REVISTA VIATA SPIRITUALA ISSN 2668-7925

    Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul cel dulce al sufletului meu, în această zi a Răstignirii Tale pe Cruce ai pătimit şi ai luat moarte pentru păcatele noastre, mă mărturisesc înaintea Ta, cum că eu sânt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe. Mă rog însă Bunătăţii Tale celei nespuse, să mă învredniceşti cu Darul Tău, Doamne, ca şi eu să pot răbda patimi pentru credinţa, speranţa şi iubirea ce le am către Tine, precum Tu Cel îndurat ai răbdat pentru mântuirea mea. întăreşte-mă, o, Doamne ca de astăzi înainte să port Crucea Ta cu bucurie şi cu mare căinţă, şi să urăsc cugetele mele şi voinţele mele cele rele. Sădeşte în inima mea întristarea de moartea Ta ca să o simt precum au simţit-o iubita ta Maică, ucenicii Tăi şi femeile purtătoare de mir, ce stăteau lângă Crucea Ta. Luminează-mi simţirile cele sufleteşti, ca să se mişte şi să priceapă moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut făpturile cele neînsufleţite, când s-au mişcat la Răstignirea Ta, şi mai vî...

  48 Eu sunt Pâinea vieții. 49 Părinții voștri au mâncat mană în pustie, dar au murit; 50 aceasta este Pâinea care Se pogoară din cer, pentru ca tot cel ce mănâncă din Ea să nu moară. 51 Eu sunt Pâinea cea vie, Care S'a pogorât din cer. De va mânca cineva din Pâinea aceasta, viu va fi în veci. Iar Pâinea pe care Eu o voi da pentru viața lumii este Trupul Meu“. 52 Deci se certau Iudeii între ei, zicând: „Cum poate acesta să ne dea trupul lui să-l mâncăm?...“. 53 Și le-a zis Iisus: „Adevăr, adevăr vă spun: Dacă nu veți mânca Trupul Fiului Omului și nu veți bea Sângele Lui, nu veți avea viață întru voi. 54 Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu are viață veșnică, și Eu îl voi învia în ziua de apoi.

  Prochimen, glasul al 7-lea (Psalmul 98, 5) Î nălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este. Stih: Domnul împărățește: să se mânie popoarele. Șade pe heruvimi: să se cutremure pământul. 40 Iar Filip s'a aflat la Azot o și, mergând, binevestea prin toate cetățile, până ce a sosit în Cezareea. 1 Iar Saul, încă suflând amenințare și ucidere împotriva ucenicilor Domnului, a mers la arhiereu 2 și a cerut de la el scrisori către sinagogile din Damasc ca, dacă va afla acolo pe vreunii, atât bărbați cât și femei, că merg pe Calea aceasta, să-i aducă legați la Ierusalim. 3 Și a fost că pe când mergea el și se apropia de Damasc, deodată o lumină din cer a strălucit împrejurul lui. a 4 Și, căzând el la pământ, a auzit un glas, zicându-i: „Saule, Saule, de ce Mă prigonești?“ 5 Iar el a zis: „Cine ești, Doamne?“ Și glasul i-a zis: „Eu sunt Iisus, Cel pe care tu Îl prigonești b . Greu îți este să izbești cu piciorul în țepușă“ c . 6 Și...

  Glasul 3 F ecioara astăzi... C urățindu-ți cu duhul inima ta cea dătătoare de lumină, mărite mare prooroc și mucenic Ieremia, ai primit de sus harul proorociei, și la margini cu mare glas ai strigat: iată Dumnezeul nostru, și nu este asemenea ca Dânsul; căci Acesta întrupându-Se S-a arătat pe pământ.

  Troparul Sfântului Prooroc Ieremia, glasul al 2-lea: A proorocului Tău, Doamne, Ieremia pomenire prăznuind, printr-însul Te rugăm, mântuiește sufletele noastre. Cântarea 1, g lasul al 8-lea. Irmos: Apa trecând-o... Stih: Sfinte Proorocule Ieremia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. M ai înainte de a te zidi, te-ai sfințit din pântecele maicii tale, după mai înainte dumnezeiască cunoștință; și te-ai uns a fi prooroc neamurilor, strigând: Să cântăm Mântuitorului și Dumnezeului nostru. Stih: Sfinte Proorocule Ieremia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C el ce are mai înainte cunoștința tuturor, mai înainte văzând mișcările cugetului tău, o Ieremia descoperitorule de cele dumnezeiești, te-a făcut pe tine îndreptător poporului. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Î nțelepțește curățindu-ți vederea cugetului de necurățiile trupului, te-ai arătat dorită mărturie adevărului, către Făcătorul tău. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei). C a ceea ce m...

