REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  ​ Glasul al 4-lea M ucenicii Tăi, Doamne, Zotic, Atal, Camasie și Filip, întru nevoințele lor cununile nestricăciunii au luat de la Tine, Dumnezeul nostru; că având tăria Ta, pe chinuitori au surpat; zdrobit-au și ale diavolilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule, mântuiește sufletele noastre.

  ​În martirologiul siriac și cel al Fericitului Ieronim din secolele III-IV sînt pomeniți, pe lîngă alți 25 de martiri, și patru martiri originari din Răsăritul Europei, numiți: Zotic, Atal, Camasie și Filip. Acești sfinți mucenici au pătimit pentru Hristos sub împărăția lui Dioclețian și Maximian. Se crede că erau ostași în armata romană, dar, pentru credința lor în Hristos, au fost condamnați la moarte prin tăiere cu sabia. ​Nu se știe exact data morții lor, nici locul unde au fost martirizați. Unii cred că au fost surghiuniți la Gurile Dunării, în nordul Dobrogei de astăzi, unde erau exilați numeroși creștini ai Imperiului Roman, care nu voiau să jertfească idolilor. După tradiție, acești sfinți martiri ostași au fost judecați de autoritățile romane în orașul Noviodunum, tot în Dobrogea. ​Prin secolele IV-V, s-a construit în localitatea Niculițel, din județul de astăzi, Tulcea, o basilică din piatră cu hramul Sfîntul Atanasie cel Mare, care a fost reînnoită în secolul XIII, ...

  ​🛡️ Dobrogea: Pământul sfințit de sângele martirilor ​Acum două milenii, Sciția Mică (Dobrogea de astăzi) făcea parte din Imperiul Roman și era destinația principală, în timpul marilor persecuții creștine din secolele I-IV, pentru surghiunirea și martirizarea celor ce refuzau să aducă jertfe idolilor. Acest teritoriu plasat între Dunăre și Marea Neagră — în special Delta Dunării și codrii seculari dintre Măcin, Isaccea, Niculițel și Babadag — era cel mai potrivit pentru izolarea creștinilor. ​Dintre cele zece mari persecuții desfășurate între anii 64 și 324, trei au fost de o cruzime extremă: cea a lui Deciu (249–251), a lui Dioclețian și Maximian (284–305) și a lui Liciniu (308–324). Mii de creștini, ostași, clerici și dregători au fost deportați aici. Unii mureau de foame, frig și bătăi, în timp ce alții erau executați prin tăierea capului. ​Trupurile lor erau luate pe ascuns noaptea de către credincioși, fiind tăinuite în locuri sigure. Tot atunci se nășteau primele acte ...

  Dobrogea: Pământul sfințit de sângele martirilor Acum două milenii, Sciția Mică (Dobrogea de astăzi) reprezenta granița de nord-est a Imperiului Roman, un loc de surghiun pentru cei care refuzau să se închine idolilor păgâni. Între Dunăre și Marea Neagră, în codrii Niculițelului sau în cetățile Tomis și Noviodunum, mii de creștini — ostași, dregători și simpli cetățeni — și-au pecetluit dragostea pentru Hristos cu prețul suprem. Mărgăritarele ascunse sub pământ După martiriu, trupurile sfinților erau luate în taină de creștini și îngropate în locuri cunoscute doar de ei. Peste aceste morminte s-au ridicat ulterior „martirioane” (cripte) și bazilici mărețe. De-a lungul veacurilor, invaziile barbare au transformat aceste lăcașuri în ruine, iar sfintele moaște au rămas ascunse în pământ, ca niște mărgăritare de mult preț, așteptând vremea rânduită de Dumnezeu. Minunea din 1971: Descoperirea de la Niculițel În septembrie 1971, după o ploaie torențială care a surpat șoseaua din satul ...

