Pomenirea Sfântului Partenie, episcopul Lampsacului
Sfântul Partenie a trăit în secolul al IV-lea, în timpul împăratului Constantin cel Mare, fiind originar din localitatea Melitopolis (Asia Mică). Potrivit tradiției hagiografice, acesta a fost fiul unui diacon numit Cristofor și a învățat tainele Scripturii încă din fragedă pruncie [1].
Tinerețea și milostenia
El s-a sălășluit pe lângă un lac în care pescuia. Peștele îl vindea, iar banii îi împărțea săracilor, împlinind astfel porunca iubirii de aproapele. Datorită vieții sale virtuoase, a fost remarcat de Filip, episcopul Melitopolului, care l-a hirotonit preot, în ciuda vârstei sale tinere [2].
Episcopatul în Lampsacus
Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, a fost ales ulterior episcop al Lampsacului. În acea perioadă, cetatea era încă dominată de credințe păgâne. Sfântul Partenie:
- A curățit orașul de păgânism;
- A închis templele idolești;
- A zidit numeroase biserici;
- A întărit comunitatea creștină prin minuni și învățături.
Biruința asupra duhurilor necurate
Cu rugăciunea vindeca pe mulți de bolile lor și avea putere mare asupra duhurilor necurate. O întâmplare celebră, consemnată în textul Mineiului pe luna Februarie, descrie smerenia sa profundă în fața răului:
Odată, pe când voia să scoată duhul cel rău dintr-un om care suferea de nebunie, acesta s-a rugat de el să nu-l alunge.
Sfântul Partenie i-a zis: „Îți voi arăta un alt om în care să intri și la acela ai să te duci.”
Iar duhul rău a întrebat: „Cine este acel om?”
Și Sfântul i-a răspuns: „Eu sunt.” Auzind aceasta, duhul a fugit „ars de foc”, strigând: „Cum voi intra în Casa lui Dumnezeu?!” [3].
Trecerea la cele veșnice
Sfântul Partenie a trăit o viață îndelungată în care a săvârșit bogat lucrările și dragostea lui Dumnezeu față de oameni. S-a mutat la locașurile cele cerești în veacul al patrulea, lăsând în urmă o comunitate complet creștinată.
Surse și Referințe Bibliografice
- Viețile Sfinților pe luna Februarie, Ediția a II-a, Editura Episcopiei Romanului și Hușilor, 1991. (Sursă principală pentru biografia și contextul istoric).
- Mineaul pe Februarie, Ziua a șaptea, București, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române (EIBMBOR). (Conține cântările și sinaxarul citit în biserică).
- Sfântul Nicodim Aghioritul, Sinaxaristul celor douăsprezece luni ale anului, Vol. II.
- Proloagele de la Ohrid, Sfântul Nicolae Velimirovici. (Pentru interpretarea dialogului cu duhul necurat).

Comentarii
Trimiteți un comentariu