REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  ​Sfânta Evanghelie din Duminica a cincea după Rusalii (Matei 8, 28-34; 9, 1) ne pune înainte una dintre cele mai cutremurătoare și pline de înțelesuri minuni săvârșite de Mântuitorul Iisus Hristos: vindecarea celor doi demonizați din ținutul Gadarei. Această pagină scripturistică nu este doar o cronică a eliberării unor oameni chinuiți de duhurile necurate, ci o profundă lecție despre valoarea infinită a sufletului omenesc, orbirea pricinuită de lăcomia materială și puterea tămăduitoare a dragostei divine. ​Înfricoșătoarea robie a păcatului și a duhurilor rele ​Intrând Iisus în ținutul Gadarei (sau al Gherghesenilor), I-au ieșit în întâmpinare doi demonizați care veneau din morminte, atât de cumpliți încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea. Scriptura ne arată o imagine tragică a decăderii umane sub stăpânirea răului: acești oameni nu mai locuiau în case, printre semeni, ci în cimitire, printre cei morți. Păcatul și îndepărtarea de Dumnezeu izolează, desfigurează și aduc...

 

  ​În vremurile de demult ale Constantinopolului, un tânăr pictor de icoane pe nume Manole căuta să zugrăvească Icoana Maicii Domnului din cartierul Galata. Pe măsură ce lucra, inima i se umplea de îndoială: „De ce oare Preasfânta Fecioară și Pruncul Iisus poartă coroane împărătești în această icoană numită Hodighitria (Îndrumătoarea)? Nu cumva splendoarea lumii acesteia umbrește smerenia Nazarineanului?” ​Rătăcind pe ulițele strâmte din jurul Turnului Galata, Manole a întâlnit un bătrân sihastru care cerșea nu pâine, ci rugăciune. Tânărul i-a mărturisit frământarea sa. Bătrânul a zâmbit blând și i-a spus: — Fiule, coroana de pe capul Maicii Domnului și al Pruncului nu este din aurul pământesc care naște războaie și mândrie. Ea arată că Îndrumătoarea noastră nu ne conduce spre o împărăție trecătoare, ci spre Ceruri. Când te uiți la coroanele Lor, nu privi la bogăție, ci la autoritatea dragostei. Ei sunt Împărații sufletelor noastre, Singurii care ne pot încorona cu virtuțile și ...

   Doamne Iisuse Hristoase, Judecătorul meu Preadrept! Cunosc că păcatele mele sunt fără de număr. De aceea Te rog în această zi, în care de Iosif şi de Nicodim pus fiind în Mormânt, Te-ai pogorât în iad cu Sfântul şi Îndumnezeitul Tău suflet şi de acolo ai depărtat întunericul cu lumina Dumnezeirii Tale şi ai adus bucurie nespus de mare strămoşilor noştri, căci i-ai mântuit de sclavia cea cumplită şi i-ai suit în rai. Îngroapă păcatele mele şi cugetele mele cele rele şi viclene, ca să piară din mintea mea şi să nu se mai lupte cu sufletul meu. Luminează întunecatul iad al inimii mele, alunga întunericul păcatelor mele, şi suie mintea mea la cer, ca să mă bucur de Fata Ta. Aşa Doamne, primeşte umilita mea rugăciune că o tămâie mirositoare, pentru rugăciunile iubitei Tale Maici, care Te-a văzut pe Cruce pironit între doi tâlhari, şi de durerile Tale cumplite i s-a rănit inima; care împreună cu ucenicii şi cu mironosiţele Te-au pus în mormânt, care a treia zi Te-au văzut înviat ...

