REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  Glasul 4 A stăzi duhovnicește prăznuiește Biserica dreptcredincioșilor, și cu bucurie strigă: Veniți, iubitorilor de mucenici, să prăznuim pomenirea cea de peste an a luptelor noului mucenic Ioan! Că acesta, dintre noi cu voia lui Dumnezeu răsărind, în împărăteasca cetate a lui Constantin a înflorit minunat, aducând Stăpânului rod bogat și bine primit, prin mucenicie. Iar acum se roagă neîncetat în ceruri, să se mântuiască sufletele noastre.

  ​Sfîntul Mucenic Ioan Valahul s-a născut în Țara Românească în secolul XVII, într-o familie de creștini nobili și bogați. Dar, în urma unei revolte împotriva turcilor din anul 1662, pe timpul voievodului Mihnea, Sfîntul Ioan a fost luat ostatec de turci. Apoi a fost cumpărat de un soldat păgîn, care l-a legat de un copac și l-a bătut mult. Zdrobit de rușine și de durere, Ioan a tăiat pe păgîn în timpul somnului. ​El a fost de îndată descoperit de alți soldați și dus la Constantinopol, înaintea vizirului pentru a fi judecat. Dar, vizirul îl dădu pe fericitul Ioan femeii celui pe care îl ucisese el, ca să facă ce va voi cu dînsul. Ea însă, i-a cerut să-i fie soț, dacă Ioan se va lepăda de Hristos și se va închina lui Mahomed. Atunci, Fericitul Ioan, s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci, chemînd cu credință numele lui Hristos. Fiind aruncat în temniță, mucenicul lui Hristos a fost cumplit bătut mai multe zile, în timp ce soția turcului tăiat îl silea mereu să păcătuiască cu ea, ca...

  ​Sfântul Nou Mucenic Ioan Valahul s-a născut în anul 1644 în ținuturile Olteniei, într-o perioadă de mari frământări pentru neamul românesc. Crescut de părinți evlavioși în dragostea de Dumnezeu și de țară, tânărul Ioan a deprins de timpuriu rânduielile vieții creștine, fiind pregătit spiritual pentru încercările ce aveau să vină. Activitatea sa, deși scurtă în ani pământești, a fost o mărturie neîncetată a rezistenței prin credință. ​Contextul politic al vremii era marcat de tensiunile dintre Voievodul Mihnea Vodă al III-lea și Poarta Otomană. Refuzul plății tributului a declanșat o invazie devastatoare a turcilor și tătarilor în Valahia. În acest vârtej al suferinței, Ioan, un tânăr nobil de o frumusețe fizică și sufletească rară, a fost luat în robie. Dus la Constantinopol, el a devenit ținta dorințelor necurate ale stăpânilor săi. Timp de doi ani și jumătate, „activitatea” sa a fost una de mărturisitor tăcut, dar ferm, în palatele vizirilor, unde a respins constant ofertele...

 

  ​Se povestește că un tânăr pelerin, care fusese în lume un oier iscusit, a ajuns la Chilia Colciu din Sfântul Munte Athos, căutând cuvânt de folos la bătrânul Dionisie. Acesta se plângea că, deși cunoștea toate rânduielile bisericești, inima lui rămânea grea și plină de neliniște. ​Cuviosul Dionisie l-a privit cu blândețe și l-a întrebat: „Spune-mi, fiule, când ești cu turma pe munte și vine furtuna, ce face oierul cel bun?” Tânărul a răspuns: „Părinte, oierul se face mic, se adăpostește sub mantie și stă lipit de pământ până trece urgia, păzind oile să nu se risipească.” ​Atunci, bătrânul i-a zâmbit: „Așa este și în viața duhovnicească. Furtuna este mândria și tulburarea lumii. Rugăciunea ta va avea putere doar atunci când te vei face mic, asemenea oierului sub mantie. Smerenia este singurul adăpost unde lupul cel înțelegător nu te poate ajunge. Nu te ridica deasupra nimănui prin cunoștințele tale, ci stai lipit de pământul smereniei, și atunci Dumnezeu Își va paște liniștea...

