Grădina veacurilor

 

Din muntele sacru, curg lacrimi

De prea multă suferință...

Uităm de cele vechi datini,

Uităm de a noastră credință.

Îngerii din cer coboară

Cu aripile fâlfâind.

Ei cântă în astă seară,

Osanale pentru cel sfânt.

Preoți în altar se roagă

Pentru iertarea păcatelor,

Cineva bate o toacă

În gradina secolelor.

Vântul a uitat să bată.

E liniștea din adâncuri.

În biserica salvată,

De cele câteva scuturi.

Doi copii și a lor mamă

Se așează în genunchi...

Cu capul într-o năframă

Și cu mâinile pe prunci

Spune păsul ei dureros,

Boala ei crudă și rea.

Se roagă lui Iisus Hristos

Să aibă milă și de ea

Să-și poată crește copiii,

Să poată munci pentru ei...

Să-i apere când n-o mai fi

Până vor ajunge măricei...

Se închină pân' la pământ

Și rămâne nemișcată...

Se coboară duhul sfânt

Și de el e mângâiată.

Cu lacrimi în ochi femeia

Se ridică și privește

Ceața ce se îndepărta

Și în gând îi mulțumește...

Biserica e luminată,

Candele se aprind pe rând...

Să nu uităm niciodată

Minunile Celui Sfânt,

Care s-a lăsat răstignit

Pentru greșelile noastre.

Dumnezeu ni l-a dăruit...

Iartă-ne de poți, Doamne!

Autor, Mariana Kiss

România, Curtici  - 23 04 2020

Drepturi de autor rezervate