  9 Și trecând Iisus de acolo, a văzut un om care ședea la vamă e , cu numele Matei, și i-a zis: „Vino după Mine!“ Și, ridicându-se, a mers după El. 10 Și pe când ședea El la masă în casa acestuia, iată mulți vameși și păcătoși f au venit și au șezut la masă împreună cu Iisus și cu ucenicii Săi. 11 Și văzând fariseii, le-au zis ucenicilor Săi: „De ce mănâncă Învățătorul vostru cu vameșii și cu păcătoșii?“ 12 Și auzind El, le-a grăit: „Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. 13 Așadar, mergeți și învățați-vă ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă; că n'am venit să-i chem pe cei drepți la pocăință, ci pe cei păcătoși“.

  Prochimen, al Tuturor Sfinților, glasul al 7-lea (Psalmul 31, 12) B ucurați-vă în Domnul și vă veseliți, drepților. Stih: Fericiți cărora s-au iertat fărădelegile și cărora s-au acoperit păcatele. Alt prochimen, pentru cei morți, glasul al 6-lea (Psalmul 24, 14) S ufletul lor întru bunătăți se vor sălășlui și seminția lui va moșteni pământul. Stih: Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu. 14 Fiindcă toți câți sunt mânați de Duhul lui Dumnezeu, aceia sunt fii ai lui Dumnezeu. 15 Pentru că n'ați primit un duh al robiei, ca din nou să vă temeți, ci Duhul înfierii L-ați primit, prin Care strigăm: Avva! Părinte f ! 16 Însuși Duhul mărturisește împreună cu duhul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu. 17 Iar dacă suntem fii, suntem și moștenitori - moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună-moștenitori cu Hristos, dacă într'adevăr pătimim împreună cu El, pentru ca'mpreună cu El să ne și slăvim. 18 Într'adevăr, eu socotesc că suferințele din vremea de acum nu au...

  Glasul 2 Căutând cele de sus... T râmbițând luminat dumnezeieștile cântări, cele cu dulceață, te-ai arătat luminător prealuminat lumii, cu Lumina Treimii strălucind, Cuvioase Andrei. Pentru aceasta, toți grăim către tine: nu înceta să te rogi pentru noi toți.

  Troparul Sfântului Ierarh Andrei Ierusalimiteanul, Arhiepiscopul Cretei, glasul al 8-lea: Î ndreptătorule al Ortodoxiei, învățătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu și al curației și luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Sfinte Ierarhe Andrei, înțelepte, cu învățăturile tale pe toți i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre. C ântarea 1, glasul al 5-lea. Irmosul: P e cal și pe călăreț i-a înecat în Marea Roșie Hristos, Cel Ce a sfărâmat războaiele cu braț înalt și a mântuit pe Israel, care cânta cântare de biruință. Stih: Sfinte Părinte Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. S cuturând somnul de la genele tale, te-ai gătit pe tine însuți locaș luminat prin virtute, descoperitorule de cele dumnezeiești. Pentru aceasta, te-ai și arătat dumnezeiesc locaș Stăpânului. Stih: Sfinte Părinte Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. F iind învățat de dumnezeiescul dar al Preasfântului ...

  Glasul 8 Î ndreptătorule al Ortodoxiei, învățătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu și al curației și luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Sfinte Ierarhe Andrei, înțelepte, cu învățăturile tale pe toți i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

  Dumnezeiescul părinte Andrei își avea patria în vestitul Damasc, care acum se numește de turci Siam. El s-a născut din părinți cinstitori de Dumnezeu și îmbunătățiți, care se numeau Georgie și Grigoria. Pînă la vîrsta de șapte ani pruncul era fără de glas, neputînd să grăiască nicidecum, încît și părinții lui se întristau foarte mult pentru aceasta, gîndind că totdeauna va fi mut. Dar, după ce au trecut șapte ani, ducîndu-se împreună cu părinții săi să se cuminece cu Preacuratele Taine, adică cu Trupul și Sîngele Domnului, s-a făcut o minune, că, îndată ce s-a cuminecat, i s-a dezlegat limba și grăia fără de împiedicare. ​După aceea, părinții lui l-au dat la școală să învețe Sfintele Scripturi. Bunul Andrei, fiind foarte deștept la minte, se îndeletnicea la învățătură cu multă osîrdie și sîrguință. Deci, nevoindu-se cu dor covîrșitor la fiecare învățătură, a sporit cu mare pricepere la filosofie. Dar, ca să spun pe scurt, el avînd dascăli învățați, deprinsese cele mai bune învăț...

