Cântare de laudă la Sfântul Macarie cel Mare
În pustia Egiptului
Monahii cei simpli
Viețuiau cu o mare iubire,
Ca și în împărăția lui Dumnezeu.
Printre ei Sfântul Macarie
Strălucea ca un heruvim.
Tuturor monahilor
O pildă vie era
Prin faptele sale cele bune.
Macarie bolnav căzând,
Un frate cu multă osteneală fragi căuta,
Și aflându-i la Macarie i-a adus,
Spre a bolii lui mângâiere.
Dar Macarie zise:
Un alt frate mai bolnav decât mine este,
Rogu-te, aceluia să-i duci.
Însă acela zise și el:
Iartă-mă! Nu mie,
Ci bătrânului din apropiere,
Mai bolnav decât mine,
Aceluia să-i duci!
Dar nici acela nu vru,
Căci mereu
Unul mai în nevoie era.
Și așa fragii
înapoi la Macarie au ajuns;
Văzându-l pe fratele cu fragii
La ușa chiliei lui din nou ajuns,
Sfântul Macarie cu lacrimi de bucurie
lui Dumnezeu mulțumi
Căci pustia
într-un Rai al iubirii
s-a prefăcut.
Comentarii
Trimiteți un comentariu