REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  Preotul dă obișnuita binecuvântare: B inecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Strana: Amin. Iar dacă nu este preot, se zice: Î n Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin! Apoi Rugăciunile începătoare: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție. Î mpărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. S finte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni) Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. P reasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău. D oamne, miluiește. (de 3 ori) Sl...

  ​Cetatea Gaza, odinioară un bastion al păgânătății în Palestina, rămâne în istoria creștinismului drept locul unde puterea credinței a dărâmat nu doar idoli de piatră, ci și zidurile suferinței trupești. Central în această transformare spirituală este Sfântul Porfirie, un bărbat a cărui viață a fost marcată de o vindecare miraculoasă și de o misiune apostolică neclintită. ​De la bogăția Tesalonicului la pustia Iordanului ​Născut într-o familie înstărită din Tesalonic, Porfirie a ales la vârsta de 25 de ani calea lepădării de sine. După cinci ani petrecuți în asceza Egiptului și alți cinci în peșterile Iordanului, trupul său a cedat în fața bolii. Ajuns la Ierusalim, deși chinuit de o paralizie severă, Porfirie nu a încetat să se târască spre locurile sfinte. ​Minunea vindecării la Golgota ​Momentul de cotitură a avut loc în timpul unei privegheri, când, epuizat de durere, Porfirie a căzut într-o vedenie lângă stânca Golgotei. L-a văzut pe Hristos pe Cruce și pe tâlharul cel ...

  M onahul Marcu pe Porfirie îl întreabă: O log erai ieri, sfințite părinte, P e genunchii tăi t u către biserică te târâiai. C u mine de mână așa ai fost, I ar astăzi, Iată! ești vindecat! N oaptea bolnav ai petrecut-o, Ș i iată zorii te-au găsit sănătos! A tât de fulgerător, cine te-a vindecat? A l alesului doctor nume S pune-mi-l și mie degrabă! C ătre Marcu, Porfirie astfel grăi: V indecătorul meu, Ziditorul meu este, I eri pe Golgota, eu de durere am adormit, î nvins de suferință. C a și când aș fi fost de față, A tunci în vis cu ochii mei am văzut P e Stăpânul meu pironit pe Cruce, I ar pe cealaltă, pe bunul tâlhar. V ăzându-L, am strigat!: O Stăpâne și Doamne, P omenește-mă, P omenește-mă și pe mine Î ntru împărăția Ta! - S tăpânul Cel Bun către tâlharul a grăit: C oboară și vindecă trupul lui, A șa cum și Eu pe al tău suflet L -am vindecat. G rabnic bunul tâlhar a coborât de pe cruce, M -a îmbrățișat, m-a sărutat, și m-a ridicat, Z icându-mi...

  ​Tinerețea și Chemarea Monahală ​Sfântul Porfirie s-a născut în a doua jumătate a secolului al IV-lea în Tesalonic, într-o familie nobilă și înstărită. La vârsta de 25 de ani, simțind chemarea către o viață dedicată exclusiv lui Dumnezeu, a părăsit confortul casei părintești și s-a retras în asprimea pustiei Egiptului. Sub îndrumarea unui duhovnic iscusit, a primit tunderea în monahism, petrecând cinci ani în asceză deplină. ​Pelerinajul și Vindecarea Minunată ​Dorința de a se închina la Locurile Sfinte l-a purtat spre Ierusalim, însoțit de credinciosul său ucenic, Marcu (cel care avea să devină biograful său). Timp de alți cinci ani, Porfirie a trăit într-o peșteră de lângă Iordan, însă o boală gravă de picioare l-a imobilizat. Dând dovadă de o voință de fier, acesta se târa pe genunchi pentru a nu lipsi de la slujbele bisericești. Credința i-a fost răsplătită printr-o vedenie divină: Mântuitorul Hristos i s-a arătat și l-a vindecat instantaneu, redându-i puterea de a merge....

 

  ​Se spune că, pe vremea când Sfântul Tarasie păstorea Constantinopolul, un tânăr pictor a venit la el plângându-se că nu reușește să picteze chipul Mântuitorului așa cum și-ar dori. „Mâna îmi tremură, iar culorile par moarte pe lemn,” spunea el cu amărăciune. ​Sfântul l-a privit cu blândețe și, în loc să-i vorbească despre tehnica picturii sau despre canoane, l-a luat de mână și l-a dus la poarta palatului patriarhal. Acolo, o mulțime de sărmani și bolnavi așteptau hrana pe care Sfântul o împărțea zilnic. ​Sfântul Tarasie s-a aplecat în fața unui bătrân gârbovit, i-a spălat rănile și i-a oferit propria sa mantie. Apoi, întorcându-se către pictor, i-a șoptit: ​— Vezi tu, fiule? Înainte de a așeza chipul lui Hristos pe lemn, trebuie să înveți să-L recunoști în omul de lângă tine. Icoana de pe perete este fereastra către Cer, dar săracul de la ușa ta este Hristos Însuși care te privește în ochi. ​Se spune că, întorcându-se la atelierul său, pictorul nu a mai privit doar spre cu...

