REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  ​Astăzi, 1 august, Biserica și neamul românesc fac comemorarea nașterii uneia dintre cele mai uimitoare, dinamice și profunde figuri ale duhului hesihast din secolul al XX-lea: Ieroschimonahul Nil Dorobanțu. Născut în anul 1920 în satul Crainici (județul Mehedinți), cel ce avea să devină „nebunul pentru Hristos” al Olteniei și Moldovei a ars ca o făclie de jertfă într-o epocă întunecată de ateismul comformist și opresiunea comunistă. ​Așteptat să urmeze o carieră militară sau universitară de excepție – fiind absolvent de Școală Militară, Licențiat în Teologie și Filosfie –, Nicolae Dorobanțu a lepădat toate mărirea și treptele lumești pentru a îmbrăca haina monahală. Primit în cinul călugăresc sub numele de Nil, iar mai apoi primit în treptele ieromonahiei și ieroschimonahiei, Părintele Nil a devenit un rugător de foc, străbătând satele și mănăstirile țării desculț, îmbrăcat în rasă simplă sau sac de pânză, purtând crucea și Evanghelia în mâini. ​Mărturisirea sa nu cunoștea ju...

 

  ​Se povestește că într-un sat izolat, oamenii stăteau adunați în jurul singurei fântâni din ținut, plângându-și amărăciunea. Apa devenise atât de amară și de stricată încât nimeni nu o mai putea bea, iar seceta începuse să pârjolească pământul și sufletele lor. Sătenii cârteau, se certau între ei și se lăsaseră prinși de deznădejde, uitând să mai ridice ochii spre cer. ​Printre ei trăia un bătrân sihastru, om cu viață curată, care purta mereu la piept o cruce simplă din lemn de mesteacăn. Văzând suferința oamenilor, bătrânul s-a apropiat de marginea fântânii, a scos crucea de la gât, a închinat apa în chipul Sfintei Cruci și a lăsat lemnul cel sfânt să atingă adâncul apelor. ​În acea clipă, apa a început să limpezească, iar amărăciunea a pierit cu desăvârșire, făcându-se dulce și răcoritoare. Uimiți, oamenii au căzut în genunchi, iar bătrânul le-a zis: ​„Nu apa era cea mai amară, ci inimile voastre lipsite de rugăciune și de răbdare. Așa cum lemnul acesta a tămăduit apa, tot...

    Doamne Iisuse Hristoase, Judecatorul meu Preadrept! Cunosc ca pacatele mele sunt fara de numar. De aceea Te rog in aceasta zi, in care de Iosif și de Nicodim pus fiind in Mormant, Te-ai pogorat in iad cu Sfantul și Indumnezeitul Tau suflet și de acolo ai departat intunericul cu lumina Dumnezeirii Tale și ai adus bucurie nespus de mare stramosilor nostri, caci i-ai mantuit de sclavia cea cumplita și i-ai suit in rai. Ingroapa pacatele mele și cugetele mele cele rele și viclene, ca sa piara din mintea mea și sa nu se mai lupte cu sufletul meu. Lumineaza intunecatul iad al inimii mele, alunga intunericul pacatelor mele, și suie mintea mea la cer, ca sa ma bucur de Fata Ta. Asa Doamne, primeste umilita mea rugaciune ca o tamaie mirositoare, pentru rugaciunile iubitei Tale Maici, care Te-a vazut pe Cruce pironit intre doi talhari, și de durerile Tale cumplite i s-a ranit inima; care impreuna cu ucenicii și cu mironositele Te-au pus in mormant, care a treia zi Te-au vazut inviat...

  32 Iar Iisus, chemându-i la Sine pe ucenicii Săi, le-a zis: „Milă Îmi este de mulțime, că iată sunt trei zile de când așteaptă lângă Mine și n'au ce să mănânce; și nu vreau să le dau drumul flămânzi, ca să nu se istovească pe cale“. 33 Și ucenicii I-au zis: „De unde să avem noi aici, în pustiu, atâtea pâini încât să săturăm atâta mulțime?“ 34 Și Iisus i-a întrebat: „Câte pâini aveți?“ Ei au răspuns: „Șapte și câțiva peștișori“. 35 Și poruncind mulțimii să șadă pe pământ, 36 a luat cele șapte pâini și peștii și, mulțumind, a frânt și le-a dat ucenicilor; iar ucenicii, mulțimilor. 37 Și au mâncat toți și s'au săturat; și au strâns șapte coșuri pline cu rămășițe de fărâmituri. 38 Iar cei ce au mâncat erau ca la patru mii de bărbați, afară de femei și de copii. c 39 Și după ce a dat drumul mulțimilor, S'a suit în corabie și S'a dus în ținutul Magdala.