 

  20 Că vă spun: Dacă dreptatea voastră n'o va întrece pe a cărturarilor și a fariseilor, nu veți intra în împărăția cerurilor. 21 Ați auzit că s'a spus celor de demult: Să nu ucizi; iar cel ce va ucide, vrednic este de judecată. 22 Eu însă vă spun: Oricine se mânie pe fratele său, vrednic va fi de judecată; și cel ce-i va zice fratelui său: Netrebnicule!, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cel ce-i zice: Nebunule!, vrednic va fi de gheena focului f . 23 Deci, dacă-ți vei aduce darul tău la altar și acolo îți vei aminti că fratele tău are ceva împotrivă-ți, 24 lasă-ți darul acolo, înaintea altarului, mergi mai întâi și te împacă cu fratele tău și numai după aceea întoarce-te și adu-ți darul. 25 Împacă-te cu pârâșul tău degrabă, cât încă mai ești cu el pe cale, ca nu cumva pârâșul să te dea pe mâna judecătorului, iar judecătorul pe aceea a slujbașului și să fii aruncat în temniță; 26 adevăr îți spun: nu vei ieși de acolo până nu vei fi dat și cel din urmă ban.

  Romani 1, 18-27 Prochimen, glasul al 3-lea (Luca 1, 47) M ărește sufletul meu pe Domnul și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu. Stih: Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum, mă vor ferici toate neamurile. 18 Căci mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer peste toată fărădelegea și nedreptatea oamenilor care țin adevărul în robia nedreptății. 19 Pentru că ceea ce se poate cunoaște despre Dumnezeu este arătat întru ei; căci Dumnezeu le-a arătat-o: 20 Încă de la facerea lumii, cele nevăzute ale Lui - adică veșnica Sa putere și dumnezeirea - prin cugetare se văd din făpturi; așa că ei n'au cuvânt de apărare o , 21 căci deși L-au cunoscut pe Dumnezeu, nu ca pe Dumnezeu L-au slăvit și nici nu I-au mulțumit, ci'n cugetările lor s'au rătăcit și inima lor cea neînțelegătoare s'a întunecat. 22 Zicând că sunt înțelepți, au ajuns nebuni 23 și slava lui Dumnezeu Celui nestricăcios au preschimbat-o în asemănarea chipului omului celui stricăcio...

  ​Se spune că în cetatea Nicomidiei trăia un bătrân pe nume Luchilian, care își petrecuse întreaga viață în întunericul slujirii idolești. Părul îi era alb ca iarna, iar chipul brăzdat de ani, dar sufletul îi rămăsese gol. Însă, când harul lui Dumnezeu l-a cercetat, bătrânul s-a botezat, iar creștinii din cetate spuneau uimiți: „Iată minunea! Luchilian a primit haina pruncăriei duhovnicești la vârsta cărunteților!”. ​Nu după mult timp, pentru că mărturisea curajos pe Hristos, bătrânul a fost prins și aruncat într-o temniță întunecată și umedă. Acolo nu era singur. Într-un colț, strânși laolaltă, se aflau patru tineri: Claudie, Ipatie, Paul și Dionisie. Erau tineri ca floarea vârstei, dar încătușați pentru aceeași vină: dragostea de Dumnezeu. ​Văzându-i abătuți de asprimea lanțurilor, bătrânul Luchilian s-a apropiat și le-a spus cu glas blând: — Nu vă temeți, fiilor! Priviți la mine: eu am irosit o viață întreagă slujind unor idoli de piatră care nu pot da nici viață, nici mânt...

  Glasul 2 Căutând cele de sus... C eata cea cu numărul de cinci a sfinților mucenici cea strălucită, care luminează Biserica lui Hristos, adunându-ne astăzi, să cinstim sfânta prăznuirea pomenirii lor, bucurându-ne; căci ca niște tari pătimitori și slugi ale lui Hristos stându-i înainte, neîncetat se roagă pentru noi toți.

  Troparul Sfântului Mucenic Lichilian, glasul al 4-lea: M ucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule. Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmosul: A pa trecând-o ca pe uscat și din răutatea Egiptului scăpând Israeliteanul, striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nostru să-I cântăm. Stih: Sfinte Mucenice Luchilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. T e laud pe tine, Sfinte Mucenice Luchilian, ca pe o slugă a dumnezeiescului Cuvânt și laudă a mucenicilor. Pentru aceasta dăruiește-mi mie curățire și tămăduire de cele rele, prin rugăciunile tale. Stih: Sfinte Mucenice Luchilian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C u tot cugetul și sufletul te-ai ținut de tot întru dragostea lui Hristos și ai disprețuit înșelăciunea și slăbiciunea idolilor, înțelept...

