LECȚII de VIAȚĂ, II AUTOR ANTON CONSTANTIN Inspector de specialitate la Cultură. Bibliotecă, Primăria Mogoșești-Iași



Colindă-mi trupul cu privirea
Și hărțuiește-mă în noi posesiuni;
Eu ard tăcerea sclavă, oarba-i rațiunea…
Tu doar mă-ntrebi: de ce mai suntem noi cei buni?!

Martire suferințe în suflet port;
Tu devorată ești de noi pulsiuni,
Eu ard strigătul clipei din clopot
Și mă întrebi: de ce mai suntem noi cei buni?!

Colindă-mi trupul cu privirea
Și hărțuiește-mă în noi posesiuni;
Eu ard tăcerea sclavă, oarba-i rațiunea…
Tu doar mă-ntrebi: de ce mai suntem noi cei buni?!

Vacuități spre absolute în prăbușire
Virușii coboară în noi încet și imuni…
Ardem seringi de gală în trufii șo în poezii
Și mă întrebi: de ce mai suntem noi cei buni?!

Colindă-mi trupul cu privirea
Și hărțuiește-mă în noi posesiuni;
Eu ard tăcerea sclavă, oarba-i rațiunea…
Tu doar mă-ntrebi: de ce mai suntem noi cei buni?!





Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Luca 1, 39-49, 56

Rugăciune către Sfânta Muceniță Hristina

Biblia Sectară și Biblia Ortodoxă. Diferentele dintre minciunile sectantilor si dreapta credinta