Pomenirea Sfântului Sfințit Mucenic Vasile, presbiterul Ancirei

 

Acest Sfânt Vasile a luat mucenicia de la arieni, în timpul împărăției lui Constanțius. El era un om cunoscut tuturor pentru râvna cu care apăra Ortodoxia și cu care își punea viața pentru turma cea cuvântătoare lui încredințată, în cetatea Ancirei.
Suindu-se apoi la rândul lui pe tronul imperial, urmașul lui Constanțius, Iulian, apostatul a început să-i prigonească sălbatic pe creștinii ortodocși. Cum Sfântul Sfințit Vasile mustra ticăloșia lui pe față și își întărea turma și poporul în sfânta credință, el a fost aruncat în temniță.
Venind Iulian la Ancira, Sfântul Vasile a fost adus în fața lui. Împăratul a încercat să-l convingă pe sfânt să se lepede de credința lui în Hristos, ademenindu-l cu onoruri și bogății.
Sfântul Vasile însă i-a răspuns: „Eu în Hristos al meu cred, pe Care tu îl lepezi pe când El ți-a încredințat ție împărăția aceasta pământească; de aceea va fi luată ea de la tine, foarte curând. Au nu ai rușine de Sfântul Altar sub care ți-ai scăpat viața din mâinile celor care voiau să te omoare, pe când erai copil de opt ani? De aceea iată, îndată iți va fi ție răpită această împărăție lumească iar trupul tău nu va cunoaște îngropare după ce vei fi pierit cu sunet, căci în chinuri mari vei avea să-ți lepezi necuratul tău suflet. "
Iulian s-a umplut de furie și de ură mai mare la auzul acestor cuvinte și a poruncit ca în fiecare zi să se jupuiască de pe trupul sfântului câte șapte fâșii de piele. Așa au făcut chinuitorii timp de mai multe zile.
Fiind din nou adus înaintea împăratului, Sfântul Vasile a apucat cu mâinile lui una din aceste fâșii și a aruncat-o în fața păgânului împărat, strigându-i: „Apucă și mănâncă, Iuliane, căci dulce iți este ție acest fel de hrană, iar mie Hristos îmi este Viața!"
Vestea acestei fapte a mucenicului a răsunat în toate cetățile împărăției. Văzând aceasta Iulian de rușine a părăsit Ancira și a plecat la Antiohia. Torționarii au continuat mai departe să-l chinuiască pe mucenic cu fiare înroșite în foc, până când el și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, pentru Care a luat mucenicia la anul 363 după Hristos.