  Prochimen, al Tuturor Sfinților, glasul al 7-lea (Psalmul 31, 12) B ucurați-vă în Domnul și vă veseliți, drepților. Stih: Fericiți cărora s-au iertat fărădelegile și cărora s-au acoperit păcatele. Alt prochimen, pentru cei morți, glasul al 6-lea (Psalmul 24, 14) S ufletul lor întru bunătăți se vor sălășlui și seminția lui va moșteni pământul. Stih: Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu. 6 Cel ce ține ziua c , pentru Domnul o ține; și cel ce nu ține ziua, pentru Domnul n'o ține. Și cel ce mănâncă, pentru Domnul mănâncă, fiindcă-I mulțumește lui Dumnezeu; și cel ce nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă, și-I mulțumește lui Dumnezeu. 7 Că nimeni dintre noi nu trăiește pentru sine și nimeni nu moare pentru sine. 8 Că dacă trăim, pentru Domnul trăim; și dacă murim, pentru Domnul murim. Așadar, și dacă trăim, și dacă murim, ai Domnului suntem. 9 Căci pentru aceasta a trăit și a murit și a înviat d Hristos, ca El să stăpânească și peste morți și peste vii. A liluia,...

  Glasul al VIII-lea. (1-6 august, 13 august și 24 august - 21 septembrie) Cântarea I: C ruce însemnând Moise de-a dreptul, cu toiagul, Marea Roșie a despărțit lui Israel, celui ce cu piciorul a trecut-o; iar de-a curmezișul lovind-o, a împreunat-o împotriva carelor lui Faraon, înscriind deasupra nebiruita armă. Pentru aceasta, lui Hristos, Dumnezeul nostru, sa-I cântam, ca S-a preaslăvit. Cântarea a III-lea: T oiagul spre închipuirea tainei se primește, că, prin odrăslire, a ales preot; iar acum Bisericii, celei mai înainte neroditoare, a înflorit lemnul Crucii, spre putere și spre întărire. Cântarea a IV-lea: A uzit-am, Doamne, taina rânduielii Tale, înțeles-am lucrurile Tale și am slăvit Dumnezeirea Ta. Cântarea a V-lea: O , de trei ori fericite lemn, pe care S-a răstignit Hristos, Împăratul și Domnul; prin care a căzut cel ce a înșelat cu lemnul, biruit fiind de Cel ce S-a pironit pe tine cu trupul, de Dumnezeu, Cel ce dă pace sufletelor noastre! Cântarea a VI...

  Glasul 4 Cel Ce Te-ai înălțat... C el ce Te-ai înălțat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui nou numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruiește-i, Hristoase Dumnezeule; veselește cu puterea Ta pe cei binecredincioși, dăruindu-le biruință asupra celui protivnic, având ajutorul Tău armă de pace, nebiruită biruință.

  Tropar la Praznicul Scoaterii Sfintei Cruci, glasul 1: M ântuiește, Doamne, poporul Tău și binecuvintează moștenirea Ta. Biruință binecredincioșilor creștini asupra celui protivnic dăruiește și cu Crucea Ta păzește pe poporul Tău. C ântarea 1, glasul al 8-lea. Irmosul: P e Faraon cel purtat în car, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind și despărțind marea; și pe Israel cel ce fugea l-a arătat mergător pedestru, pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu. Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim. S fintei Cruci a Domnului celei de viață făcătoare, astăzi toți să ne închinăm cu minte curată și cu gând binecredincios. Că este pusă înainte, dăruind celor ce se apropie de ea sfințire și mântuire, strălucire, slavă și milă. Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim. C rucea cea de viață dăruitoare, pusă înainte și văzută fiind, revarsă raze de dar ...

  Preotul dă obișnuita binecuvântare: B inecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Strana: Amin. Iar dacă nu este preot, se zice: Î n Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin! Apoi Rugăciunile începătoare: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție. Î mpărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. S finte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni) Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. P reasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău. D oamne, miluiește. (de 3 ori) Sl...