Pomenirea Sfântului Partenie, episcopul Lampsacului



 


​Sfântul Partenie a trăit în secolul al IV-lea, în timpul împăratului Constantin cel Mare, fiind originar din localitatea Melitopolis (Asia Mică). Potrivit tradiției hagiografice, acesta a fost fiul unui diacon numit Cristofor și a învățat tainele Scripturii încă din fragedă pruncie [1].

​Tinerețea și milostenia

​El s-a sălășluit pe lângă un lac în care pescuia. Peștele îl vindea, iar banii îi împărțea săracilor, împlinind astfel porunca iubirii de aproapele. Datorită vieții sale virtuoase, a fost remarcat de Filip, episcopul Melitopolului, care l-a hirotonit preot, în ciuda vârstei sale tinere [2].

​Episcopatul în Lampsacus

​Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, a fost ales ulterior episcop al Lampsacului. În acea perioadă, cetatea era încă dominată de credințe păgâne. Sfântul Partenie:

  • ​A curățit orașul de păgânism;
  • ​A închis templele idolești;
  • ​A zidit numeroase biserici;
  • ​A întărit comunitatea creștină prin minuni și învățături.

​Biruința asupra duhurilor necurate

​Cu rugăciunea vindeca pe mulți de bolile lor și avea putere mare asupra duhurilor necurate. O întâmplare celebră, consemnată în textul Mineiului pe luna Februarie, descrie smerenia sa profundă în fața răului:

​Odată, pe când voia să scoată duhul cel rău dintr-un om care suferea de nebunie, acesta s-a rugat de el să nu-l alunge.

​Sfântul Partenie i-a zis: „Îți voi arăta un alt om în care să intri și la acela ai să te duci.”

Iar duhul rău a întrebat: „Cine este acel om?”

Și Sfântul i-a răspuns: „Eu sunt.” Auzind aceasta, duhul a fugit „ars de foc”, strigând: „Cum voi intra în Casa lui Dumnezeu?!” [3].


​Trecerea la cele veșnice

​Sfântul Partenie a trăit o viață îndelungată în care a săvârșit bogat lucrările și dragostea lui Dumnezeu față de oameni. S-a mutat la locașurile cele cerești în veacul al patrulea, lăsând în urmă o comunitate complet creștinată.

​Surse și Referințe Bibliografice

  1. Viețile Sfinților pe luna Februarie, Ediția a II-a, Editura Episcopiei Romanului și Hușilor, 1991. (Sursă principală pentru biografia și contextul istoric).
  2. Mineaul pe Februarie, Ziua a șaptea, București, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române (EIBMBOR). (Conține cântările și sinaxarul citit în biserică).
  3. Sfântul Nicodim Aghioritul, Sinaxaristul celor douăsprezece luni ale anului, Vol. II.
  4. Proloagele de la Ohrid, Sfântul Nicolae Velimirovici. (Pentru interpretarea dialogului cu duhul necurat).

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Luca 1, 39-49, 56

Biblia Sectară și Biblia Ortodoxă. Diferentele dintre minciunile sectantilor si dreapta credinta

Rugăciune către Sfânta Muceniță Hristina