    Doamne atotputernice și atotîndurate, știu că Te-ai născut Om din Sfânta Fecioară, în peșteră, și ai fost vândut cu treizeci de arginți de ucenicul cel viclean, ca să ne răscumperi pe noi, păcătoșii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta rogu-Te să Te milostivești și spre mine, vânzătorul! Primește, Doamne, această smerită rugăciune a mea, căci mă mâhnesc pentru că Te-am întristat și mă amărăsc pentru că Te-am mâniat fără de număr. Spre Tine, preabunule, îmi pun toată nădejdea și cred că Tu, Care din iubire de oameni ai primit să fii vândut pentru noi, Te vei milostivi și spre mine acum, ca de muncile cele veșnice să mă mântuiești și împărăției Tale să mă învrednicești. Nu Te depărta de la mine, Doamne, ci-mi ajută ca întru toate să fac voia Ta și să nu Te mai răstignesc în toate zilele cu păcatele mele, nici să Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum făceau iudeii cei necredincioși în vremea sfintelor Tale patimi, ci ca femeia cea desfrânată să-ți spăl picio...

  Marcu 11, 22-26; Matei 7, 7-8 22 Și răspunzând, Iisus le-a zis: „Aveți credință în Dumnezeu. 23 Adevăr vă spun că cel ce i-ar zice muntelui acestuia: Ridică-te și te aruncă în mare!, și nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice. 24 De aceea vă spun: Pe toate câte le cereți rugându-vă, să credeți că le-ați și primit b , și le veți avea. 25 Iar când stați de vă rugați, iertați orice aveți împotriva cuiva, pentru ca și Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greșalele voastre. 26 Iar dacă voi nu iertați, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta vouă greșalele“. 7 Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide; 8 că oricine cere, primește; cel ce caută, află; și celui ce bate i se va deschide.

Facere 1, 14-23 14 Și a zis Dumnezeu: „Să fie 'ntru tăria cerului luminători care să lumineze pământul l , să despartă ziua de noapte și să fie ei spre semne m și spre anotimpuri și spre zile și spre ani, 15 și să fie ei întru tăria cerului luminători să lumineze pământul!“ Și a fost așa: 16 Dumnezeu i-a făcut pe cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare spre stăpânirea zilei și luminătorul cel mai mic spre stăpânirea nopții, și stelele. 17 Și le-a pus Dumnezeu întru tăria cerului, ca să lumineze pământul, 18 să stăpânească ziua și noaptea și să despartă lumina de întuneric. Și a văzut Dumnezeu că este bine. 19 Și a fost seară și a fost dimineață: ziua a patra. 20 Și a zis Dumnezeu: „Puiască apele puiță de ființe vii n ; și păsări să zboare peste pământ în largul tăriei cerului!“ Și a fost așa: 21 A făcut Dumnezeu înotătoarele cele mari o și toate ființele vii care mișună, și pe care apele le puiesc p după felul lor, și toate păsările înaripate după felul lor. Și a văz...

  Prorocia lui Isaia 2, 3-11 3 Și multe neamuri vor merge și vor zice: Veniți să ne suim în muntele Domnului, în casa Dumnezeului lui Iacob!; El ne va spune nouă calea Sa; iar noi vom merge pe ea, că din Sion va ieși Legea și din Ierusalim cuvântul Domnului. 4 Și El va face judecată între neamuri, și multe popoare va mustra. Iar ele-și vor preface săbiile în fiare de plug și lăncile în seceri; un neam nu va ridica sabie împotriva altui neam și ele nu vor mai învăța să se războiască. a 5 Și acum, tu, casă a lui Iacob b : Veniți, și să umblăm în lumina Domnului! 6 Căci El Și-a lepădat poporul, casa lui Iacob, pentru că țara lor e plină de vrăji cum era altădată, ca și aceea a celor de alt neam c , și mulți copii străini li s-au născut. d 7 Căci țara lor s'a umplut de argint și de aur și nenumărate erau vistieriile lor; și țara li s'a umplut de cai, iar carele lor sunt fără număr. 8 Și s'a umplut pământul de urâciuni: - chiar lucrul mâinilor lor - și s-au în...

  Glasul al 4-lea P odobie: Arătatu-Te-ai astăzi... C a un soare mare, cu strălucirile dogmelor și ale minunilor, luminezi întotdeauna plinirea lumii, tăinuitorule al celor cerești, Preafericite Tarasie.

  Troparul Sfântului Ierarh Tarasie, Patriarhul Constantinopolului, glasul al 4-lea: Î ndreptător credinței și chip blândețelor, învățător înfrânârii te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte și cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Tarasie, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre. C ântarea 1, glasul al 4-lea. Irmosul: D eschide-voi gura mea și se va umplea de Duhul și cuvânt răspunde-voi Împărătesei Maici; și mă voi arăta luminat prăznuind și voi cânta minunile ei, bucurându-mă. Stih: Sfinte Părinte Tarasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. R evărsându-se râurile harurilor Duhului astăzi, la pomenirea ierarhului lui Hristos, adapă cugetele credincioșilor și spală patimile și spurcăciunile sufletelor. Stih: Sfinte Părinte Tarasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. P rimind de sus veșmântul preoției, l-ai făcut strălucitor de fapte bune, Sfinte Ierarhe Tarasie și te-ai arătat între preoți...