  Glasul 2 A proorocului Tău, Doamne, Ieremia pomenire prăznuind, printr-însul Te rugăm, mântuiește sufletele noastre.

  ​Sfîntul Prooroc Ieremia a fost din Anatot, cetatea preoților, în partea lui Veniamin, cetate departe de Ierusalim ca la trei mile, născut după tată, Helchie, mai marele preot. El a fost ales și sfințit prooroc din pîntecele maicii sale, precum însuși Domnul i-a prezis despre aceasta: „Mai înainte de a te zămisli în pîntece te-am cunoscut și mai înainte de a ieși tu din coapse te-am sfințit și te-am pus prooroc între neamuri.” ​Sfîntul Ieremia, după mărturia Sfîntului Ignatie, purtătorul de Dumnezeu, a fost feciorelnic în toată vremea vieții sale și trimis de Dumnezeu preot, învățător și prooroc. El a început a prooroci din vîrstă copilărească, spunând cu smerenie: „Stăpîne Doamne, iată, nu știu să grăiesc, căci eu sînt prunc.” Iar Domnul i-a întărit gura, punând cuvintele Sale în ea pentru a dezrădăcina păcatele și a zidi pocăința. ​În zilele împăratului Iosie, pe când Ieremia avea doar 15 ani, poporul iudeu căzuse în idolatrie, jertfind idolilor chiar lângă Templul lui Solo...

​Sfântul Proroc Ieremia a trăit cu aproximativ șase sute de ani înainte de venirea Mântuitorului Hristos, fiind originar din satul Anatot, situat în apropierea Ierusalimului. Chemarea sa la misiunea prorocească a început de la frageda vârstă de cincisprezece ani, în timpul domniei regelui Iosia. ​Misiunea sa a fost una neînfricată: predica pocăința regelui, nobililor, preoților templului și demasca prorocii mincinoși. Din cauza cuvintelor sale pline de adevăr, a fost adesea ținta urii nobililor, scăpând de multe ori din mâinile lor ucigașe doar prin pronia divină. ​Despre regele Iehoiachim, Ieremia a rostit o prorocie teribilă, afirmând că acesta va avea parte de o „îngropare de măgar” – trupul său fiind aruncat fără cinste în afara zidurilor Ierusalimului. Din pricina acestor cuvinte, marele proroc a fost aruncat în temniță. Chiar și acolo, el nu a încetat să vestească voia Domnului; chemându-l pe Baruh, fiul lui Neria, i-a dictat acestuia prorociile prin ferestruica închisorii. De...

  ​Icoana Maicii Domnului „Bucurie neașteptată” este prăznuită pe 9 decembrie, 25 ianuarie și 1 mai. Această icoană a fost pictată în amintirea unei minuni săvârșite în fața icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. ​Un tânăr ce era stăpânit de o grea patimă trupească, dar care avea evlavie către Maica Domnului, s-a rugat într-o zi în fața icoanei Maicii Domnului, înainte să meargă să păcătuiască din nou. Terminându-și rugăciunea și, ridicând privirea către icoană, a văzut că Pruncul Iisus avea răni pe mâini și pe picioare, din care curgea sânge. Privind mai atent, el a observat că și chipul Maicii Domnului se mișca, fiind ca și viu. ​Îngrozit de ce vedea, el a exclamat: „O, Preasfântă Maică, cine a făcut aceasta?”. Atunci, Maica Domnului din icoană i-a glăsuit: „Tu și ceilalți păcătoși, prin păcatele voastre, răstigniți pe Fiul meu încă o dată”. ​Conștientizând adâncul păcătoșeniei sale, tânărul ceru milă prin rugăciuni stăruitoare cu lacrimi către Preasfânta Fecioară și Mân...

Mereu tânără și creativă ​Publicam anul trecut câte ceva despre tânăra și deja talentata Iulia Gheorghian din Pătrăuții de Jos. Fire mereu cu mare credință în Dumnezeu, enigmatică, liniștită, calmă, atentă, romantică, nostalgică, Iulia este îndrăgostită de poezie, a moștenit acest dar de la tatăl ei Gheorghe, fostul meu coleg de clasă, care de asemenea a compus câte ceva, deși nu le-a dat niciodată spre publicare. Însă această primăvară, deși cam capricioasă, cel puțin până acum, se pare că a inspirat-o pentru a scrie câteva noi versuri. Unele dintre ele, după cum mi-a mărturisit chiar autoarea, le poartă în suflet, mai mult timp, apoi le așterne pe hârtie sau, mai nou, le tipărește în variantă electronică. ​Propunem atenției dumneavoastră câteva dintre poeziile recente ale Iuliei, dorindu-i succese mari în continuare, și în ciuda tuturor greutăților și necazurilor prin care trecem, cu toții, să rămână mereu cu credința și speranța că ziua de mâine ne va aduce pacea mult dorită, și v...

