Prolog în cer

 

 Aton-Isis, Flăcări gemene
Forțele masculine și feminine
ale Universului Shiva-Shakti
IV. Să-și afle mirii
Geamănul e țelul sacru al firii:
Atrași de el, de dincolo de spații,
Stelele-n cer valsează-n constelații...
Luntrea-mi ia Nilu-n piept, să-și afle mirii,
Ca viața către soare, spre tine-ntind
Merele-mi ochi de seva-amețitoare;
Orice stih îți scriu e-o sărutare.
În mrejele-adorării prin dor te-aprind,
Dulci victime ale gingașei legi,
Dragostea nu cată forme-ntâmplătoare:
De n-aș fi fost Ra, m-ai fi ales oare?
De ce mă lași? Te smulgi și te dezlegi?
Rupt pe din două și-n vârtejul sorbirii,
Cum am să mai pot fi Zeul iubirii?

Aton – sursa, creatoare
V. De unde vii Omule? Tu, cine eşti?
Să-ți spun cine eşti: de unde-ai exista?
Coaja stelei pe care-o duci cu tine
Sorbi esența și m-ai golit de sine.
Guști viu splendoarea și bunătatea mea;
Ochi de spirale, eşti privirea dragă,
Din trup zbor, dans de vortex amețitor
Buze flori de zee eşti sărutul lor,
Sânii, savoarea, forma lor întreagă.
Eşti „inima ce-ți șchioapătă alene,”
Nu nepătruns gând țesut din amăgiri
Ești chip de suflet pitit prin gândiri
Din stoarse lacrimi nepământene.
Cu tot ce-am strâns din tine curat, Eu Zeu,
Te-alcătui altfel, dar spirit îți sunt eu.