               Doamne Iisuse Hristoase, cu adâncă umilință mărturisesc că în toată ziua păcătuiesc împotriva dragostei Tale celei dumnezeiești. Așadar, astăzi, pentru că este luni și începutul săptămânii, mă rog milostivirii Tale celei mari: iartă-mi păcatele cele de voie și cele fără de voie și-mi ajută să pun început bun și să mă îngrijesc de sufletul meu, pentru care ai răbdat atâtea dureri la răstignirea Ta. O, Doamne, astăzi îți încredințez sufletul, trupul și voia mea, rugându-Te să se săvârșească întru mine voia Ta, după bună plăcerea Ta. Pedepsește-mă, Doamne, după îndurările Tale, în această lume, și nu în cealaltă viață. Și iartă pe cei vii și pe cei răposați, pentru rugăciunile Sfintei Tale Biserici, și pe toți ne învrednicește de Slava Ta în Rai.  Spre aceasta pun mijlocitori pe Sfinții Tăi Îngeri, către care zic: o, cereștilor slujitori și păzitori ai oamenilor, vouă mă închin și vă mulțumesc pentru ajutorul ș...

  42 Zisu-le-a Iisus: „Dacă Dumnezeu ar fi tatăl vostru, M'ați iubi pe Mine, fiindcă Eu de la Dumnezeu am ieșit și am venit. Că nu de la Mine Însumi am venit, ci El M'a trimis. 43 De ce nu-Mi pricepeți vorbirea g ?: Pentru că nu-Mi puteți asculta cuvântul. 44 Voi sunteți din tatăl vostru Diavolul, și poftele tatălui vostru vreți să le faceți. El de la'nceput a fost ucigător de oameni și nu a rămas întru adevăr, pentru că adevăr nu este întru el. Când el grăiește minciuna, dintr'ale lui grăiește, fiindcă el mincinos este, și tatăl minciunii. 45 Dar pentru că Eu spun adevărul, pe Mine nu Mă credeți. 46 Cine dintre voi Mă vădește de păcat? Dacă Eu spun adevărul, voi de ce nu Mă credeți? 47 Cel ce este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultați, pentru că nu sunteți de la Dumnezeu“. 48 Au răspuns Iudeii, zicându-I: „Nu zicem noi bine că tu ești samarinean și ai demon?“ 49 A răspuns Iisus: „Eu nu am demon, ci Eu Îl cinstesc pe Tatăl Meu și voi...

  Prochimen, glasul al 4-lea (Psalmul 103, 5) C el ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale pară de foc; Stih: Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte. 12 Și chibzuind el, a venit la casa Mariei, mama lui Ioan, cel numit și Marcu d , unde mulți erau adunați și se rugau. 13 Și bătând Petru la ușa de la poartă, o slujnică cu numele Roda s'a dus să asculte. 14 Și cunoscând ea vocea lui Petru, de bucurie n'a deschis ușa, ci a alergat înlăuntru și a spus că Petru stă în fața porții. 15 Iar ei au zis: „Ai înnebunit...“. Dar ea stăruia că așa este. Iar ei ziceau: „E îngerul lui...“ e . 16 Dar Petru bătea mereu în poartă. Și deschizându-i, l-au văzut și au rămas uimiți. 17 Și făcându-le semn cu mâna să tacă, le-a istorisit cum l-a scos Domnul pe el din temniță. Și a zis: „Spuneți acestea lui Iacob f și fraților! Și ieșind, s'a dus în alt loc“. A liluia, glasul al 2-lea (Psalmul 148, 1) Stih 1: Lăudați-L pe Domnul, ...

  Glasul 2 Pe întărirea dreptei credințe... Î ntrarmându-te cu pavăza dreptei credințe, taberele necredincioșilor le-ai sfărâmat, sfințite mucenice, și cunună de la Domnul ai primit, Mochie; pentru aceasta și cu îngerii bucurându-te, izbăvește de primejdii pe cei ce te laudă pe tine, rugându-te neîncetat pentru noi toți.

  Troparul Sfântului Sfințit Mucenic Mochie, glasul al 4-lea: Ș i părtaș obiceiurilor și următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credința răbdând până la sânge Sfințite Mucenice Mochie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre. Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Deschide-voi gura mea... Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Mochie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. P ăzește Stăpâne cetatea Ta, pe care o ai întărit cu turnuri, și o ocrotește de vrăjmașii de alt neam, și de războaie dintre neamul ce este în ea, de sabie și nemișcată de cutremur; și o ferește de moarte și de foc și de foamete. Stih: Sfinte Sfințite Mucenice Mochie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Î ndreptează-mi, fericite, slăbiciunea cugetului meu, către lățimea laudelor tale, și trimite lumină inimii mele, ca să laud pomenirea ta cea purtătoare de lumină și mări...

