REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  C u sângiuirile Mucenicilor Tăi, celor din toată lumea, ca și cu o porfiră și vison împodobită fiind Biserica Ta, printr-înșii grăiesc către Tine, Hristoase Dumnezeule: poporului Tău trimite-i îndurările Tale, pace lumii dăruiește și sufletelor noastre mare milă.

  ​La cuvintele Apostolului: „Și nu numai atât, ci ne lăudăm, și în suferințe” (Romani 5, 3) ​Este o muncă grea pentru lucrătorul de pământ a conduce plugul, a trage brazdele, a arunca sămânța, a suferi vremea rea și frigul, a abate de la ogor apa cea de prisos, a săpa canale prin mijlocul ogorului și a fânețelor. Dar această muncă obositoare și foarte grea i se face ușoară și suferită când privește cu duhul semănăturile cele înverzite, secera cea ascuțită, aria cea plină de snopi și bucuria cu care se aduc acasă roadele coapte. ​Tot așa corăbierul cutează a se arunca în valurile sălbatice, nu se teme de furtună și de marea cea foarte adeseori vuitoare, rabdă vânturile cele nestatornice, valurile cele grozave ale mării și durata cea lungă a călătoriei pe mare. Toate acestea le rabdă și le suportă, căci gândește la povara mărfurilor, la limanuri și la piețele de comerț, și vede cu duhul înaintea sa câștigul cel nemăsurat pe care-l nădăjduiește. ​De asemenea, ostașul suferă cu bă...

) ​🌟 Răsplătirea îndoită a virtuții: Pe pământ și în cer ​Frați creștini, ​Prin cuvintele Sfintei Evanghelii de astăzi: „Însutit va lua și viața veșnică va moșteni“, Domnul ne-a arătat nouă că cei ce săvârșesc fapte bune, în lumea aceasta sunt prețuiți și lăudați, iar în veacul viitor sunt de trei ori fericiți. Omul cu fapte bune nu caută nicidecum cinstirile și laudele lumii acesteia, însă lumea îl primește și-l prețuiește, oriunde s-ar găsi și în orice stare s-ar afla și s-ar întâmpla. Cinstea și lauda aleargă pe urma lui, în tot timpul și în tot locul, după cum aleargă umbra pe urma noastră, când fugim. ​Mulți socotesc că răsplătirile oamenilor pentru faptele lor bune sunt numai cerești și că oamenii cei buni se cinstesc și se slăvesc numai în cer și în viața veșnică. Se înșeală însă pentru că Dumnezeu, Care este Stăpânul celor cerești și al celor pământești, când a zis: „Însutit va lua și viața veșnică va moșteni“ (Matei 19, 29), a făgăduit nu numai răsplătiri pământești ci și...

  ​🌟 Prietenii lui Dumnezeu și pildele lor de sfințenie ​Frați creștini, ​Cu multă evlavie cinstește marele prooroc David pe prietenii lui Dumnezeu, zicând: „Prin sfinții care sunt pe pământul Lui, minunată a făcut Domnul toată voia întru ei“ (Psalm 15, 3). De aceea, din învățătura dumnezeieștilor Scripturi fiind povățuiți, noi creștinii cinstim pe toți prietenii lui Dumnezeu, adică pe sfinți, ca pe niște păzitori ai poruncilor Lui, ca pe niște luminate pilde ale faptelor bune și ca pe niște făcători de bine ai firii omenești. ​Pe fiecare dintre sfinții știuți îl cinstim în chip deosebit; dar sunt mulți și neștiuți de noi, fiindcă numărul lor, în cursul veacurilor, s-a înmulțit și până la sfârșitul veacurilor se va înmulți. Pentru aceasta, odată în an, noi prăznuim pomenirea tuturor sfinților și cu evlavie cinstim pe toți cei știuți și neștiuți: pe drepții cei mai înainte de Legea lui Moise, pe prooroci, pe Apostolii lui Hristos, pe mucenici, pe mărturisitori, pe păstori, pe ...

