Pomenirea Sfântului Mucenic Iachint

 

​Sfântul Iachint a fost cubicular al împăratului Traian (slujitor al meselor imperiale). El era tânăr cu vârsta, iar în taină, creștin.

​Cu un prilej în care împăratul aducea necuratele lui jertfe idolilor, Iachint s-a ținut departe, nevoind să vadă întinăciunea și să fie silit să participe la ea. Din pricina aceasta el a fost acuzat și adus în fața împăratului la judecată. Împăratul l-a sfătuit să se lepede de Hristos și să jertfească idolilor.

​Dar Iachint nu s-a lăsat, ci a stat tare ca un diamant. El a zis: „Creștin sunt și pe Hristos cinstesc. Lui mă închin, Lui singur îi aduc jertfă curată, însăși viața mea.”

​Bătut, scuipat, biciuit, Sfântul a fost apoi aruncat în temniță. La porunca împăratului, lui nu i s-a dat nimic să mănânce, în afară de necuratele cărnuri jertfite idolilor.

​Sfântul Iachint a refuzat spurcata hrană și a murit în temniță, după opt zile. Atunci paznicii temniței au văzut în celula Sfântului Iachint doi îngeri luminoși. Unul a acoperit trupul mort al mucenicului cu veșmântul lui cel strălucitor, iar celălalt i-a așezat pe cap o cunună minunată. Închisoarea toată s-a umplut de lumină și de bună mireasmă.

​Tânărul Sfânt Iachint a luat cu cinste cununa muceniciei și s-a încununat cu veșnica slavă la anul 108.

​Surse biografice și izvoare istorice

• ​Proloagele de la Ohrida (Sfântul Nicolae Velimirovici): Textul hagiografic de bază care consemnează viața, mărturisirea curajoasă și sfârșitul mucenicesc al Sfântului Iachint în timpul persecuțiilor împăratului Traian.
• ​Sinaxarul Bisericii Ortodoxe (Viețile Sfinților): Relatarea patristică oficială pentru ziua de 3 iulie, care detaliază demnitatea de cubicular a sfântului și minunea arătării celor doi îngeri în temniță.
• ​Istoria Bisericească timpurie (secolul al II-lea): Documente și martirologii creștine creionate în perioada persecuțiilor romane, ce atestă anul 108 ca moment al încununării sale martirice.