  Glasul 4 Ș i părtaș obiceiurilor și următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credința răbdând până la sânge Sfințite Mucenice Mochie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

  ​Pe vremea împărăției lui Dioclețian, fiind antipat în Europa Laodichie și Maxim, și pretutindeni neîncetând prigoana împotriva creștinilor, era un preot al Sfintei Biserici a lui Dumnezeu cu numele Mochie, în cetatea Amfipoli, care este în latura Macedoniei. Acela, pe când cei necredincioși săvârșeau spurcatul praznic al necuratului și păgânescului zeu Dionis, aprinzându-se cu râvnă după Hristos Dumnezeu, a stat în mijlocul poporului și a strigat, zicând: „Vedeți și ascultați oameni amăgiți: Până când veți rătăci în întunericul îndrăcirii de idoli nebunești? Până când nu înțelegeți pierzarea voastră și nu vă îngrețoșați de înșelăciunea voastră cea diavolească? Întoarceți-vă și cunoașteți pe Stăpânul Dumnezeu, Cel arătat prin Unul născut Fiul Lui, Domnul nostru Iisus Hristos, Care cu lumina adevărului a luminat întunecimea neștiinței”. ​Acestea și mai multe altele le grăia fericitul Mochie, nu odată, ci în toate zilele, intrând în popor, cu mare glas mustra rătăcirea închinării...

  ​Sfântul Mochie era de neam din Roma și presbiter în Amfipolis, o cetate a Macedoniei. El a suferit mucenicia în timpul împărăției lui Dioclețian. ​În râvna sa pentru adevăr, Sfântul a dărâmat cu rugăciunea idolul zeului Dionisos. Această minune i-a asmuțit pe unii păgâni împotriva lui, provocând mânia autorităților, în timp ce pe alții i-a adus la Sfânta Credință, văzând puterea Dumnezeului celui Viu. ​Pentru refuzul de a jertfi idolilor și pentru mărturisirea neînfricată a lui Hristos, Sfântul Mochie a fost supus la numeroase chinuri, ieșind nevătămat din cuptorul cu foc și din gura fiarelor. În cele din urmă, a primit cununa muceniciei prin tăierea capului, la anul 295. ​ Repere Biografice și Bibliografice: Această prezentare a vieții Sfântului Mochie se sprijină pe următoarele izvoare: ​ Viețile Sfinților pe luna Mai , Ediția Episcopiei Romanului și Hușilor — Sursa principală pentru detaliile martiriului. ​ Sinaxarul Bisericii Ortodoxe (Mineiul pe Mai) — Pentru datel...

  ​Cuviosul Dionisie Ignat s-a născut la 22 septembrie 1909, în comuna Vorniceni din judeţul Botoşani, într-o familie de ţărani cu opt copii. La botez a primit numele Dumitru, fiind mezinul familiei. Tatăl său, Ioan, a fost un om foarte credincios, dar a murit când Dumitru avea doar un an şi ceva. ​Din cauza condiţiilor vitrege din timpul Primului Război Mondial şi de mai apoi, tânărul Dumitru a absolvit doar patru clase primare, de fiecare dată fiind premiant, şi doi ani de şcoală profesională. ​Fiind foarte apropiat de fratele său Gheorghie, mai mare decât el cu zece ani, Dumitru l-a urmat în viaţa monahală, mai întâi în România, începând din 1923, şi apoi la Muntele Athos, trei ani mai târziu. În timp ce Gheorghie a primit numele de Ghimnazie la Schitul Măgura din Moldova, unde a fost hirotonit ierodiacon, Dumitru avea să devină monah în Muntele Athos. ​Cei doi fraţi au intrat în Sfântul Munte în ziua de 6 septembrie 1926, împreună cu încă doi tovarăşi, veniţi şi ei de la Sc...

