REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  Glasul 4 M ucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

  ​Cetatea Prusiei este în părțile Bitiniei și se învecinează cu Frigia și Moesia, și este aproape de muntele Olimpului. În această cetate Sfîntul Timotei a fost episcop, iar pentru curățenia și sfințenia sa a luat de la Dumnezeu darul facerii de minuni. El a ucis un balaur ce se încuibase într-o peșteră sub un chiparos și care vătăma dobitoacele și oamenii. El l-a ucis cu rugăciunea și cu semnul Sfintei Cruci, aruncîndu-i în gură un acoperămînt cu care se acoperea sfințita pîine pe dumnezeiescul jertfelnic. El a înviat pe un împărat cu numele Hareta, care zăcea de o boală foarte grea și care era aproape de porțile iadului. Asemenea și pe o împărăteasă oarecare a întors-o de la moarte la viață și, din întunericul închinării de idoli, a adus-o la lumina sfintei credințe. El toate bolile a tămăduit cu darul cel dat lui și alte multe minuni a făcut, cu puterea lui Hristos. ​A luminat turma sa cu învățătura și pe mulți din cei necredincioși i-a întors la cunoștința adevăratului Dumne...

  ​Din pricina marii curății a lui Timotei, Domnul i-a dăruit lui harul facerii de minuni, cu care vindeca bolile cele multe și grele ale poporului. În timpul împărăției răului Iulian cel care s-a lepădat de Hristos [apostatul], Sfântul Timotei a fost aruncat în temniță. Chiar și în temniță fiind, credincioșii veneau la el ca să asculte învățămintele cele mântuitoare ale păstorului lor. Aflând de acestea, Iulian a poruncit călăului să taie capul lui Timotei în temniță, la anul 362. Sufletul bunului păstor s-a înălțat la ceruri, iar sfintele lui moaște au rămas de minuni făcătoare, ca să ajute poporului celui sărman și să slăvească astfel pe Dumnezeu. ​ Listă biografică și surse hagiografice: ​ Proloagele de la Ohrida (Sfântul Nicolae Velimirovici) – Sursa principală a textului și a mărturiei despre păstorirea, minunile și pătimirea sfântului. ​ Sinaxarul Bisericii Ortodoxe (10 iunie) – Menționarea oficială a pomenirii Sfântului Sfințit Mucenic Timotei în calendarul bizant...

  ​Aceasta este o traducere realizată cu ajutorul inteligenței artificiale din versiunea în engleză. ​Sfântul Ieromucenic Timotei, Episcop de Prusa (Bitinia), a primit de la Domnul darul facerii de minuni datorită curăției și sfințeniei vieții sale. La Prusa a convertit mulți păgâni la credința în Hristos. Împăratul Iulian Apostatul (361-363), auzind despre Sfântul Timotei, l-a închis în temniță, dar chiar și acolo sfântul a continuat să propovăduiască Evanghelia. Iulian i-a interzis să învețe despre Iisus Hristos, dar sfântul a continuat să răspândească credința creștină. În cele din urmă, împăratul a dat ordin să fie decapitat. Sfintele sale moaște au fost apoi transferate la Constantinopol. ​ Notă biografică: ​ Nume: Sfântul Ieromucenic Timotei ​ Funcție / Demnitate: Episcop de Prusa (Bitinia) ​ Perioada martiriului: În timpul domniei împăratului Iulian Apostatul (361-363) ​ Har și lucrări: Darul facerii de minuni, convertirea păgânilor și propovăduirea neîncetată a ...