  ​Născută pe 8 septembrie 1880, a crescut și a trăit în evlavie, păstrând cu sfințenie posturile, sărbătorile și datinile strămoșești. Deși nu știa carte, cunoștea pe de rost rugăciuni, tropare și psalmi, având o credință simplă, dar puternică. A fost o gospodină neîntrecută, crescând opt copii și asigurându-le nu doar hrana și îmbrăcămintea, ci și o educație morală bazată pe frică de Dumnezeu și respect față de semeni. ​Milostenia a fost una dintre virtuțile ei principale, primind cu dragoste pe oricine avea nevoie de ajutor și oferind cu generozitate celor săraci. Pomenirile morților erau pentru ea o datorie sfântă, iar rugăciunea – o practică zilnică. Chiar și la bătrânețe, suferindă, nu lipsea de la biserică și își folosea fiecare bănuț primit pentru a aprinde lumânări Maicii Domnului. ​Simțindu-și aproape sfârșitul, s-a pregătit cu post, spovedanie și împărtășanie, iar în ultimele zile și-a petrecut timpul cântând imnuri bisericești și rugându-se neîncetat. Pe 4 iulie 1967...

  ​Icoana Maicii Domnului din Galata este prăznuită pe 4 iulie. Această icoană își are numele de la unul din cartierele Constantinopolului - Galata. Icoana s-a aflat în Biserica Maicii Domnului - Kasteliotissy, de lângă turnul Galata până în secolul al XVII-lea. ​O copie fidelă a icoanei Maicii Domnului din Galata a fost așezată în Biserica Sfântul Tihon, de lângă Poarta Arbat. Icoana era cinstită încă din secolul al XVII-lea, ca făcătoare de minuni. ​Icoana Maicii Domnului din Galata a stat în biserica Sfântului Tihon până în secolul al XX-lea, când biserica a fost închisă, iar icoana făcătoare de minuni a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a fost dusă la Muzeul Antireligios al Artelor, ce funcționa în vechea Mănăstire Donskoy, după care (în 1935) a fost mutată la Galeriile de Stat „Tretyakov”. ​Icoana din Galata este de tip „Hodighitria” (Îndrumătoarea). Atât Maica Domnului, cât și Pruncul Hristos au pe cap coroane și în mâini însemne ale domniei. ​Surse biografice și repere...

  Instituția divino-umană a răbdării și a dragostei, numită Biserica, întemeiată de Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos la Cincizecime, este de fapt o instituție a asumării, o instituție a crucii, regăsindu-se în ea cele două biserici: Biserica cea vie și lucrătoare, adică noi oamenii de pe pământ, stâlpul vertical, și Biserica cea triumfătoare, adică partea orizontală a crucii, locul în care Dumnezeu se odihnește și sfinții care din veac au bineplăcut Lui, așa cum se menționează în scrierile sfinților Părinți și în tradiția liturgică. Această înțelegere profundă ne arată clar diferența esențială dintre Biserica lui Hristos și o simplă sală sau casă de rugăciune: în timp ce casa de rugăciune este doar un spațiu fizic, adesea lipsit de dimensiunea sacră a Tainelor, Biserica este Însuși Trupul Tainic al lui Hristos, un spațiu sfințit prin prezența reală a lui Dumnezeu și unitatea dintre credincioși și sfinți. Această instituție a fost creată de Domnul și Mântuitorul nostru Iis...