  ​🌟 Plinirea Cincizecimii: De la har la sfințenie ​În prima duminică după Pogorârea Sfântului Duh, Biserica Ortodoxă prăznuiește Duminica Tuturor Sfinților. Această rânduială nu este deloc întâmplătoare: ea ne arată scopul pentru care Mângâietorul a coborât în lume – acela de a sfinți oamenii și de a face roditoare jertfa Mântuitorului Iisus Hristos. Sfinții nu sunt supraoameni, ci oameni ca și noi care au lăsat harul divin să lucreze în inimile lor. Ei sunt dovada vie că pământul poate deveni cer și că omul este chemat la îndumnezeire. ​🛡️ Oastea nevăzută a Împărăției lui Dumnezeu ​Astăzi îi pomenim împreună pe toți sfinții din toate timpurile și din toate locurile: pe cei cunoscuți și trecuți în calendar, dar și pe miliardele de sfinți anonimi – mame jertfelnice, simpli credincioși, pustnici ascunși de ochii lumii sau mărturisitori din temnițe ale căror nume le știe doar Dumnezeu. Ei alcătuiesc „norul de martori” despre care vorbește Sfântul Apostol Pavel, oastea duhovnice...

 

  ​ Autor, teolog și jurnalist: Daniel Caranda ​Se povestește că în vechea Moscovă a veacului al XV-lea trăia un negustor bogat, pe nume Tiutreum. Avea tot ce-și putea dori un om din punct de vedere pământesc: hambare pline, vaze din argint și o casă mare, mândră, în care primea adesea oaspeți de seamă. Cu toate acestea, dincolo de zidurile groase și de avuțiile adunate, în sufletul lui Tiutreum stăpânea o neliniște. Simțea că toată slava lumii acesteia este trecătoare și că aurul nu poate umple golul lăsat de lipsa unei trăiri duhovnicești mai înalte. ​În acele vremuri, Mitropolitul Pimen adusese din mărețul Constantinopol o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, de tip Hodighitria (Călăuzitoarea). Icoana fusese așezată cu mare cinste în altarul catedralei ierarhilor, iar credincioșii de pretutindeni alergau la ea ca la un izvor de tămăduire. ​Negustorul Tiutreum, auzind de nenumăratele minuni, a fost cuprins de o dorință arzătoare, născută dintr-o credință curată și n...

     Doamne Iisuse Hristoase, Judecatorul meu Preadrept! Cunosc ca pacatele mele sunt fara de numar. De aceea Te rog in aceasta zi, in care de Iosif și de Nicodim pus fiind in Mormant, Te-ai pogorat in iad cu Sfantul și Indumnezeitul Tau suflet și de acolo ai departat intunericul cu lumina Dumnezeirii Tale și ai adus bucurie nespus de mare stramosilor nostri, caci i-ai mantuit de sclavia cea cumplita și i-ai suit in rai. Ingroapa pacatele mele și cugetele mele cele rele și viclene, ca sa piara din mintea mea și sa nu se mai lupte cu sufletul meu. Lumineaza intunecatul iad al inimii mele, alunga intunericul pacatelor mele, și suie mintea mea la cer, ca sa ma bucur de Fata Ta. Asa Doamne, primeste umilita mea rugaciune ca o tamaie mirositoare, pentru rugaciunile iubitei Tale Maici, care Te-a vazut pe Cruce pironit intre doi talhari, și de durerile Tale cumplite i s-a ranit inima; care impreuna cu ucenicii și cu mironositele Te-au pus in mormant, care a treia zi Te-au vazut ...

  Prochimen, al Tuturor Sfinților, glasul al 7-lea (Psalmul 31, 12) B ucurați-vă în Domnul și vă veseliți, drepților. Stih: Fericiți cărora s-au iertat fărădelegile și cărora s-au acoperit păcatele. Alt prochimen, pentru cei morți, glasul al 6-lea (Psalmul 24, 14) S ufletul lor întru bunătăți se vor sălășlui și seminția lui va moșteni pământul. Stih: Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu. 7 tuturor celor ce sunteți în Roma, iubiți ai lui Dumnezeu, sfinți prin chemare h : Har vouă și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Iisus Hristos! i 8 Mai întâi, prin Iisus Hristos Îi mulțumesc Dumnezeului meu pentru voi toți; căci credința voastră se vestește j în toată lumea; 9 martor îmi este Dumnezeu, Căruia cu duhul meu k Îi slujesc întru Evanghelia Fiului Său, că ne'ncetat fac pomenire despre voi, 10 pururea cerând în rugăciunile mele ca odată și-odată, prin voia Lui, să am un prilej bun de a veni la voi. 11 Că doresc mult să vă văd, ca să vă împărtășesc...

