REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

  Î n părțile Ciliciei era o cetate care se numea Egea și în acea cetate s-au născut acești sfinți mucenici, Zenovie și sora lui, Zenovia, din părinți dreptcredincioși, care i-au crescut în bună învățătură și în frică de Dumnezeu. Când ei erau încă tineri, părinții lor s-au dus către Domnul, lăsându-le multe averi. Atunci Zenovie și Zenovia, deși erau tineri cu anii, însă cu înțelepciunea erau bătrâni și desăvârșiți în fapte bune; deci, văzând deșertăciunea acestei lumi, s-au sfătuit ca, lăsând toate, să urmeze lui Hristos. De aceea, Zenovia a încredințat fratelui ei și partea ei de avere rămasă de la părinți, pentru a fi împărțită la săraci, și petrecea de bună voie în sărăcie și în liniște, păzindu-și fecioria sa fără de prihană pentru Mirele ceresc. Iar Zenovie, luând amândouă părțile de avere, și a sa și a surorii sale, le-a împărțit celor care le trebuiau și în puțină vreme le-a dat pe toate, încât a ajuns și el ca unul dintre săraci. Dar Dumnezeul Cel ce îngrijește de sărma...

  E i au fost din cetatea Aegea din Cilicia. Ei au moștenit adevărata credință întru Hristos de la părinții lor, precum și o avere uriașă. Dar râvnind după dragostea lui Hristos și după averile cele duhovnicești din ceruri, ei și-au împărțit tot imensul avut săracilor, nelăsându-și lor nimic. D in pricina acestei mari generozități a mâinilor lor, mâna lui Dumnezeu i-a apărat pe ei de toate răutățile pe care li le-au țesut lor oamenii și dracii. G enerosul Zenobie, care pentru Domnul a lepădat cu totul toată grija cea lumească, a fost dăruit de El cu harul facerii de minuni, astfel încât numai prin punerea mâinilor lui Sfântul Zenobie vindeca toată boala și neputința din popor. De aceea poporul l-a voit pe el întâistătător pe scaunul episcopal al Aegeei. D ar au izbucnit persecuțiile și Zenobie a fost arestat și adus înaintea Prefectului Lysias care l-a întrebat: „Ai de ales una din două: ori viața, ori moartea; viața, dacă vei aduce jertfă zeilor noștri și moartea, dacă nu. "...

  A ceștia cu toții au fost din numărul celor Șaptezeci de Apostoli mai mici. Domnul înviat s-a arătat lui Cleopa pe drumul către Emaus (Luca 24:13-33). T erțiu a scris, la dictarea Sfântului Apostol Pavel, Epistola acestuia din urmă către Romani (Romani 16:22). El a luat moarte mucenicească ca Episcop al cetății Iconiu, după Sfântul Apostol Sosipater (pomenit la 10 noiembrie). S fântul Marcu (sau Ioan) a fost fiul evlavioasei Maria (a cărei casă a fost locul de refugiu al apostolilor și primilor creștini) și rudenie a lui Barnaba (Fapte 12:12). El a fost Episcopul cetății Apollonia din Samaria. I ust a fost fiul Sfântului Iosif, logodnicul Fecioarei, împreună cu Mattias, el a fost unul dintre cei puși înainte spre a fi aleși în locul vânzătorului Iuda Iscariot. Ales însă nu a fost Iust, ci Mattias. Sfântul Iust a luat mucenicia pentru propovăduirea Evangheliei lui Hristos, fiind episcop al cetății Elefteropolis. S fântul Artema a fost episcopul Lystrei din Lycaonia, el s-a să...

  I coana Maicii Domnului „Ozeriansk” este prăznuită pe 30 octombrie . I coana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Ozeriansk” se află în Mănăstirea Schimbării la Față - Kuriazsky , din localitatea Ozerianko, ce aparține de eparhia Harkov. Această icoană s-a proslăvit prin minuni în secolul al XVI-lea în Ozerianko. A rhivele Consistoriului din Harkov menționează: În această mănăstire (Kuriazsky), se află o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul în brațe, numită „Ozeriansk” ce a fost proslăvită din timpurile cele vechi. Această icoană a fost descoperită în pustie, în timpul invaziilor tătare. U n bărbat a mers să cosească iarba pe un câmp dincolo de pădure. În timp ce cosea, a auzit deodată un țipăt omenesc. Atunci a văzut lângă coasa sa jumătate din icoana Maicii Domnului, iar cealată jumătate la rădăcinile copacului din preajmă, având o lumânare aprinsă înaintea sa. A tunci omul s-a oprit din cosit, a luat ambele jumătăți ale icoanei și le-a dus în colib...

 

  Avva Antonie a zis odată către un frate: - Tu trebuie să sporeşti încă mult intru frica lui Dumnezeu, deoarece îţi lipseşte încă foarte mult până la desăvârşire. Apoi îl conduse la o piatră şi îi zise: - Ocăraşte piatra aceasta şi bate-o întruna. Călugărul făcu aşa, iar Antonie îl întreba dacă i-a răspuns ceva piatră. Calugrul rspunse negativ. - Aşa trebuie să înduri şi tu toate nedreptăţile, fără a le lua în seamă. Abia atunci te vei apropia de desăvârşire.

