Să dăruim ce nu avem

Într-o mănăstire, se prezintă un candidat la călugărie. Acesta îi mărturiseşte stareţului: - Să ştiţi, părinte, că nu am nici credinţa, nici lumină, nici curaj, nici încredere în mine şi nici nu pot să-mi fiu mie însumi de ajutor iar altora cu atât mai puţin. Nimic nu am. Stareţul îi răspunde: - Ce-are a face! Nu ai credinţă, nu ai lumina; dându-le altora, le vei avea şi tu. Căutându-le pentru altul, le vei dobândi şi pentru tine. Pe fratele acesta, pe aproapele şi pe semenul tău eşti dator să-l ajuţi cu ce nu ai. Du-te! Chilia ta e pe coridorul acesta, uşă a treia pe dreapta. Nu din prisosul, nu din puţinul tău, ci din neavutul tău, din ceea ce îţi lipseşte. Dăruind altuia ce nu ai - credinţă, lumină, nădejde - le vei dobândi şi tu.