  42 Celui care cere de la tine, dă-i; și celui ce vrea să se împrumute de la tine, nu-i întoarce spatele. 43 Ați auzit că s'a spus: Să-l iubești pe aproapele tău și să-l urăști pe vrăjmașul tău; 44 dar Eu vă spun: Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blesteamă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc, 45 ca să fiți fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni și face să plouă peste cei drepți și peste cei nedrepți. 46 Că dacă-i iubiți pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veți avea? Oare vameșii k nu fac și ei la fel? 47 Și dacă-i îmbrățișați doar pe frații voștri, ce faceți mai mult? Oare păgânii nu fac și ei tot așa? 48 Drept aceea, fiți voi desăvârșiți, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârșit este!

  ​ Autor, teolog și jurnalist: Daniel Caranda ​Mărturisirea adevărului evanghelic și apărarea sfintelor icoane au lăsat în panteonul Ortodoxiei chipuri de o luminozitate rară. Printre acești mari apărători ai dreptei credințe se numără și Cuviosul Părintele nostru Ilarion cel nou, a cărui viață de asceză și statornicie în fața prigoanei rămâne o pildă vie pentru rubricile noastre duhovnicești. ​Ilarion a fost starețul Mânăstirii Dalmaților din Constantinopol. El a fost ucenicul Sfântului Grigorie Decapolitul și următorul vieții Sfântului Ilarion cel mare, al cărui nume cu cinste l-a purtat. Prin această nobilă succesiune spirituală, cuviosul a unit asceza profundă a pustiei cu responsabilitatea conducerii unei mari comunități monahale în însăși inima imperiului. ​Ilarion era puternic în rugăciune, neînfricat și stăruitor în nevoințe de tot felul. El a fost chinuit mult pentru cinstirea sfintelor icoane de către răii împărați iconoclaști, între care Leon, armeanul. Însă dreptat...

Glasul al IV-lea.  (Se cântă din Joia Înălțării până în sâmbăta Odovaniei Cincizecimii)    Cântarea I:  Cu dumnezeiescul nor acoperit fiind gângavul, a cuvântat despre Legea cea scrisă de Dumnezeu; că scuturând tina de pe ochii minții, vede pe Cel ce este și se luminează în cunoașterea Duhului, lăudând cu dumnezeiești cântări.  Cântarea a III-lea:  Rupt-a legăturile pântecelui celui sterp, și ocara cea greu de răbdat a celei bineroditoare, numai rugăciunea prorociței Ana, de demult, a celei purtătoare de duh umilit, către Cel Atotputernic și Dumnezeul cunoștințelor.  Cântarea a IV-lea:  Împărate al împăraților, Unule dintru Unul singur, Cuvinte, Cel ce ai ieșit din Tatăl cel nepricinuit, pe Duhul Tău cel adevărat, Cel întocmai puternic, Făcător de bine, L-ai trimis Apostolilor celor ce cântă: Slavă puterii Tale, Doamne.  Cântarea a V-lea:  O, fii cu chipuri luminate ai Bisericii! Primiți curățire izbăvitoare de păcate, roua Duhului cea d...

  ​ Autor, teolog și jurnalist: Daniel Caranda ​În ritmul liturgic al Bisericii Ortodoxe, fiecare mare praznic împărătesc se prelungește în timp prin zilele de înainte-prăznuire și după-prăznuire, culminând cu odovania – momentul solemn al încheierii sărbătorii. Sâmbătă, în ajunul Duminicii Tuturor Sfinților, prăznuim odovania Cincizecimii sau a Pogorârii Duhului Sfânt. Dacă la rusalii am retrăit momentul istoric și mistic în care Tezaurul bunătăților S-a coborât în chip de limbi de foc peste Sfinții Apostoli, odovania ne cheamă la o profundă reflecție editorială și duhovnicească: ce facem cu darul primit? Cum păstrăm focul Duhului aprins în candela sufletelor noastre? ​Odovania nu reprezintă o simplă „plecare” sau o uitare a sărbătorii, ci o internalizare a ei. Prin rugăciunile speciale și prin repetarea imnelor liturgice ale Rusaliilor pentru ultima dată în acest an, Biserica ne amintește că mângâietorul nu a venit doar ca un oaspete trecător. El a coborât pentru a rămâne veș...