STEJARUL LUI MOȘ ANDREI
În măreția ta, stejar al vremii, Ridici cu umilință brațele spre cer, Ca într-o rugă ce aprinde lumea Cu recunoștință...Nepătruns mister... Ne-ngădui sub coroana ta cea deasă, Ademenind auzul călătorului În foșnetul pădurii milenare, Ce a căzut sub scrâșnetul toporului. Neînfricat, ai refuzat să te apleci, Vremelnicia șerpuind prin ramuri Și azi pașii apostolului odihnești, Brodând până la cer albele-ți flamuri. Pe voalul nopții de satin ninge lin... Aripi de înger ne trimite duhul, În lumina lui de candelă, stejarul Îmbrățișează cu inima văzduhul. Miracolul iertării stă aninat În vârfu-i alb, divină înălțare, Când Moș Andrei cu-al său toiag Aduce în oameni vindecare. Din Galileea, de pe malul mării Și până-n Dobrogea, srăvechi pământul dac Ai aruncat semințele iubirii, Popoare și popoare ai încreștinat. Înviforate valuri se desfac În mrejele iubirii învățate, Pe calea dreaptă, adusă de Iisus, Urmată de apostoli pân la moarte. În măreția ta, stejar al vrem...