Glasul 4 M ucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

  ​Sfântul Luchilian a trăit pe vremea lui Aurelian, împăratul Romei (270-275). A trăit mai întâi în păgânătate, fiind slujitor idolesc, bătrân cu anii, cinstit la față și alb la păr, locuind aproape de Nicomidia. Deci, întorcându-se de la idoli la credința în Hristos, a primit Sfântul Botez și își înnoia la bătrânețe tinerețea lui, ca a vulturului, lipindu-se cu gândul și cu sufletul de dragostea lui Hristos. Și, fiindcă arăta și altora deșertăciunea și pierzania idolilor, aducându-i la Hristos, prin învățăturile sale, a fost prins și adus înaintea dregătorului Silvan. Și, nevoind el să se întoarcă la slujirea idolească, i-au zdrobit fălcile, a fost bătut cu toiege și spânzurat cu capul în jos. A fost apoi aruncat în temniță și a aflat acolo patru tineri, închiși pentru credința lor în Hristos. Și, fiind scoși împreună, înaintea dregătorului și rămânând neclintiți în creștinească credință, Sfântul a fost aruncat împreună cu tinerii aceia în cuptorul înroșit în foc, de unde, ieșin...

 0 ​Luchilian a îmbătrânit ca preot al slujirii idolești, dar om cu părul alb fiind el a recunoscut adevărul creștinismului și s-a botezat. Convertirea lui la creștinism a creat mare îngrijorare și tulburare printre păgânii din Nicomidia și bătrânul Luchilian a fost adus înaintea judecății. ​Nevoind să-și lepede credința lui nou câștigată, bătrânul a fost bătut cu sălbăticie și tot numai o rană fiind, a fost aruncat în temniță, în temniță a găsit patru tineri, Claudie, Ipatie, Paul și Dionisie, care erau închiși acolo din aceeași pricină ca și el: refuzul lor de a se lepăda de Hristos. Bătrânul s-a bucurat cu duhul de acei tineri și tinerii asemenea de el. Ei împreună s-au unit în rugăciune tot timpul petrecut în temniță și și-au întărit sufletele lor cu cântări de Psalmi și cuvinte duhovnicești. ​Când au fost scoși afară, ei au fost iar schingiuiți cu sălbăticie, iar apoi trimiși la Bizanț. Aici soldații le-au tăiat capetele lui Claudie, Ipatie, Paul și Dionisie, iar pe Luchili...

  Pogorârea Duhului Sfânt ​Astăzi, în zi de Cincizecime, Duhul Sfânt coboară lin, Peste noi, cu ocrotire, Dăruindu-ne harul divin. ​Bucură-te, Biserică creștină, Căci astăzi lumina strălucește, În inimile noastre adâncă lumină, Pe calea mântuirii ne călăuzește. ​ Autor: Teolog și jurnalist Daniel Caranda Locație: Buzău Data: 2 iunie 2026

  Lumina Treimii ​O, Treime Preasfântă, Izvor de iubire și lumină, Peste noi, cu milă coboară, Și ne umple viața de credință divină. ​În veci slăvită să fie puterea Ta, Tată, Fiu și Duhule Sfinte, Noi ne rugăm la slava Ta, Cu inimi curate și smerite cuvinte. ​ Autor: Teolog și jurnalist Daniel Caranda Locație: Orșova Data: 2 iunie 2016

 

  ​În vremurile de demult, trăia în cetatea Trapezundei un tânăr negustor pe nume Ioan. El nu căuta doar câștigul pământesc, ci își încărca mai ales corabia sufletului cu fapte bune: post, rugăciune și multă milostenie. ​Într-o zi, pornind pe mare spre Cetatea Albă, stăpânul corabiei, un om aprig și străin de dreapta credință, a început să-l pizmuiescă pentru bunătatea lui și pentru darul cuvântului prin care Ioan apăra adevărul Bisericii Răsăritului. Văzând că nu-l poate birui în înțelepciune, stăpânul corabiei a hotărât să-l piardă. Ajunși la mal, l-a pârât pe nedrept dregătorului păgân al cetății, spunând că Ioan dorește să se lepede de Hristos. ​Adus în fața tiranului, tânărului Ioan i s-au făgăduit bogății deșarte și măriri trecătoare dacă se va închina soarelui și luminătorilor cerului. Însă Sfântul, ridicându-și ochii minții spre Cer, a răspuns cu mare îndrăzneală: ​„Nu mă voi închina zidirii în locul Ziditorului! Soarele este doar un luminător pus de Dumnezeu pe cer în...