 

  ​ Autor, teolog și jurnalist: Daniel Caranda ​Se povestește că, după ce a condus cu mână de fier Biserica Alexandriei și a apărat cu prețul libertății sale titlul de Theotokos la Sinodul de la Efes, Sfântul Chiril privea adesea spre un mozaic uriaș aflat în catedrala sa patriarhală. Fiecare piatră colorată, fixată cu trudă în tencuială, contribuia la chipul strălucitor al Maicii Domnului. Cu toate acestea, în inima ierarhului rămăsese o singură piatră lipsă: amintirea dureroasă a conflictului cu Sfântul Ioan Gură de Aur, pe care unchiul său îl condamnase, iar el, din loialitate familială, refuzase ani la rând să-l treacă în dipticele sfinților. ​Într-o noapte de veghe și rugăciune, Sfântul Chiril a căzut într-un somn ușor și s-a văzut ridicat în fața unui templu de lumină nepământeană. În mijlocul lui, pe un tron de slavă, se afla Împărăteasa Cerurilor, înconjurată de cete de sfinți. Printre ei, strălucind ca soarele, stătea chiar Sfântul Ioan Gură de Aur. Tânjind să se aprop...

     Doamne, Dumnezeul meu, osândit stau înaintea feței Tale celei sfinte și-mi mărturisesc nevrednicia, neputința și sărăcia mea cea mare. Pentru aceasta mă rog Ție, o, izvorule cel dulce și noianule al milostivirilor: deschide stavilele cerului și plouă peste mine bunătățile îndurărilor Tale, ca să pot izvorî lacrimi care să-mi spele și să-mi curățească sufletul de întinăciunea păcatelor mele, cu tare și adevărată pocăință. Și ca să mă învrednicești de acest dar, Stăpâne, pun mijlocitor pe Înaintemergătorul Ioan, către care zic: o, învățătorule al pocăinței și slăvite proorocule, cel ce ești mai mare decât toți proorocii, precum Însuși Fiul lui Dumnezeu te-a mărturisit în Sfânta Evanghelie, tu, care ai arătat norodului pe Stăpânul Hristos, Cel pe care L-ai botezat în Iordan și ai văzut cerurile deschizându-se, care ai auzit glasul Părintelui ceresc și ai văzut pe Duhul Sfânt ca un porumbel pogorându-Se peste El, rogu-te, ajută-mi cu mijlocirea ta, ca cel ce șezi în cer ...

  15 Feriți-vă de profeții mincinoși, care vin la voi în haine de oi d , iar pe dinlăuntru sunt lupi răpitori. 16 După roadele lor îi veți cunoaște. Au doară se culeg struguri din spini sau smochine din mărăcini? 17 Așa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele. 18 Nu poate pomul bun să facă roade rele, nici pomul rău să facă roade bune. 19 Iar orice pom care nu face roadă bună se taie și se aruncă în foc. 20 De aceea, după roadele lor îi veți cunoaște. 21 Nu tot cel ce-Mi zice: Doamne, Doamne! va intra în împărăția cerurilor, ci acela care face voia Tatălui Meu Celui din ceruri.

  Prochimen, glasul al 7-lea (Psalmul 63, 11) V eseli-se-va cel drept de Domnul și va nădăjdui în El și se vor lăuda toți cei drepți la inimă. Stih: Auzi, Dumnezeule, glasul meu, când mă rog Ție. 4 Plata celui ce face fapte nu i se socotește după har, ci după datorie a ; 5 dar celui ce nu face fapte, însă crede în Cel care-l îndreptățește pe cel nelegiuit, credința lui i se socotește ca dreptate. 6 Așa cum și David vorbește despre fericirea omului căruia Dumnezeu îi socotește dreptatea în afara faptelor: 7 Fericiți cei cărora li s'au iertat fărădelegile și ale căror păcate li s'au acoperit; 8 fericit bărbatul căruia Domnul nu-i va socoti păcatul. 9 Acum, fericirea aceasta este ea numai pentru cei tăiați împrejur, sau și pentru cei netăiați împrejur? Căci zicem: I s'a socotit lui Avraam credința ca dreptate. 10 Cum însă i s'a socotit?: când era tăiat împrejur, sau când era netăiat împrejur? Nu când era tăiat împrejur, ci când era netăiat împrejur. 11 Iar semnul ...

