Fără soare...
- Solicitați un link
- X
- Alte aplicații
Pustie e plaja în vuietul serii,
Un soare se-neacă în spumele mării,
Nisipul e trist, e călcat în picioare,
Iar vântul se zbate cu urlet și moare...
Se rupe în nor o bucată din mare,
Se zbuciumă timpul, plângând după zare...
Şi lemne-nvechite sunt foste șezlonguri
Din vremea bunicii, din clopot de gonguri.
Captivă-i faleza sub cerul ca plumbul,
Ce palidă-i umbra de-așteaptă aplombul
Şi apa e rece, iar spuma-i de gheață,
Albastra lumină mă frige pe față...
E rupt orizontul, e gri și tomnatic,
Iar marea se varsă cu urlet sălbatic...
Şi singură-s eu, în picioarele goale,
Mă biciuie vântul ce îmi dă târcoale,
Şi hainele mele sunt ude, sărate,
Şi-n suflet și-n minte un gând îmi răzbate:
Pustie e plaja și apa-i pustie,
Pustiu e și cerul, eu sunt oare vie?
Beatrice Serafinceanu
16.08.21
- Solicitați un link
- X
- Alte aplicații
Multumesc frumos pentru publicare! Ma simt onorata! 🙏🙏🙏
RăspundețiȘtergere