 

       Ziua duminicii îmi aduce aminte de atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om. Ție, deci, iubitorule de oameni, Doamne, mă închin și-Ți mulțumesc foarte pentru darurile cele mari pe care le-ai făcut și le faci tuturor făpturilor Tale. Inima mi se bucură când stau și cuget cum că Tu Însuți ești Dumnezeu sfânt, atotînțelept, atotputernic, necuprins, încât nicio bunătate și nicio mărire nu-Ți lipsește. Tu ești Unul Dumnezeu în trei Fețe: Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt. Numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevărat și Te mărturisesc și Te slăvesc, Ție mă închin și-Ți slujesc pururea, cu toată inima și cu toată puterea. O, Părinte sfinte, milostivește-Te spre noi! O, binecuvântat Fiu al lui Dumnezeu, mântuiește-ne de iad! O, Duhule Sfinte, dă-mi darul și acoperământul Tău! Multmilostive Stăpâne, rogu-Te, șterge păcatele mele cele multe, după mulțimea îndurărilor Tale. Mulțumescu-Ți cu toată inima mea pentru bunătățile ce-mi trimiți în toat...

  5 Deci a venit la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de locul pe care Iacob i l-a dat lui Iosif, fiul său; 6 și era acolo fântâna b lui Iacob. Iar Iisus, ostenit de călătorie, S'a așezat lângă fântână; era ca la al șaselea ceas c . 7 Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: „Dă-Mi să beau!“ 8 Că ucenicii Săi se duseseră în cetate să cumpere merinde. 9 Femeia samarineancă I-a zis: „Cum!, tu, care ești iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samarineancă...?“ - Pentru că Iudeii nu au amestec cu Samarinenii -. d 10 Iisus i-a răspuns, zicând: „Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu și Cine este Cel care-ți zice: Dă-Mi să beau!, tu ai fi cerut de la El, și El ți-ar fi dat apă vie“. 11 Femeia I-a zis: „Doamne, nici găleată nu ai, iar fântâna este adâncă; de unde dar ai apa cea vie? 12 Ești tu cumva mai mare decât părintele nostru Iacob, care ne-a dat această fântână, și el însuși a băut din ea, ca și fiii lui și turmele lui?“ 13 Iisus, răspu...

  19 Acuma, cei ce se împrăștiaseră în urma necazului întâmplat pe timpul lui Ștefan au trecut până'n Fenicia și'n Cipru și'n Antiohia, nimănui grăind cuvântul decât Iudeilor. 20 Dar erau unii dintre ei, bărbați ciprioți și cireneni care, venind în Antiohia, grăiau și către Elini a , binevestindu-L pe Domnul Iisus. 21 Și mâna Domnului era cu ei și mare era numărul celor ce au crezut și s'au întors la Domnul. 22 Și vorba despre ei s'a auzit în urechile Bisericii din Ierusalim și l-au trimis pe Barnaba până la Antiohia. 23 Acesta, sosind și văzând harul lui Dumnezeu, s'a bucurat și-i îndemna pe toți să rămână în Domnul cu inima statornică. 24 Că era bărbat bun și plin de Duh Sfânt și de credință. Și mulțime multă I s'a adăugat Domnului. 25 Și a plecat Barnaba la Tars, ca să-l caute pe Saul. 26 Și găsindu-l, l-a adus la Antiohia. Și au stat acolo un an întreg, împreună îndrumând în Biserică b și învățând mult popor. Și în Antiohia s'au numit ucenicii, pe...

  ) F rați creștini, S amarineanca a venit la puțul lui Iacov, ca să scoată apă, însă aci a aflat mântuirea sufletului său. Ea n-a știut mai dinainte și nici nu s-a gândit că acolo va afla pe Mântuitorul lumii. Altceva a căutat și altceva a aflat. A căutat apă stricăcioasă și a aflat Împărăția cerească. Dumnezeu a vrut să miluiască pe samarineancă, de aceea a rânduit ca, în ceasul în care Cel Unul-Născut, Fiul Lui, a ajuns la puțul lui Iacov, să vie și ea acolo, ca să scoată apă, și, crezând în Iisus, să se mântuiască. A rânduit Dumnezeu mântuirea ei, a chemat-o prin învățătura Fiului Său și a făcut-o dreaptă și sfântă prin credință și pocăință, slăvind și încununând sufletul ei, așa cum ne încredințează Apostolul Pavel că Dumnezeu cinstește pe toți cei aleși și chemați, zicând: „Iar pe cei care mai înainte i-a rânduit, pe aceia i-a și chemat; și pe care i-a chemat, pe aceia i-a și îndreptat; iar pe care i-a îndreptat, pe aceia i-a și preamărit“ (Romani 8, 30), Deci, dacă Dumnez...