  Glasul 4 Arătatu-Te-ai astăzi... I erarhilor prea mari ai Bisericii și vitejilor apărători ai dreptei credințe în Hristos, păziți pe toți cei ce cântă: mântuiește, Îndurate, pe cei ce Te cinstesc pe Tine, cu credință. Glasul 6 Plinind rânduiala cea pentru.. A dâncul învățăturilor cuvântării de Dumnezeu, lămurit ne-ai izvorât nouă din izvoarele Mântuitorului, care îneacă eresurile, fericite și turma nevătămată de întreitele valuri o păzește; că marginilor ești învățător, ca cel ce arăți cele dumnezeiești.

  Troparul Sfântului Ierarh Chiril, Arhiepiscopul Alexandriei, glasul al 8-lea: Î ndreptătorule al Ortodoxiei, învățătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu și al curației și luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Sfinte Ierarhe Chiril, înțelepte, cu învățăturile tale pe toți i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre. Cântarea l, glasul al 4-lea. Irmosul: A dâncul Mării Roșii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israel cel de demult cu mâinile lui Moise în chipul crucii puterea lui Amalic în pustie a biruit. Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C a unul ce te-ai arătat luminător luminat prin raze cuvântătoare, ne strălucești nouă de la Dumnezeu harul Duhului cel dătător de lumină, ca după vrednicie să lăudăm pomenirea ta, Sfinte Părinte Chirile. Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. U mplutu-te-ai de luminarea dumnezeiescului Duh, Sfin...

  Glasul 8 Î ndreptătorule al Ortodoxiei, învățătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu și al curației și luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Sfinte Ierarhe Chiril, înțelepte, cu învățăturile tale pe toți i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

  Glasul 3 P e ierarhii Domnului, pe tâlcuitorii dogmelor; pe păstorii alexandrinilor propovăduitori ai adevărului, perechea cea iubită de Dumnezeu; pe străluciții luminători, risipitori ai întunericului celor nelegiuiți: pe Sfântul Atanasie cel Mare, secerătorul ereticilor, împreună cu Sfântul Ierarh Chiril, cel ce a cinstit precum se cuvine pe Născătoarea de Dumnezeu, veniți toți iubitorii de prăznuire și adunându-ne cu veselie și cu cântări să-i cinstim; că ei se roagă neîncetat lui Dumnezeu pentru noi toți.

  ​ Autor, teolog și jurnalist: Daniel Caranda ​Marele între dascăli, Sfântul Chiril, era din Alexandria, născut din părinți dreptcredincioși și de neam bun, nepot de soră al lui Teofil, patriarhul Alexandriei. Fiind crescut cu îngrijire, s-a făcut foarte iscusit în filosofie și în fapte bune. El era desăvârșit învățat și deprins cu cărțile bisericești, elinești și latinești, atât în înțelepciunea cea dinafară, cât și în cea dinăuntru. El se îndeletnicea totdeauna cu citirea și cugetarea dumnezeieștilor Scripturi. ​Pentru aceea și Teofil, unchiul lui, văzând în el atâta înțelepciune și fapte bune, l-a numărat în rândul clericilor Bisericii, hirotonindu-l arhidiacon. Sfântul Chiril era sădit în grădina Bisericii lui Hristos, întocmai ca un crin binemirositor și frumos, care înflorea cu curăția și cu faptele bune, și care umplea pe credincioși cu mirosul dumnezeieștii lui înțelepciuni. ​După ce a murit Teofil, toți clericii de obște și mirenii au ales ca patriarh al Alexandriei p...