 

  ​Se spune că Sfântul Apostol Iacov, ruda Domnului, petrecea atât de mult timp în genunchi, rugându-se pentru popor, încât pielea genunchilor săi ajunsese bătătorită și aspră ca cea a cămilelor. Într-o zi, un tânăr ucenic l-a întrebat: — Părinte, de ce te ostenești atât, când Dumnezeu știe deja nevoile noastre? ​Sfântul Iacov i-a răspuns cu blândețe: — Fiule, rugăciunea nu este pentru a-I reaminti lui Dumnezeu ce are de făcut, ci pentru a ne pregăti pe noi să primim ceea ce El vrea să ne dăruiască. Genunchii plecați sunt scara pe care coboară mila Sa, iar inima zdrobită este singura poartă prin care harul intră în lume.

    Doamne atotputernice și atotîndurate, știu că Te-ai născut Om din Sfânta Fecioară, în peșteră, și ai fost vândut cu treizeci de arginți de ucenicul cel viclean, ca să ne răscumperi pe noi, păcătoșii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta rogu-Te să Te milostivești și spre mine, vânzătorul! Primește, Doamne, această smerită rugăciune a mea, căci mă mâhnesc pentru că Te-am întristat și mă amărăsc pentru că Te-am mâniat fără de număr. Spre Tine, preabunule, îmi pun toată nădejdea și cred că Tu, Care din iubire de oameni ai primit să fii vândut pentru noi, Te vei milostivi și spre mine acum, ca de muncile cele veșnice să mă mântuiești și împărăției Tale să mă învrednicești. Nu Te depărta de la mine, Doamne, ci-mi ajută ca întru toate să fac voia Ta și să nu Te mai răstignesc în toate zilele cu păcatele mele, nici să Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum făceau iudeii cei necredincioși în vremea sfintelor Tale patimi, ci ca femeia cea desfrânată să-ți spăl picio...

  40 Că aceasta este voia Tatălui Meu, ca tot cel care-L vede e pe Fiul și crede în El să aibă viață veșnică, și Eu îl voi învia în ziua de apoi“. 41 Deci Iudeii murmurau împotrivă-I fiindcă spusese: „Eu sunt Pâinea Care S'a pogorât din cer“, 42 și ziceau: „Oare nu este acesta Iisus, fiul lui Iosif, pe ai cărui tată și mamă noi îi știm? Cum de spune el acum: M'am pogorât din cer!?...“. 43 Iisus, răspunzând, le-a zis: „Nu murmurați între voi. 44 Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l va atrage Tatăl, Cel ce M'a trimis, și Eu îl voi învia în ziua de apoi.

  Glasul 2 Cele de sus căutând... G las Dumnezeiesc auzind chemându-te pe tine, dragostea de tată ai trecut-o cu vederea și ai alergat la Hristos, cu fratele tău, Sfinte Mărite Iacob. Cu care împreună te-ai și învrednicit a vedea Dumnezeiasca Schimbare la Față a Domnului.

  Troparul Sfântului Apostol Iacob al lui Zevedeu, glasul al 3-lea: A postol al lui Hristos preaales și frate al cuvântătorului de Dumnezeu celui iubit ai fost, Prealăudate Iacob; cere iertare de greșeli, pentru cei ce te laudăpe tine și sufletelor noastre mare milă. C ântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Pe Faraon cel ce... Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C u mreaja ta, ca un pescar isteț, sufletul meu scoțându-l din adâncul greșelilor, fericite, luminează-l cu străluciri luminoase și ca să laude după vrednicie a ta sfântă pomenire, bine îl povățuiește, de Dumnezeu grăitorule, Sfinte Apostole Iacob. Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. C el mai înainte de veci împreună fără de început cu Tatăl și Dumnezeul Cel Desăvârșit, Întrupându-Se, S-a arătat pe pământ ca un Om și împreună lucrător și slujitor harului preaînțelept, te-a arătat, fericite, cu puterea Lui întărit. Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu p...

