Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului; Sfântul Evanghelist Marcu

Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului s-a născut în anul 1692 în localitatea Poltava din Ucraina. Vine în Tara Românească, foarte probabil pe vremea lui Constantin Brancoveanu şi a Mitropolitului Antim Ivireanu, când viaţa bisericească şi culturală a Ţării Româneşti era în apogeu. Împreună cu ucenicul său, ieroschimonahul Mihail, şi cu alţi călugări, intra în obştea Mănăstirii Dalhauti, în apropierea oraşului Focşani, unde rămâne 20 de ani. Aici este hirotonit preot şi la scurt timp numit stareţ, chiar dacă nu avea încă nici 30 de ani. Sfântul Vasile adună în jurul său o obşte de peste 40 de călugări sihastri, pe care îi deprinde cu ascultarea, smerenia, tăcerea şi cu rugăciunea minţii. Astfel, stareţul Vasile face din obştea să o adevărată şcoală de trăire isihastă.

După ce înfiinţează câteva mănăstiri în Buzău şi Vrancea, se stabileşte la Mănăstirea Poiana Mărului.

De numele Cuviosului Vasile de la Poiana Mărului se leagă existenţa isihasmului românesc, adică practicarea rugăciunii minţii. Pe lângă aleasă să viaţă duhovniceasca-ascetica, stareţul Vasile era şi un bun cunoscător al scrierilor patristice şi postpatristice, din care a făcut anumite traduceri. Că dascăl al rugăciunii, marele stareţ a scris şi câteva „Cuvinte “despre paza minţii, despre rugăciune şi creştere duhovnicească, scurte introduceri la scrierile filocalice, lucrări teologice-ascetice, în limba slavonă, care au rămas în manuscris.

A fost părintele duhovnicesc al viitorului stareţ Paisie de la Neamţ, pe care l-a călugărit în anul 1750, la Athos.

Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului a trecut la cele veşnice la 25 aprilie 1767. Datorită vieţii sfinte, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, în şedinţă să din 4-5 martie 2003, a hotărât că el să fie trecut în ceata Cuvioşilor Părinţi purtători de Dumnezeu, cu data de prăznuire 25 aprilie.

Troparul Sfântului Vasile de la Poiana Mărului

Învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu, povăţuitorule al călugărilor, propovăduitorule al harului, dascălul rugăciunii minţii celei cu trezvie lucrate, Părinte Cuvioase Vasile, roagă pururea pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.


Sfântul Apostol şi Evanghelist Marcu l-a însoţit pe Sfântul Apostol Pavel şi pe Barnaba, vărul său, în prima călătorie misionară, iar după ce merge cu Barnaba în Cipru, îl însoţeşte din nou pe Sfântul Apostol Pavel la Roma. Acolo se întâlneşte cu Sfântul Apostol Petru şi după predică lui va scrie Evanghelia care îi poartă numele. După tradiţie, Sfântul Marcu a înfiinţat Biserica din Alexandria, unde a fost numit episcop. Se crede că a murit martir în timpul sărbătorilor de Paşte, fiind scos din catacomba în care săvârşea Sfânta Liturghie, legat cu funii şi târât prin oraş.


Sfântul Evanghelist Marcu, pomenit de Biserica noastră la 25 aprilie, este întemeietorul şi ocrotitorul Patriarhiei Alexandriei. Leul, semnul distinctiv al Sfântului Marcu, se afla pe blazonul Patriarhiei pentru a arăta originea apostolică a creştinismului din această zonă a Africii. Aceasta este una din cele cinci patriarhate antice ale Bisericii, membră a „Pentarhiei”. Ocupa locul al doilea în diptice, după Patriarhia Ecumenică.


Citeşte: Viaţa Sfântului Apostol şi Evanghelist Marcu



Tot astăzi, facem pomenirea:

- Sfântului Ierarh Macedonie, patriarhul Constantinopolului;

- Sfintei Muceniţa Nichi;

Mâine, 26 aprilie, facem pomenirea Sfântului Mucenic Vasile, Episcopul Ama
siei.