  ​ Autor, teolog și jurnalist: Daniel Caranda ​Sfântul Chiril a trăit pe vremea împăratului Teodosie cel Tânăr (408-450), nepot de soră fiind lui Teofil, arhiepiscopul Alexandriei, și urmaș la scaunul acestuia. A fost, încă, și apărător al adevărului la sfântul și cel de al treilea Sinod a toată lumea, ce s-a adunat la Efes (431) și a surpat pe rău credinciosul Nestorie, care răspândise multe hule împotriva Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu. Deci, strălucind în multe bune lucrări, s-a mutat către Domnul. Pomenirea lui se face și la 18 ianuarie, împreună cu Sfântul Atanasie cel Mare. ​ Sursă documentară: Proloagele

  S fântul Chiril cel neclintit Z idirea uimește cu credința lui. V iteazul se înconjoară cu Sfânta Cruce, A rma lui tare de apărare. E l împotriva dușmanilor Bisericii se înarmează: î mpotriva evreilor, ai Crucii dușmani. E l pe Novațieni i-a vădit fără milă, C ei care cu ei înșiși se mândreau, C ei care hotar puneau milostivirii, C ei care mai înainte de Judecată P e păcătoși osândeau, C ei care îndrăzneau a huli P uterea lui Dumnezeu, C um că ea nu ar putea face minuni. D ar cel mai tare Chiril strălucit-a Î n bătălia contra răului Nestorie, A l Ortodoxiei dărâmător, A l Maicii Domnului nostru hulitor. S tăpâna de Dumnezeu Născătoarea lui Chiril Î n ajutor i-a stat, C ând marele patriarh pe drăcescul Nestorie l -a biruit ș i de neghinele lui a curățit Biserica. T oate aceste biruințe fost-au C u al Maicii lui Dumnezeu Pururea Fecioară p uternic ajutor. C hiril a fost al Ortodoxiei cavaler; D e aceea pe El Biserica pururea îl slăvește Ș i lui i se ro...

  ​ Autor, teolog și jurnalist: Daniel Caranda ​Sfântul Chiril acesta a fost de neam nobil și rudenie apropiată a lui Teofil, Patriarhul Alexandriei, căruia i-a și urmat în scaun. În timpul vieții lui el a avut de dus trei amarnice lupte: împotriva ereticilor novațieni, împotriva ereticului Nestorie și împotriva evreilor din Alexandria. ​Novațienii își aveau sorgintea la Roma, și se numeau așa după presbiterul Novațian, căpetenia ereziei. Ei se mândreau cu virtuțile lor, umblau îmbrăcați numai în alb, opreau cu strășnicie cununia a doua și susțineau că nu trebuie să se facă rugăciuni pentru cei căzuți în păcate de moarte și de asemenea că aceia căzuți de la dreapta credință nu mai au voie să fie reprimiți în Biserică, chiar dacă se pocăiesc pururea cu amar. Chiril i-a spulberat pe aceștia cu cuvântul și i-a alungat astfel din Alexandria, împreună cu episcopul lor. ​Lupta cu evreii a fost mult mai grea și ea a fost sângeroasă. Încă din timpurile în care Alexandru cel Mare înte...

  ​ Autor, teolog și jurnalist: Daniel Caranda ​Aceasta este o traducere realizată din versiunea în limba engleză, revizuită și adaptată pentru publicul ortodox. ​Sfântul Chiril, Arhiepiscopul Alexandriei, un distins apărător al Ortodoxiei și un mare dascăl al Bisericii, provenea dintr-o familie creștină ilustră și evlavioasă. A studiat științele seculare, inclusiv filosofia, pero mai presus de toate s-a străduit să dobândească cunoașterea Sfintelor Scripturi și a adevărurilor Credinței Creștine. În tinerețe, Chiril a intrat în mănăstirea lui Macarie din dealurile Nitriei, unde a rămas șase ani. Teofil (385-412), Patriarhul Alexandriei, l-a hirotonit diacon, l-a numărat printre cler și l-a însărcinat să propovăduiască. ​La moartea Patriarhului Teofil, Chiril a fost ales în unanimitate pe tronul patriarhal al Bisericii Alexandriei. A condus lupta împotriva răspândirii ereziei novatiene în Alexandria, care învăța că orice creștin care căzuse de la Biserică în timpul unei persecuț...