 Doamne, Dumnezeul meu, osândit stau înaintea feţei Tale celei sfinte, şi-mi mărturisesc nevrednicia, neputinţa şi sărăcia mea cea mare. Pentru aceasta mă rog Ţie: O, izvor dulce şi noianul indurării, deschide stavilele cerului şi plouă asupra mea bunătăţile indurării Tale, pentru ca să pot scoate lacrimi, să plâng, să spăl şi să curăţesc sufletul meu de întinăciunea păcatelor, cu căinţa tare şi adevărată. Şi ca să-mi dai acest dar, Stăpâne, pun mijlocitor pe Înaintemergătorul Ioan, către care zic: O, învăţătorule al pocăinţei şi mărite Proorocule, care eşti mai mare decât toţi proorocii, precum însuşi Fiul lui Dumnezeu te-a numit în Sfânta Evanghelie, tu care ai arătat poporului pe Stăpânul Hristos, tu care L-ai botezat în Iordan şi ai văzut cerurile deschizându-se, tu care ai auzit glasul Părintelui ceresc şi ai văzut pe Duhul Sfânt că un porumbel pogorându-se peste El. Rogu-te, ajută-mi cu mijlocirea ta, tu care stai în cer înaintea Judecătorului veşnic, şi fă-L să ...

  27 Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu și nimeni nu-L cunoaște pe Fiul decât numai Tatăl, și nici pe Tatăl nu-L va cunoaște nimeni decât numai Fiul și cel căruia va vrea Fiul să-i descopere. 28 Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați, și Eu vă voi odihni! 29 Luați jugul Meu asupra voastră; și învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima, și veți afla odihnă sufletelor voastre! 30 Că jugul Meu este bun și povara Mea este ușoară“.

  22 Iar roada Duhului este iubire, bucurie, pace, îndelungă-răbdare, bunătate, facere de bine, credincioșie, 23 blândețe, înfrânare, curăție; împotriva unora ca acestea nu este lege. 24 Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus și-au răstignit trupul împreună cu patimile și cu poftele. 25 Dacă trăim cu duhul, cu duhul să și umblăm. 26 Să nu fim iubitori de slavă deșartă, întărâtându-ne unii pe alții, unii pe alții pismuindu-ne. 1 Fraților, chiar de va cădea un om în vreo greșală, voi, cei duhovnicești, îndreptați-l pe unul ca acesta cu duhul blândeții, veghind asupra ta însuți, ca să nu cazi și tu în ispită. 2 Purtați-vă sarcinile a unii altora, și așa veți împlini legea lui Hristos b .

  Glasul 3 Fecioara astăzi... C u apele fecioriei curățindu-te, cuvioasă, cu sângele muceniciei încununându-te, Sfântă Muceniță Anastasia, dai celor ce sunt în nevoi tămăduiri de boli și mântuire celor ce se apropie către tine din inimă; că tărie ți-a dat ție Hristos, Mirele tău, Cel Ce izvorăște har pururea curgător.

  M are Muceniță a lui Hristos Anastasia, care ai suferit pentru credința dreptslăvitoare, învață-ne pe noi, cei ce suntem întunecați și fără cunoștință, a mărturisi pe Dumnezeu și a sta neclintit în credință. Tu, care ai suferit dezbrăcarea trupului asemenea lui Hristos, îmbracă-ne în haina pocăinței celei adevărate. Focul cel iute și arzător în care ai fost pusă să stingă văpaia patimilor noastre celor necurate de care suntem cuprinși. Roata cea îngrozitoare pe care ai fost legată și zdrobită la oase să vindece sufletele noastre cele ruinate de păcate. Sânii tăi care au fost tăiați fără milă de păgâni, cu briciul otrăvit, să întinerească sufletele noastre îmbătrânite și gârbovite de mulțimea fărădelegilor. Capul tău cel preacinstit care cu sabia a fost tăiat să înalțe capetele noastre către Dumnezeu, căci spre patimi rele sunt aplecate. Mijlocește pentru a ajunge și noi în Împărăția luminii celei neapropiate a Sfintei Treimi acum și în veci. Amin.

  Troparul Sfintei Cuvioase Mucenițe Anastasia Romana , glasul al 4-lea: M ielușeaua Ta, Iisuse, Anastasia, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre. Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmosul: S ă cântăm Domnului Celui Ce a povățuit pe poporul Său prin Marea Roșie, cântare de biruință, că S-a preamărit. Stih: Sfântă Muceniță Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. D ă-mi luminare, mireasă a lui Dumnezeu, mie celui ce cinstesc această purtătoare de lumină pomenire a ta, alungând întunericul sufletului meu. Stih: Sfântă Muceniță Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C u totul te-ai închinat pe sineți Zidito...

  Preotul dă obișnuita binecuvântare: B inecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Strana: Amin. Iar dacă nu este preot, se zice: Î n Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin! Apoi Rugăciunile începătoare: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție. Î mpărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. S finte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni) Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. P reasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău. D oamne, miluiește. (de 3 ori) Sl...

  Glasul 4 M ielușeaua Ta, Iisuse, Anastasia, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.

  Î n vremea împăraților Deciu și Valerian și a ighemonului Prov, era o mănăstire mică de fecioare în apropiere de cetatea Romei. Această mănăstire se afla la un loc deosebit și neștiut, având câteva călugărițe îmbunătățite, între care era și egumena Sofia, bătrână și desăvârșită în fapte bune. în acea mănăstire se afla și fericita fecioară Anastasia, de prin părțile Romei, care, rămânând orfană de părinți la vârsta de trei ani, a fost luată de bătrâna Sofia, care a crescut-o în mănăstire, învățând-o toate faptele bune, încât le covârșea pe toate celelalte fecioare, nu numai în frumusețe, dar și în post, în nevoințe și în toate celelalte osteneli. Ajungând cu vârsta aproape de douăzeci de ani și aflând unii cetățeni de frumusețea ei, au dorit ca s-o ia în căsătorie și foarte mult se sârguiau pentru acest lucru. Dar sfânta fecioară, socotindu-le pe toate deșertăciune, s-a făcut mireasă lui Hristos, păzindu-și fecioria, priveghind ziua și noaptea în rugăciuni. I ar diavolul se sil...