuni și de autoritatea imperială.

> 

Relația cu Împăratul Constantin cel Mare

Articolul menționează vizita la Sfântul Împărat Constantin cel Mare (306-337). Această întâlnire este documentată în tradiția bisericească ca fiind momentul în care sfântul a primit:

 * Edictul (scrisoarea împărătească) pentru dărâmarea templelor idolești.

 * Fonduri (aur) pentru ridicarea primei biserici creștine majore în Lampsac.

Minunile și Teologia milei

Textul subliniază numeroase vindecări (exorcizări, învieri din morți precum cea a lui Eutihian sau Maxim). Din punct de vedere teologic, este relevantă interacțiunea cu Arhiepiscopul Ipatian al Iracliei.

 * Sursă morală: Vindecarea lui Ipatian condiționată de restituirea averilor către săraci subliniază doctrina patristică a „milosteniei ca medicament al sufletului” (cf. Sf. Ioan Gură de Aur).

Sfârșitul pământesc și moștenirea

Sfântul Partenie a trecut la cele veșnice pe 7 februarie (dată rămasă în calendarul ortodox și catolic). La înmormântarea sa au participat ierarhi din provinciile învecinate:

 * Ipatian al Iracliei (succesorul prezis de sfânt).

 * Reprezentanți din Cizic, Melitopoli și Paria.

Rezumatul Surselor de Referință (Bibliografie)

| Sursă | Tipul Referinței |

|---|---|

| Viețile Sfinților pe Februarie | Textul hagiografic complet (Ed. Episcopiei Romanului). |

| Eusebiu de Cezareea | Contextul politic al epocii lui Constantin cel Mare. |

| Acta Sanctorum | Documentarea critică a minunilor și a succesiunii episcopale. |

| Calendarul Ortodox | Confirmarea liturgică a datei de prăznuire. |