LECȚII de VIAȚĂ, AUTOR ANTON CONSTANTIN Inspector de specialitate la Cultură. Bibliotecă, Primăria Mogoșești-Iași
Cum poți să-mi ierți iubirea
Când știi că n-am păcătuit destul;
Înmiresmată e roua peste flori,
De nesfârșirea vieții par nesătul?!
Pășește încet printre nori și stele
Și în urma ta razele dorului în alint
Se topesc în lacrimi și în durere
De nesfârșirea clipelor în plânsul infinit!
…Cum poți să-mi ierți iubirea
Când știi că n-am păcătuit destul;
Înmiresmată e roua peste flori,
De nesfârșirea vieții par nesătul?!
Aud zboruri de îngeri peste noi,
Cuvinte încerate în vechi scrisori;
Din povara tăcerii am arvonit azi ploi:
Mă iartă, te strig din fulgere eu uneori?!
…Cum poți să-mi ierți iubirea
Când știi că n-am păcătuit destul;
Înmiresmată e roua peste flori,
De nesfârșirea vieții par nesătul?!
Comentarii
Trimiteți un comentariu