LECȚII de VIAȚĂ, II AUTOR ANTON CONSTANTIN Inspector de specialitate la Cultură. Bibliotecă, Primăria Mogoșești-Iași
Colindă-mi trupul cu privirea
Și hărțuiește-mă în noi posesiuni;
Eu ard tăcerea sclavă, oarba-i rațiunea…
Tu doar mă-ntrebi: de ce mai suntem noi cei buni?!
Martire suferințe în suflet port;
Tu devorată ești de noi pulsiuni,
Eu ard strigătul clipei din clopot
Și mă întrebi: de ce mai suntem noi cei buni?!
Colindă-mi trupul cu privirea
Și hărțuiește-mă în noi posesiuni;
Eu ard tăcerea sclavă, oarba-i rațiunea…
Tu doar mă-ntrebi: de ce mai suntem noi cei buni?!
Vacuități spre absolute în prăbușire
Virușii coboară în noi încet și imuni…
Ardem seringi de gală în trufii șo în poezii
Și mă întrebi: de ce mai suntem noi cei buni?!
Colindă-mi trupul cu privirea
Și hărțuiește-mă în noi posesiuni;
Eu ard tăcerea sclavă, oarba-i rațiunea…
Tu doar mă-ntrebi: de ce mai suntem noi cei buni?!
Comentarii
Trimiteți un comentariu