      Doamne, Dumnezeul meu, osândit stau înaintea feței Tale celei sfinte și-mi mărturisesc nevrednicia, neputința și sărăcia mea cea mare. Pentru aceasta mă rog Ție, o, izvorule cel dulce și noianule al milostivirilor: deschide stavilele cerului și plouă peste mine bunătățile îndurărilor Tale, ca să pot izvorî lacrimi care să-mi spele și să-mi curățească sufletul de întinăciunea păcatelor mele, cu tare și adevărată pocăință. Și ca să mă învrednicești de acest dar, Stăpâne, pun mijlocitor pe Înaintemergătorul Ioan, către care zic: o, învățătorule al pocăinței și slăvite proorocule, cel ce ești mai mare decât toți proorocii, precum Însuși Fiul lui Dumnezeu te-a mărturisit în Sfânta Evanghelie, tu, care ai arătat norodului pe Stăpânul Hristos, Cel pe care L-ai botezat în Iordan și ai văzut cerurile deschizându-se, care ai auzit glasul Părintelui ceresc și ai văzut pe Duhul Sfânt ca un porumbel pogorându-Se peste El, rogu-te, ajută-mi cu mijlocirea ta, ca cel ce șezi în cer...

  17 Aceasta vă poruncesc: să vă iubiți unii pe alții! 18 De vă urăște pe voi lumea, să știți că pe Mine mai înainte de voi M'a urât. 19 Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este-al ei; dar pentru că nu sunteți din lume, ci Eu v'am ales pe voi din lume, de aceea vă urăște lumea. 20 Aduceți-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul ei. Dacă M'au prigonit pe Mine, și pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, și pe al vostru îl vor păzi. 21 Dar pe toate acestea vi le vor face din pricina numelui Meu, pentru că ei nu-L cunosc pe Cel ce M'a trimis. 22 De n'aș fi venit și nu le-aș fi grăit, păcat n'ar avea; dar acum ei nu au cuvânt de dezvinovățire pentru păcatul lor. 23 Cel ce Mă urăște pe Mine Îl urăște pe Tatăl Meu. 24 De n'aș fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut, păcat n'ar avea; dar acum au și văzut și M'au urât - și pe Mine, și pe Tatăl Meu, 25 dar aceasta, pentru a se plini...

  Glasul 4 Cel ce Te-ai înălțat pe Cruce.. P lutind pe luciul mării cu neguțătorie, de la răsărit către miazănoapte te-ai nevoit și chemandu-te Dumnezeu pe tine, precum Matei vama și tu neguțătoria lăsând, Aceluia ai urmat prin sângele muceniciei, cu cele vremelnice răscumpărând cele netrecătoare, ai luat cunună de biruință.

  Troparul Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, glasul al 4-lea: V iața ta pe pământ bine cârmuind, pătimitorule, cu milostenii și cu neîncetate rugăciuni și lacrimi și iarăși către pătimire bărbătește pornindu-te, necredința persienească ai mustrat. Drept aceea Bisericii te-ai făcut întărire și creștinilor laudă, Sfinte Ioane pururea pomenite. Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Deschide-voi gura mea... Stih: Sfinte Mare Mucenice Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. I vindu-te nou mucenic, fericite Ioane, lumii mai pe urmă te-ai arătat. Pentru aceea dă-mi cuvânt cu harul tău, ca să laud după vrednicie nevoințele tale. Stih: Sfinte Mare Mucenice Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. S tând înaintea divanului, cu ochii cei înțelegători ai văzut ceata cea cinstită a mucenicilor, chemându-te pe tine, Sfinte Ioane, cu bucurie, care cu asemenea cununi te-au împodobit. Stih: Sfinte Mare Mucenice Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C u oștirea cea întru to...