 

  ​Se spune că un tânăr teolog, plin de cunoștințe teoretice, s-a oprit îndelung în fața Icoanei Maicii Domnului „Alăptătoarea”. Privind reprezentarea neobișnuită, s-a poticnit în propria minte, întrebându-se de ce zugravul a ales o imagine atât de pământească pentru a o înfățișa pe Împărăteasa Cerurilor. ​În acea noapte, tânărul a avut un vis duhovnicesc. Se afla într-o pustie uscată, iar sufletul îi era chinuit de o sete cumplită pe care nicio carte și niciun raționament nu o puteau potoli. Deodată, în fața lui a apărut Maica Domnului, exact așa cum o văzuse în icoană. Din sânul ei s-a revărsat o picătură de lapte care a căzut pe buzele tânărului. În acea clipă, toată uscăciunea inimii sale a dispărut, fiind înlocuită de o pace și o dragoste nespusă. ​Fecioara Maria i-a grăit cu blândețe: „Cum pruncul nu poate trăi fără laptele mamei sale, așa nici sufletul creștinului nu poate crește fără laptele curat al credinței și al Sfintelor Taine. Această icoană nu arată trupul, ci tai...

   Doamne Iisuse Hristoase Mântuitorul cel dulce al sufletului meu în această zi a Răstignirii Tale pe Cruce ai pătimit şi ai luat moarte pentru păcatele noastre, mă mărturisesc înaintea Ta, cum că eu sunt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe. Mă rog însă Bunătăţii Tale celei nespuse, să mă învredniceşti cu Darul Tău, Doamne, ca şi eu să pot răbda patimi pentru credinţa, speranţă şi iubirea ce le am către Tine, precum Tu Cel îndurat ai răbdat pentru mântuirea mea. Întăreşte-mă, o,Doamne că de astăzi înainte să port Crucea Ta cu bucurie şi cu mare căinţă, şi să urăsc cugetele mele şi voinţele mele cele rele. Sădeşte în inima mea întristarea de moartea Ta ca să o simt precum au simţit-o iubita ta Maică, ucenicii Tăi şi femeile purtătoare de mir, ce stăteau lângă Crucea Ta. Luminează-mi simţirile cele sufleteşti, ca să se mişte şi să priceapă moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut făpturile cele neinsuflelite, când s-au mişcat la Răstignirea Ta, şi mai vârtos...

  3 Și multe lucruri le-a grăit El în parabole b , zicând: „Iată, ieșit-a semănătorul să semene. 4 Și pe când semăna, unele semințe au căzut lângă drum și au venit păsările și le-au mâncat. 5 Altele au căzut pe loc pietros, unde n'aveau pământ mult, și au răsărit de'ndată, pentru că n'aveau pământ adânc; 6 dar când s'a ridicat soarele s'au ofilit și, neavând rădăcină, s'au uscat. 7 Altele au căzut între spini și spinii au crescut și le-au înăbușit. 8 Altele au căzut pe pământul cel bun și au dat roadă: una o sută, alta șaizeci, alta treizeci. 9 Cel ce are urechi de auzit, să audă!“

  Prochimen, glasul al 7-lea (Psalmul 98, 5) Î nălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este. Stih: Domnul împărățește: să se mânie popoarele. Șade pe heruvimi: să se cutremure pământul. 1 V'o încredințez pe Febe, sora noastră a , care este diaconiță b a Bisericii din Chenhreea, 2 ca s'o primiți în Domnul, cu vrednicia cuvenită sfinților, și să-i fiți de ajutor în orice lucru ar avea nevoie din partea voastră. Că și ea multora le-a fost de ajutor, și mie însumi. 3 Îmbrățișați-i pe Priscila și Acvila, împreună-lucrători cu mine în Hristos Iisus 4 - cei ce capul și l-au pus c pentru viața mea și cărora nu numai eu le mulțumesc, ci și toate Bisericile neamurilor -, 5 precum și Biserica din casa lor. Îmbrățișați-l pe Epenet, iubitul meu, care este pârga întru Hristos a Asiei. 6 Îmbrățișați-o pe Maria, care mult s'a ostenit pentru voi. 7 Îmbrățișați-i pe Andronic și pe Iunias, cei de un neam cu mine d și frații mei de t...