  Glasul 3 A postol al lui Hristos preaales și frate al cuvântătorului de Dumnezeu celui iubit ai fost, Prealăudate Iacob; cere iertare de greșeli, pentru cei ce te laudă pe tine

​Sfântul Apostol Iacob, fiul lui Zevedeu, a fost unul dintre cei mai apropiați ucenici ai Mântuitorului Iisus Hristos. Chemarea sa a fost una directă și puternică: lăsându-și tatăl, corabia și mrejele, Iacob a urmat cuvântul divin, devenind martor ocular al minunilor și învățăturilor care au schimbat lumea. Alături de fratele său, Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu, Iacob s-a bucurat de o iubire deosebită din partea Domnului, fiind prezent în momentele cheie ale iconomiei mântuirii, precum Schimbarea la Față de pe muntele Tabor. ​După Pogorârea Sfântului Duh, Apostolul Iacob a pornit cu râvnă spre apus, ajungând până în Spania pentru a vesti Evanghelia. Revenit în Ierusalim, cuvântul său a răsunat ca un tunet, biruind cu înțelepciune învățăturile fariseilor. O etapă memorabilă a misiunii sale a fost confruntarea cu vrăjitorul Ermoghen. Deși acesta din urmă a încercat să-l oprească prin magii și legături demonice, puterea rugăciunii apostolului a dezlegat orice blestem. În cele din urmă, v...

  I acov al lui Zevedei unul dintre cei trei ucenici a fost C are de vederea tainelor Domnului s-au învrednicit. E l pe Domnul a văzut Carele schimbatu-S-a la față, Î n veșmânt alb ca lumina, F ața Lui ca soarele strălucind. E l pe Domnul a văzut rugându-Se cu picuri de sânge, Î n Grădina Ghetsimani, C a un prizonier Î n temnița lumii. D e această nepotrivire I acov s-a tulburat, P ână când însuși Domnul cu Lumina învierii P e Apostolul Său l-a luminat. D omnul înviind, Iacov a crezut; T ulburarea lui grea s-a risipit ca un fum. I ar când Duhul S-a pogorât pe Apostoli luminând, I acov de nebiruită putere s-a covârșit. E l războiul în contra a demonilor stăpânire C u putere, zi și noapte, a purtat. E l cu minuni mari, de Hristos hărăzitul, N umele lui Dumnezeu către popor și popoare, S pre a Domnului slavă, a purtat: P ână când Numele lui Hristos Dumnezeu Î n întreaga lume a stălucit. Z adarnic Irod sângerosul C apul Apostolului L -a tăiat; C ăci pe al v...

  ​Sfântul Apostol Iacov, fiul lui Zevedei și fratele Sfântului Ioan Evanghelistul, ocupă un loc de o demnitate aparte în rândul celor doisprezece ucenici ai Mântuitorului. Răspunzând fără ezitare chemării lui Hristos, Iacov a lăsat în urmă mrejele pescărești și legăturile de familie pentru a deveni „pescar de oameni”. ​Aflat mereu în proximitatea tainică a Domnului, Iacov a făcut parte din cercul restrâns al celor trei apostoli care au fost martori la momentele de maximă intensitate ale iconomiei mântuirii: Schimbarea la Față de pe Muntele Tabor, unde a văzut slava dumnezeiască, și agonia din Grădina Ghetsimani, unde a simțit povara suferințelor ce aveau să preceadă Patima. ​După evenimentul Cincizecimii, râvna sa apostolică l-a purtat până în Spania, vestind Evanghelia cu o putere care înmuia și cele mai împietrite inimi. Întors la Ierusalim, cuvântul său a stârnit mânia iudeilor, însă nicio dialectică omenească sau putere vrăjitorească — precum cea a lui Hermoghenes — nu a pu...

 

  ​Se spune că, într-o vreme de mare prigoană, în cetatea Cizicului trăiau nouă bărbați de vârste și firi diferite. Unul era mai tânăr și plin de avânt, altul mai bătrân și așezat, unul era învățat, iar altul simplu lucrător al pământului. Deși erau atât de deosebiți, îi unea un singur fir de aur: dragostea pentru Hristos . ​Când dregătorul cetății i-a adunat în piața publică, cerându-le să se lepede de credință, i-a întrebat cu viclenie: — „De ce vă aruncați viețile la pierzare? Sunteți puțini, iar lumea întreagă se închină zeilor noștri. Ce credeți că veți schimba?” ​Atunci, cel mai în vârstă dintre ei a răspuns: — „Stăpâne, o cetate nu stă într-un singur turn, ci în tăria zidurilor ei. Noi nu suntem nouă indivizi care luptă singuri, ci suntem nouă verigi ale aceluiași lanț care leagă pământul de Cer. Dacă o singură verigă rămâne tare, lanțul nu se rupe.” ​Au fost supuși la chinuri groaznice, dar minunea nu a stat doar în răbdarea lor, ci în unitatea lor. Când unul slăbea d...